Gheorghe Ghimpu: „Decât să mă salveze străinul, lăsaţi-mă să mor…”. Şi a murit!
Pe 13 noiembrie 2013, s-au împlinit 13 ani de la decesul politicianului şi eroului naţional Gheorghe Ghimpu. Familia sa susţine că cifra “13” i-a adus doar ghinion fostului deţinut politic. Pe 13 iunie 1972, Gheorghe Ghimpu a fost condamnat la 6 ani de închisoare, ispăşindu-şi pedeapsa într-un penitenciar cu regim sever al GULAG-ului sovietic, în regiunea Perm. Pe 13 noiembrie 2000, ora 13.00, Gheorghe Ghimpu a încetat din viaţă după ce “a fost implicat într-un accident organizat. Pe 27 octombrie, la ora 06.00, când s-a întâmplat accidentul, la spital a sunat o persoană şi a spus: duceţi-vă la kilometrul cutare şi luaţi nişte cadavre. Nu am putut afla nici până astăzi cine a sunat, aşa cum nu am aflat cine a fost la volanul automobilului care l-a orbit pe Gheorghe”, susţine Zinaida Ghimpu, soţia lui Gheorghe Ghimpu.
În perioada sovietică, Gheorghe Ghimpu a fost un mare luptător care promova ideea unificării Moldovei cu Ţara Mamă. Pentru acţiunea din 27 aprilie 1990, când a coborât drapelul sovietic de pe sediul parlamentului, arborând Tricolorul, el a rămas pentru totdeauna în memoria basarabenilor.
În anul 2000, Asociaţia victimelor regimului comunist şi a veteranilor de război ai Armatei Române din R. Moldova, condusă de Gheorghe Ghimpu, primise mai multe uniforme militare din România, urmând să fie distribuite veteranilor Armatei Române. “Pe atunci eram membru al Asociaţiei. Primisem multe uniforme militare româneşti. Erau pentru cei care, la 18—20 de ani, luptaseră în astfel de uniforme. Gheorghe Ghimpu mergea cu automobilul prin raioane şi le repartiza. Veteranii nu le mai purtau, însă pentru ei era o bucurie nemaipomenită să aibă în casă acest costum militar. Pe 27 octombrie, Gheorghe s-a pornit la Donduşeni să se întâlnească cu veteranii, însă a fost accidentat”, îşi aminteşte Ion Mahu, preşedintele Asociaţiei veteranilor de război ai Armatei Române din R. Moldova.
Caftanat şi-a pomenit soţiile înainte de moarte
Înainte de a pleca la Donduşeni, în seara zilei de 26 octombrie 2000, Gheorghe Ghimpu a venit acasă cu un coleg de la Asociaţie, Ion Caftanat. “Îi plăceau plăcinţelele cu bostan, îi plăcea fasoliţa, pârjoalele din cărniţă de viţel în sos de roşii… Cu o zi înainte să plece, am fost la piaţă şi am cumpărat fasole şi bostan. Am gătit. Am pus masa şi îl aşteptam. Mă sună Gheorghe şi îmi spune că nu vine singur. A venit cu domnul Caftanat, care avea peste 80 de ani. Un om înalt şi frumos. Când a intrat în casă, domnul Caftanat şi-a făcut cruce şi a zis: Zina, tu ne aştepţi ca în ziua de paşti. Am stat la masă până aproape de ora 23.00. În timp ce povesteam la masă, Caftanat s-a ridicat în picioare. Şi-a făcut cruce şi a spus: Dumnezeu să o ierte pe prima mea soţie, care a fost frumoasă… Domnul Caftanat se mai ridică o dată în picioare şi spune: Dumnezeu să o ierte pe a doua mea soţie, Liluţa, cu care am trăit 20 de ani… Aşa şi-a pomenit soţiile, seara, ca a doua zi să moară. Iar Gheorghe vorbea de viaţă lungă, dar aşa sunt oamenii care se duc”, povesteşte, cu lacrimi în ochi, Zinaida Ghimpu, 59 de ani, soţia lui Gheorghe Ghimpu.
În dimineaţa zilei de 27 octombrie 2000, Gheorghe Ghimpu şi Ion Caftanat au pornit spre Donduşeni pentru a se întâlni cu veteranii care au luptat în Armata Română. Ajunşi în satul Târnova, ei urmau să facă un popas. “El era un om special. Ţinea la ţinuta sa şi voia să arate bine atunci când ieşea în faţa oamenilor. Gheorghe i-a spus lui Caftanat: Mai avem 10 km. Hai să ne oprim şi să ne odihnim puţin. Era ora 05.55 dimineaţa. A încetinit viteza şi s-a poziţionat mai spre dreapta. Caftanat a reuşit să-şi scoată chiar şi centura de siguranţă, ştiind că vor să oprească. Le-am dat de acasă un termos cu cafea şi ceva de mâncare. El spunea că în faţa oamenilor trebuie să aratăm odihniţi. În câteva minute, la ora 06.00, s-a întâmplat accidentul. Asta o spun din cuvintele lui”, susţine soţia lui Gheorghe Ghimpu.
Circumstanţele accidentului
Versiunea oficială a autorităţilor a fost că Gheorghe Ghimpu, din cauze necunoscute, ar fi pierdut controlul volanului şi s-ar fi tamponat de un copac. De altfel, Zinaida Ghimpu ne-a spus că, după accident, soţul ei i-a povestit cu lux de amănunte cum s-a întâmplat nenorocirea, elucidată ulterior şi de organele de anchetă.
„Ei încercau să parcheze. Nu aveau viteză. Din spatele automobilului venea o maşină cu faza lungă aprinsă. Din faţă, se deplasa un tir de model Mercedes. Alături de tir, în întâmpinarea lui, la o distanţă apropiată, venea un alt automobil. Se deplasa direct în faţă, din care cauză el a tras spre dreapta. Automat, când cineva vine în faţa ta, vrei să te fereşti. După care, nu a mai memorat nimic. Luminile puternice sunt cele pe care le-a memorat, după care s-a trezit la spital”, povesteşte Zinaida Ghimpu. Automobilul lui Gheorghe Ghimpu a căzut pe un teren abrupt şi s-a oprit într-un copac. Ion Caftanat a decedat pe loc, ţinând centura în mână. Iar Gheorghe Ghimpu a suferit hemoragii interne, fracturi ale coastelor, o lovitură la genunchi. La cap nu fusese lovit.
„Gheorghe a fost implicat într-un accident organizat. Pe 27 octombrie, la 06.00, când s-a întâmplat accidentul, o persoană a sunat la spital şi a spus: duceţi-vă la kilometrul cutare şi luaţi nişte cadavre. Nu am putut afla nici până astăzi cine a sunat, aşa cum nu am aflat cine a fost la volanul automobilului care l-a orbit pe Gheorghe. Cei de la spital au trimis o ambulanţă la faţa locului. Dar din urma maşinii în care mergea Gheorghe era o rutieră cu câţiva băieţi care se duceau după cartofi la Donduşeni. Ei au văzut totul. S-au oprit şi i-au scos din automobil. Caftanat era mort. Dar Gheorghe era într-o stare semiinconştientă. Îl întrebau cum îl cheamă şi de unde este. El le-a răspuns: Ajutaţi-mă! Nu a vrut să le spună cine este. I-a fost teamă că, dacă spune că este Gheorghe Ghimpu, l-ar fi lăsat acolo. El a fost dus la spital, unde a stat la podele, pe o targă”, mărturiseşte soţia sa, Zinaida.
„A fost organizat. Cred că se organizează în continuare”
Ajuns la spitalul din Donduşeni, fostul deţinut politic şi-a pierdut cunoştinţa. A stat jos, pe targă, timp de vreo 3 ore. În jurul orei 09.00, Gheorghe Ghimpu şi-a revenit. I-a spus unui medic cum se numeşte şi l-a rugat să o contacteze pe soţia sa. Zinaida Ghimpu, împreună cu copiii şi cu Mihai Ghimpu, au plecat la Donduşeni.
„A avut nevoie urgent de o operaţie. Aşa l-au ţinut până seara. Am chemat ambulanţa de la Chişinău. Mihai a spus că plăteşte benzina, doar să vină rapid. Ambulanţa a venit noaptea. Tot drumul, de la Donduşeni la Chişinău, Gheorghe s-a ţinut cu mâna de sus, de o bară, şi a simţit toate hopurile, mai ales că şoferul nu ştia bine drumul. Striga de durere. La Chişinău, i-au făcut o intervenţie chirurgicală. Clar că a fost cam tărziu, pentru că pierduse mult sânge. A fost un bărbat foarte puternic. L-au operat doi medici greci. Înainte de operaţie, mi-a spus: “Decât să mă salveze străinul, lăsaţi-mă să mor. Şi i-am rugat pe medici, care mai erau pe acolo, să nu vorbească ruseşte cu el. Asta a fost dorinţa sa. În spital a stat 18 zile. Pe data de 10 noiembrie, seara, am intrat la el. A pus mâna după cap. Mă rugase să-i aduc agenda cu telefoane, că mai avea de contactat pe cineva. A mai intrat şi cumnatul, tatăl lui Dorin Chirtoacă, a mai intrat cineva şi asta a fost ultima dată. Două ore mai târziu, el şi-a pierdut cunoştinţa. Nu şi-a mai revenit. Iar la 13 noiembrie a decedat”.
Zinaida Ghimpu mai spune că, de la bun început, a avut presimţirea că organele de anchetă nu vor face lumină în acest caz. “Gheorghe îmi spunea că sunt multe metode atunci când cineva vrea să te înlăture. El era foarte atent. Cei de la poliţie stabiliseră, însă, că el pierduse controlul automobilului… Atât. Însă eu sunt mai mult ca sigură că asta a fost pus la cale. A fost organizat şi eu cred că se organizează şi în continuare aşa ceva”, a conchis soţia lui Gheorghe Ghimpu.
Ieri, 13 noiembrie 2013, la ora 13.00, familia Ghimpu s-a adunat la mormântul lui Gheorghe Ghimpu, unde a fost oficiat un parastas.
