„Nu e nevoie de promisiuni, ci de voință nestăvilită, de dragoste de ţară şi de curaj”
Serafim Mândru, fost profesor, locuitor al Chișinăului, în vârstă de 83 de ani, a hotărât să-și expună gândurile în legătură cu schimbările pe care le tot așteaptă în țară, într-o scrisoare adresată președintei Maia Sandu, prin intermediul ZdG. Pensionarul susține că a votat cu inima, iar acum este supărat pe situația din țară, pe prețurile care, după părerea lui, cresc continuu, dar și pe faptul că cei care au furat și trădat interesele țării nu sunt după gratii.
Poporul se află la un nivel cumplit de sărăcie
La 4 ianuarie anul curent am împlinit 83 de ani de trai pe acest meleag mioritic, devenit nefericit, meleag în care mai multe decenii la rând mișună bandiții, hoţii, tâlharii, trădătorii de țară şi de neam, meleag unde se comit nelegiuiri, unde a înflorit luarea de mită. Acest flagel a pătruns adânc în toate domeniile de activitate, dar nivelul cel mai înalt al luării de mită l-au atins persoanele care dețin posturi înalte în aparatele de stat, în poliție, în rândul juriştilor. Firește că sunt și oameni onești în rândul persoanelor de rang înalt. Până în prezent se fură ca-n codru. Economia țării e la pământ. Poporul se află la un nivel cumplit de sărăcie.
Cu mai mult de un an în urmă în Moldova a pătruns o rază de lumină. Zeci de mii de oameni au fost cuprinşi de marea speranță pentru un viitor mai bun, fără dodonişti, plahotniucişti, platonişti. Lumea era plină de entuziasm. Şi eu, alături de zeci de mii de cetățeni, scandam în gura mare pe piața Marii Adunări Naționale: Maia Sandu Preşedinte! Maia Sandu Preşedinte! Membrii partidului PAS, condus de doamna Maia Sandu, făceau multe promisiuni înălțătoare, încât eu și mulțimea i-am catalogat pe membrii PAS ca și izbăvitori. E greu să descriu emoțiile mele de bucurie că în sfârșit vom scăpa de tâlhari, că va avea loc schimbarea în țară. Datorită votului nostru, partidul PAS a obţinut victoria la alegerile Parlamentare. Îmi imaginam chipul fostului preşedinte Dodon încătușat, alături de tâlhari, trădători de țară și de neam, după care demult plângeau puşcăriile. Dar, n-a fost să fie așa.
Oare prețurile mereu crescânde nu vor ajunge și ele să crape?!
Până azi se fură ca-n codru cum se și fura, până azi se ia mită cum se lua, până azi o bună parte din procurori, judecători continuă să mimeze că-i judecă pe cei ce încalcă legea. O bună parte din infractori sunt ținuți în arest la domiciliu, apoi după un scurt timp sunt eliberați. Până-n prezent se devastează pădurile, până azi sunt ocupate nelegitim zeci şi chiar sute de hectare de pământ agricol, devenind proprietate privată, până azi cresc palate de lux foarte costisitoare. Lista nelegiuirilor, tâlhăriilor ar putea fi continuată. Dar ce se face în domeniul fixării de preţuri, mai ales la serviciile comunale? Aproape în fiecare săptămână auzim informații la TV sau la radio, sau pe paginile ziarelor că s-au scumpit cutare sau cutare produse alimentare sau servicii comunale. Și nu-s cu 5-10%, ci cu 50-60% sau se dublează prețul. O broască a văzut un bou și a vrut să devină și ea tot atât de mare și a început să se umfle, întrebând-o pe colegă: „Ei cum, am devenit mare cât boul?” „Nu”, i-a răspuns colega. Broasca iar s-a umflat, întrebînd-o pe vecină dacă măcar acum e mare cât boul. Iarăși i-a răspuns că nu. Broasca cu pricina s-a umflat, s-a umflat până a crăpat. Oare prețurile mereu crescânde nu vor ajunge și ele să crape?!
În această situație, când economia țării e la pământ se mai fac şi cheltuieli inutile
În popor, cu câțiva ani în urmă se vorbea că va veni vremea când cei vii o să-i roage pe cei morți să iasă din morminte, ca cei vii să le ia locul. Se pare că acel timp a sosit. Cu câteva zile în urmă la TV Moldova (Moldova 1, n.r.) a fost transmisă o informație nu numai șocantă, dar și caraghioasă. E vorba că au fost ridicate semnificativ prețurile la serviciile funerare. Nu vom putea nici să murim în liniște și pace. Cred că aceasta e inițiativa Parohiei Moldovei (Mitropolia Moldovei, n.r.). Eu sunt singurul (mezinul) rămas în viață din cei 7 foști membri ai familiei. Toți au decedat: şi părinții, și frații, şi surorile. Am rămas şi fără prieteni, fiindcă toți au plecat în lumea largă, în căutarea unui trai decent. Am un singur fiu, e căsătorit, are şi un urmaş. Pot eu oare să pretind ca fiul să dea sume colosale pentru achitarea cheltuielilor pentru înmormântarea mea?! Nu, nu o voi face, căci el nu a avut salarii de 40-50 de mii de lei lunar şi nici de 80-100 de mii de lei, ca să poată agonisi bani. Şi salariul pe care l-am avut în calitate de profesor nu mi-a creat condiții de a agonisi finanţe. Ce-i de făcut? Cât sunt în viată, o să-l rog pe fiu ca atunci când voi trece în neființă, să comande un taxi și să mă ducă în fața clădirii Guvernului, Parlamentului sau a Parohiei Moldovei și să mă lase acolo. E regretabil numai că, procedându-se astfel, bieților preoți le va veni mai greu să-și cumpere palate, limuzine, luxoase.
În această situație, când economia țării e la pământ, se mai fac şi cheltuieli inutile. Spre exemplu, pentru ce i-a trebuit conducerii regiei Moldovagaz să construiască un bloc administrativ nou foarte costisitor (Moldovagaz nu aparține și nu este gestionată de stat, n.r.)? Colectivul regiei putea lesne să se isprăvească în blocul vechi. Angajații de la Moldovagaz primesc salarii destul de avansate, lucrând în condiții normale în blocul vechi. Acum Moldovagaz cheltuie mult mai mult pentru întreținerea blocului şi pentru achitarea salariilor aş zice destul de mari. Încă un exemplu de cheltuieli inutile: la CEDO statul plătește sume impunătoare de bani din cauza deciziilor juridice neprofesionale ale unor judecători. De ce plăteşte statul și nu judecătorul în cauză?
Nu e nevoie de promisiuni, ci de voință nestăvilită, de dragoste de ţară şi de curaj
Stimată Doamnă Preşedinte, eu înțeleg prea bine că preşedinția e o povară grea, fiindcă persoane oneste şi cu un înalt nivel profesional se întâlnesc cam rar în biata noastră țară. Dacă nimereşti la spital şi nu ai buzunarele pline cu bancnote, nu prea ai şanse să ți se ofere ajutor medical. Acum e prea vizibilă diferența dintre săraci și bogaţi. Datorită banilor, s-au atrofiat sufletele milionarilor, miliardarilor, care nu mai sunt sensibili la calitățile morale de bunătate, milă și omenie.
Când și de cine vor fi pedepsiţi bandiții, hoţii, criminalii, trădătorii de țară și de neam? Numai un Vlad Țepeș ar putea să le vină de hac răufăcătorilor. Poporul nu are încredere nici acum în justiția noastră. Eu sunt sigur că dacă s-ar dori cu adevărat să se facă schimbări, dacă cei aflați la cârma țării s-ar încadra în mod serios în lupta cu răufăcătorii de tot felul, atunci s-ar ajunge la rezultate. Nu e nevoie de promisiuni, ci de voință nestăvilită, de dragoste de ţară şi de curaj.
