Traficul de femei, copii, organe umane
Anii 90-2000 sunt cunoscuți pentru cele mai înalte cote ale migrației ilegale. Din cauza sărăciei extreme, a încălcării drepturilor omului, cetățenii acceptau să plece la muncă în străinătate în condiții ilegale. În această perioadă s-au comis sute de mii de crime împotriva cetățenilor R.Moldova, aceștia fiind transportați ilegal, în condiții periculoase, în diverse state europene, acolo fiind deposedați de acte, ținuți în condiții precare și exploatați prin muncă forțată, prin impunerea de a cerși, de a presta servicii intime, fără remunerarea și respectarea unor minime drepturi.
Deși au fost pornite zeci de anchete privind traficul de ființe umane, majoritatea au fost mușamalizate din cauza intereselor criminale ale reprezentanților puterii.
Tot la începutul anilor 2000 zeci de persoane din Republica Moldova au ajuns victime ale traficului de organe. Oamenii erau transportați în clinici din Turcia, Germania și alte state unde li se prelevau prin uz de fals în acte, câte un rinichi, fiind remunerați cu sume de aproximativ 3000 USD.
După un șir de investigații publicate în presa străină, parlamentara elvețiană Ruth-Gaby Vermot-Mangold a efectuat o vizită în Moldova, realizând un raport privind traficul de organe și cauzele acestuia. Raportul a fost prezentat în anul 2003 în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
Ulterior, Moldova a fost determinată să facă ajustări în Codul Penal, introducând pentru prima dată pedepse privind traficul de organe. Până atunci, traficanții de rinichi erau pedepsiți în baza legislației privind activitatea comercială ilegală.
Coruperea justiției, mușamalizarea anchetelor de corupție mare
Cazul cu cea mai mare captură de heroină din istoria R.Moldova developează și modul în care nu a mai funcționat justiția în acea perioadă, dar și în cele ulterioare.
La 20 martie 2008, în centrul Chişinăului, doi inspectori ai poliţiei rutiere au depistat un automobil încărcat cu saci de fasole, în care erau deghizate brichete de heroină în cantitate de 200 kg. Au urmat arestări, anchete peste anchete timp de 10 ani.
În final, au fost condamnate 4 persoane, dar 3 au reușit să fugă din țară iar singurul condamnat la închisoare, Corneliu Savca, s-a plâns la CEDO, Moldova fiind condamnată ulterior și achitându-i acestui fost polițist peste 13 mii de euro.
Revoltele pașnice și tortura inumană din 2009, rămasă nepedepsită
R. Moldova a plătit, până acum, aproape cinci milioane de lei, pentru inacțiunile organelor de drept în urma evenimentelor din 7 și 8 aprilie 2009, după ce tinerii maltratați și judecați în comisariatele de poliție și-au găsit dreptatea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
După 12 ani de la evenimentele din aprilie 2009, nimeni nu își ispășește pedeapsa în închisoare pentru abuzurile comise. Un singur polițist, astăzi fugar și căutat de Interpol, a fost condamnat la închisoare, iar pe rolul instanțelor naționale se mai află un singur dosar în care este implicat un factor de decizie din acea perioadă.
