Opinie: „SPARTANII” îmblânziţi de „DACI”
A doua repriză a meciului dintre selecţionatele Moldovei şi Greciei, disputat cu casa închisă la stadionul Zimbru din capitală, m-a făcut să nu regret că m-am aflat printre cei 10 mii de „nebuni” care şi-au pierdut vocea strigând şi aplaudând la fiecare acţiune a echipei favorite. Moldova – Grecia: 1-1. Prea multe nu se poate de spus. Este un rezultat de pus în ramă, comparabil cu acel 1-1 cu Turcia de acum câţiva ani. Da, şi poate cu victoria de la Tiraspol în faţa Austriei…
Meciul, după cum spuneam, disputat cu casa închisă, biletele fiind epuizate încă de pe la ora 18.00, a început anost. Oaspeţii, care aveau neapărat nevoie de victorie, au început mai agresiv, şi, încet-încet, s-au instalat în jumătatea nostră de teren. Ajutaţi de câteva gafe în lanţ a apărării nostre, grecii, prin golgheterul Gekas, au deschis scorul, atunci când mai rămâneau 10 minute până la finalul primei reprize. Se părea că va fi un galop de sănătate pentru foştii campioni europeni, toate atuurile fiind de partea lor.
Repriza a doua a început fără Bugaiov, unul din cei mai slabi jucători din prima repriză, înlocuit cu un altul, Sofroni, care s-a dovedit, însă, aproape la fel de inexistent în partea secundă. Calincov nu s-a mai distrat cu apărarea elenă, aşa cum a făcut cu luxemburghezii, iar Gaţcan parcă trebuia împins din spate. Şi totuşi, începutul celei de-a doua repriză a fost a noastră. Publicul, unul extraordinar, se entuziasma de fiecare dată când jucătorii noştri treceau centrul terenului, iar acest lucru nu avea cum să nu-i ajute. Au luptat şi au presat din ce în ce mai puternic poartă grecilor. Prin minutul 73, Valeriu Catânsus a avut golul pe vârful capului, însă mingea s-a încumetat să nu intre în poartă, lovind „rădăcina” barei din stânga portarului. A fost o ratare din care ne-am revenit cu greu. Suporteriii, deşi nu se cunoşteau între ei, se priveau uimiţi. Nu le venea să creadă. A fost o şansă rarisimă. Nici jucătorului, care evoluează în campionatul rus, nu-i venea a crede ce ocazie a avut.
Decepţia a trecut, iar publicul chişinăuian parcă fierbea. „Moldova! Moldova!”, scandau tribunele cu voci entuziasmate şi exasperate, pe alocuri. Dobrovolschi riscă şi-l introduce pe Valeriu Andronic, cel care în meciul cu amatorii din Luxemburg a ratat o ocazie cât roata carului. Se apropia minutul 90. Oamenii începeau să părăsească stadionul…
Staţi că nu s-a terminat! Centrare excelentă de pe dreapta a lui Bulat, iar Andronic, singur în careu, îl execută cu un şut năprasnic pe portarul grec. Delir în tribune. Lumea urlă! Nimănui nu-i vine a crede. Ăsta da, gol! Rezultatul, bun la prima vedere, nu mulţumea, însă, pe nimeni, iar ai noştri s-au năpustit asupra balonului, pentru a fi repus mai rapid în teren. Se putea obţine victoria! Grecii, însă, atacă , iar arbitrul îi împinge din spate! Şi totuşi, când ne pregăteam să organizăm un contraatac devastator şi, poate, decisiv, arbitrul a fluierat finalul meciului. În urma acestui meci, nu avem cum să nu-l remarcăm şi pe portarul Namaşco, ale cărui parade ne-au păstrat în meci şi au făcut posibil acest rezultat mare.
Cu siguranţă s-ar fi putut mai mult, asta dacă intram în meci, aşa cum am intrat şi în repriza secundă. Or, ne-am dat seama că nu mai avem ce pierde la 1-0 pentru greci, deşi şi la 0-0 tot nu pierdeam nimic. Şi când te gândeşti că am făcut 0-0 cu Luxemburgul, care aseară a fost demolat la propriu de naţionala Israelului (0-7), începi să te întrebi unde-i dreptatea. Totuşi, mai avem şanse ca să ne revanşăm. Urmează meciurile din Israel şi Letonia, două echipe care luptă pentru calificare. Asta doar dacă jucăm fără teamă, putând provoca surpriza, devenind cei care decid soarta echipelor din grupă care se vor califica la mondiale.
Victor MOŞNEAG
