„Nu trebuie să ne facem iluzii că, din moment ce a venit noua guvernare, totul va fi minunat”

Interviu cu antreprenorul Traian Chivriga

Traian Chivriga și-a făcut studiile peste hotare, dar a decis să revină în R. Moldova și să investească aici. Împreună cu un coleg, a creat platforma plus373, cu scopul de a da o mână de ajutor administrației publice centrale în a găsi oameni competenți din diaspora (și nu numai) pentru funcții, dar și de a ajuta pe cei din diaspora să se întoarcă acasă. ZdG a discutat cu Traian despre această inițiativă, despre diaspora, dar și despre cum este să construiești o afacere în R. Moldova.

— Cum a fost lansată inițiativa plus373?

— Încă din 2015, vorbeam cu unul dintre colegii mei de la acest proiect despre o bază de date cu oameni care ar putea fi de ajutor oricărei organizații. Atunci, ne gândeam să facem o listă de oameni integri cu care, eventual, vom putea și noi comunica. Pentru o perioadă, am lăsat asta la o parte. Ne-am zis să revenim la subiect acum, pentru că este necesară, în opinia noastră, o schimbare a cadrelor. Și aici nu spun că în actualul sistem nu ar fi oameni buni, pentru că ei sunt și îs mulți, doar că o creștere economică anuală de 4%, pentru o țară atât de mică, arată că ceva totuși, nu merge bine. Atât eu, cât și colegul meu suntem din mediul economic și cunoaștem că o creștere normală ar fi de 15-20%, dar pentru ca asta să se întâmple, trebuie să ai oameni foarte buni, și aici nu spun doar de cei care au intenții bune, ci și de acei care au capacități, studii, experiență profesională. Ziceam să ajutăm și am făcut doar un produs tehnic. Nimic mai mult. Noi nu ne ocupăm de prelucrarea datelor, asta fac cei de la Guvern. Ne-am zis să investim niște bani și ceva timp și să facem o promovare pe media, să vedem ce iese. Nu prea am avut așteptări, știam că poate sau nu să „împuște”. Noi nu am indicat descrierea pentru posturile de muncă, pentru că nu credem în asta. Noi credem mai degrabă că putem găsi oamenii buni și după asta să lucrăm cu ei, apoi să înțelegem unde s-ar potrivi. Deci, e un proces invers. Cam așa a început totul.

— Câtă lume a depus CV-uri pe plus373?

— Peste o mie de oameni, dar mai trebuie să facem promovare, deși nu cred că diaspora se va întoarce acasă în aceste momente. Probabil, ei ar reveni la o stabilitate de patru ani, nu cred însă că noi avem acum una. Cel puțin, această bază va putea fi folosită de următoarele guverne, ea va fi accesibilă.

— Ați investit din bani proprii, din câte spuneați. Ce v-a determinat?

— Aceasta este contribuția noastră la tot ce se întâmplă, pentru că noi trăim aici, noi investim aici și noi am vrea ca lucrurile să se schimbe în bine aici. Din 2009 încoace, situația doar a degradat. Am zis, de ce nu? Am vorbit cu cei de la Guvern, i-am întrebat dacă au nevoie de așa ceva și ei au acceptat. Așa că am făcut platforma, design-ul, textele, comunicatele de presă. L-am lansat și acum vedem rezultatele.

— Spuneați că nu credeți despre diaspora că ar reveni acasă, în condițiile actuale. Ce ar trebui să se întâmple ca oamenii plecați să se gândească totuși să revină?

— Unu: ei nu ar trebui neapărat să vină în sectorul administrativ. Doi: cred că ei trebuie să aibă o doză de securitate, să știe că sunt în siguranță, dacă revin. Noi, cei de aici, ne-am obișnuit cumva cu situația care persistă, dar mulți dintre cei plecați acum 10-15 ani sunt deprinși cu un sistem în care statul le respectă drepturile și, pe de altă parte, știu că dacă încalcă anumite reguli, sunt penalizați. Ei sunt acum într-o zonă de confort. Noi, când călătorim și revenim aici, ne simțim ok, dar ei, când vin încoace, se simt altfel, chiar începând de la atitudinea poliției. Nesiguranța e prima palmă pe care o primesc ei aici. De asta și ziceam că dacă ar vedea că noi avem ceva stabil acasă, atunci situația s-ar îmbunătăți.

— Ați făcut studii peste hotare. De ce ați decis să reveniți în R. Moldova?

— Pentru că aici există potențial creativ, există potențial pentru a face ceva. Așa sunt eu, îmi place să creez. Dacă aș fi rămas acolo, probabil, tot aș fi creat, dar abia la vârsta asta, de 28-29 de ani, pentru că, doar după 5 ani de lucru într-o corporație, obții o funcție care să-ți ofere puțină libertate. Eu știam că, după finisarea universității, nu aveam să obțin imediat vreo funcție. Nu am vrut să trec prin rutină, să parcurg pașii ăștia corporativi și am zis că mai bine revin acasă. Am vrut să deschid o afacere.

— Cum este să încerci să deschizi o afacere în Moldova?

— E ok.

— Nu vi s-a cerut mită, nu ați avut alte probleme similare?

— Nu, eu văd acum tare mulți că spun ba una, ba alta despre Fisc, dar eu aș spune că e destul de ok să deschizi o afacere la noi, chiar mai simplu decât în România sau în Ucraina. Sigur, sunt și unele elemente arhaice, rămase din URSS, care mi-aș dori să fie schimbate. Dar lucrurile avansează spre bine. Singura chestie de menționat e că, atâta timp cât ești mic, nimeni nu te atinge. Atunci când crești, există potențial de incursiune din partea altor forțe și noi cam asta am văzut în ultimul timp. Noi cunoaștem exemplele care au apărut în presă, cu lanțurile de localuri…

— Și atunci, ce sperați să se schimbe odată cu acest nou Guvern?

— Eu nu vreau să spun că precedentul a fost extraordinar de rău, au fost unele aspecte pozitive acolo. Pur și simplu, partea negativă a acoperit totul. Pe anumite filiere, au fost excepții. Nu peste tot sunt oameni răi, nu e totul doar alb și negru. E, pe undeva, gri. Cu ăștia noi tot gri va fi. Nu trebuie să ne facem iluzii că totul va fi minunat. Ceea ce-mi doresc eu să se schimbe e ca anumite persoane, nu neapărat cele din funcția de ministru, ci poate la nivel de consilier, secretar, șef de agenție, să fie dintre cele care gândesc în afara cutiei, foarte deschise și, în același timp, educate. Bine ar fi să aibă studii în Vest. Să fie în cunoștință de cauză cu tot ce se întâmplă în lume sau la nivel de trenduri internaționale. Una dintre cele mai mari probleme pe care cel puțin eu le-am întâmpinat în activitatea mea, că lucrasem la Tekwill și la iHUB o perioadă, pe filiera aceasta de dezvoltare a întreprinderilor sunt oameni în funcții-cheie care idee nu au ce înseamnă să dezvolți o afacere, n-au idee ce înseamnă să externalizezi afacerea pe alte piețe. Așa, ei sunt puși în situația de a crea strategii și de a dezvolta proiecte, când bazele cunoștințelor de care dispun ei sunt minime, încât eu cred că dacă s-ar duce acum la o universitate bună – nu vorbesc de ale noastre, cu acele cunoștințe pe care le au ei, nu ar trecere cursul de Management sau pe cel de Business și Administrare. L-ar face, dar ar pica examenul.

— Credeți că în ţara noastră există probleme cu felul în care sunt predate disciplinele sau cu felul în care sunt adaptate acestea la cererea de pe piața muncii?

— Asta e cam peste tot în lume, acest dezechilibru între ceea ce creează mediul academic… Dar, noi nu avem mediu academic. Să începem cu asta. Eu nu vreau să mă refer la universități, că acolo e mare jale. Îmi amintesc că primul lucru care mi s-a spus la universitatea la care am mers e că, dacă copiez ceva, ei îmi pun nota zero și eu ies din sistem. Mi-au spus că nu am dreptul să copiez, că pot să mă informez, că pot să adaptez, dacă vreau, dar numai cu o citare clară a sursei din care am luat informația respectivă. Profesorii tot timpul îmi spuneau „Tu nu ești Albert Einstein, nu ai să inventezi nimic. Probabil, pe la masterat-doctorat, vei avea capacitatea intelectuală de a crea ceva nou, așa că nu lua nimic, numai dacă găsești ceva, citește, readaptează și indică sursa”. Așa capeți experiență. Noi nu avem mediu academic. Copiatul e peste tot la putere. Cred că, dacă e să vezi tezele de licență la majoritatea universităților, circa 90% din ele fie sunt copiate, fie, pur și simplu, sunt scrise de altcineva sau nu au vreun substrat academic. Asta e prima problemă. A doua e că academicul nu e legat de business, deși teoretic așa ar trebui să fie. Dacă e să urmărim cele mai mari universități din lume, atunci constatăm că ele lucrează cu afacerile. Businessul este donator la universități. Le spune, uite, eu îți dau bani, iar tu fă-mi oameni pe care eu să-i angajez ulterior sau fă-mi oameni care să dezvolte proiecte la voi în universitate, după care eu să le comercializez. MIT, Stanford, Harvard cam așa lucrează. La noi e altfel. Personal, aș vrea să avem oameni care știu să facă ceva, nu doar să vorbească. Am văzut mai mulți oameni care-s buni pentru reviste mondene, mai degrabă, decât pentru o funcție de administrare – deci, sunt persoane care-și fac pagini pe Facebook, unde sunt foarte active, merg la evenimente și tot așa, dar asta nu e muncă.

— În acest context, ce credeți că pot schimba tinerii care aleg să revină în R. Moldova?

— Nu e neapărat să schimbe. Eu nu vreau ca ei să se schimbe. Eu nu vreau ca omul să vină aici cu ideea de a schimba ceva, pentru că atunci va avea tot timpul un fel de frustrare, în cazul în care asta e singura motivare pentru care a luat această decizie. Nu va reuși. Sigur, tu poți să influențezi un pic lucrurile, dar schimbarea e o chestie absolută și nimeni nu știe ce înseamnă asta. Motivarea ar fi ca persoanele să vină pentru a deschide afaceri, motivarea ar fi să se pensioneze – sunt oameni care au lucrat toată viața peste hotare și poate s-ar întoarce să trăiască aici cu pensia de acolo, la o vinărie sau la un alt tip de afacere. Cam asta e. Eu văd motivarea economică în prim-plan. Bineînțeles, ar mai fi și nostalgia de trecut și de familie, cultură, limbă… Dar, dacă lipsește prima motivare, cea economică, oricât de tare ți-ar plăcea să comunici cu cineva care e de aceeași etnie, faptul că simți un gol în stomac, îți va arăta calea spre alte direcții.

— Ați ales să investiți în artă, în R. Moldova. De ce?

— Pe timpul URSS, am avut în Moldova școli foarte bune, de la matematică, fizică, informatică și până la artă. Poate aceste școli nu erau atât de performante ca cele americane, dar calitate era. Și noi avem artiști foarte mulți. Astfel, voiam să fac o afacere prin care să deschid posibilitatea artiștilor de a-și vinde lucrările peste hotare. Ideea era că ei sunt cumva legați de socialism și de partea asta rusească și acest stil – socialism realist parcă se cheamă, este apreciat de americani, francezi și așa mai departe. Lor le plac. M-am gândit că merită de comercializat aceste lucrări. Iarăși, pur economic. După, m-am ocupat mai intens de asta, am vrut să ajut și niște artiști în devenire. Cred că piața e la început de cale, deși există o temelie. O problemă e că eu nu vreau ca statul să intervină, dar totuși să ajute puțin. Acum, avem două spații artistice în Moldova – Muzeul Național de Artă și Sala de Expoziții Constantin Brâncuși, unde, practic, cade acoperișul. Cam nasoală treaba. Dar avem mulți artiști care doresc să simtă că sunt stăpâni pe un anume spațiu. În acest sens, ucrainenii au făcut ceva tare bun – au luat niște clădiri și le-au acordat pe gratis artiștilor. Dacă e să faci o excursie prin Chișinău, poți vedea cum fiecare a treia sau a patra clădire e în paragină. Fie e privatizată de cineva, fie e într-un litigiu. Moldova are clădiri frumoase. Cred că dacă ele ar fi fost oferite unor asociații artistice, ar putea fi creată o cultură nouă. Mă rog, ar fi bine să existe așa ceva, dar nu e obligatoriu.

— Cine cumpără de pe platforma Vintage?

— Foarte mulți localnici, au fost și străini, au fost și cavaleri din Regatul Unit.

— Se poate trăi din artă în R. Moldova?

— Nu cred. La noi problema e că artiștii nu știu prea bine să evalueze lucrul făcut de ei. Sunt mulți care consideră că au deja un stat, respectiv pun prețuri prea mari, iar oamenii nu au capacitatea de a procura la asemenea prețuri. Să fim sinceri, chiar și oamenii cu salariu de 20 de mii de lei nu-și pot permite să pună bani deoparte pentru asta. Lucrările multor artiști costă 1000-1500 de euro, iar tu evident nu ai bani să le cumperi. Inițial, nu înțelegeam asta, dar m-am pus în pielea colecționarului, începând eu însumi să colecționez. Așa am înțeles că nu pot să dau mai mult de 2-4 mii de lei pentru o lucrare, iar autorul îți cere 2500 de euro. Înțeleg că el vinde o lucrare din asta rareori și că îi ies vreo 50 de mii de lei pe an. Dar, oricum… Americanii au făcut mult mai bine. Ei au democratizat prețurile și au făcut o piață în care tu poți să-ți procuri artă originală, la prețuri pe care le găsești la noi lângă Teatrul „Mihai Eminescu”. Dac-aș fi artist la început de cale, mi-aș vinde lucrările începând cu 500 de lei până la 1200. Și aș vinde mult. Ai noștri nu înțeleg asta.

— Poate trebuie să li se explice…

— Oricât de mult le-ai zice… E un proces de lungă durată. Vor apărea cei tineri și vor înțelege. Poate la universități vor fi cursuri de Art Pricing și de Art Management și atunci s-ar pune accent pe componenta economică.

— Adică, întâi ar trebui să apară schimbările în educație?

— Da. Dar eu cred că totul va fi la timpul său.

— Cum vedeți viitorul R. Moldova?

— E o țară care îmi place. În afară de drumuri și spitale. Dar, eu o văd totuși ca o țară care are viitor și care poate crește. Din cauza tulburărilor istorice, la noi nu s-a dezvoltat un fel de conștiință națională. Plus, în perioada sovietică, toată nobilimea, oamenii care aveau cunoștințe, care erau intelectuali, au fost exterminați… Ideea e că noi tot a trebuit să începem de la zero, pe când alte popoare – americani, ruși, englezi, au ajuns acolo unde sunt după o istorie de independență mult mai lungă decât am avut noi. Avem aproape 30 de ani de independență, dar acești ani, comparativ cu cea a altor națiuni, par a fi cât un copil de 10 ani. Sunt sigur că intelectualitatea va crește, va renaște. E adevărat că multă lume a plecat, dar asta nu înseamnă că ei nu sunt cu noi, asta înseamnă că ei oricum duc faima, oricum vorbesc despre R. Moldova. Diaspora este o sursă foarte interesantă, de fapt. Dacă e să te uiți cum au făcut armenii sau cei din Israel, înțelegi foarte bine că poți să manevrezi cu diaspora în mod abil și interesant atât pentru cei care trăiesc aici, cât și pentru însăși diaspora.

— Ați elaborat o listă de lucruri pe care vi le doriți de la noua guvernare. Ați adăuga ceva la ea?

— Toate punctele mi se par importante. Probabil, ar mai putea apărea ceva, dac-aș sta să mă gândesc, deși și cele enumerate, dacă vor fi dezvoltate, ar aduce, timpuri mai bune. Multe sunt deja la jumătate de cale.

— Vă mulțumim.

Tare vreau:
1
Să fie implementat un sistem de carduri medicale ce stochează și permite accesarea istoricului medical de pe orice device, iar informația să poată fi accesată de orice doctor care lucrează la stat ori privat.
2 Să fie creat un proces prin care sa poți să creezi, să gestionezi și să radiezi un SRL total online. Să nu fie nevoie de dus la fiecare jumătate de an după extras din registru, de exemplu, ori să fie anulată factura fiscală printată și să ajungem la electronic invoicing.
3 Să fie creat un fond anual de susținere a presei, astfel încât orice instituție de presa sa poată beneficia de un suport financiar pentru minimul necesar de existență. De dorit ca cei care vor decide finanțările să nu fie aleși de Guvern ori Parlament.
4 Să fie refăcute toate incubatoarele de afaceri create în regiuni în mini Tekwill-uri, care să creeze și să distribuie conținut educațional.
5 Să fie reformată din temelii Universitatea Agrară, prin aducerea unui management eficient și a investițiilor în dezvoltarea capacității de creare a inovațiilor în domeniul agricol. Tare ar fi bine ca board-ul Universității să fie compus majoritar din directori ale celor mai mari companii agricole.
6 Să fie restructurată și întinerită Academia de Științe. Tare vreau ca la noi în universități să fie practicată la maxim cercetarea academică.
7 Să fie creat un fond de investiții în startup-uri după modelul Yozma din Israel, care va oferi finanțare corespunzătoare oricărui investitor privat și va suporta toate pierderile în caz de eșec de pe urma investiției, iar profiturile să revină doar investitorului privat.
8 Să fie alocate o serie de clădiri și teritorii care sunt în paragină asociațiilor de tineret/culturale pentru a fi valorificate. De dorit să fie locațiune fără plată de chirie pentru minim 10 ani. 
9 Tot bugetul pentru drumuri bune să fie alocat la conectarea orașelor Iași-Chișinău-Bălți. Tare ar fi bine să poți călători de la Chișinău la Iași ori Bălti cu trenul în mai puțin de 1,5 ore.
10 Autoritățile fiscale să vadă în orice plătitor de taxe un client pe care trebuie să-l deservească la cel mai înalt nivel.
11 Orice ambasador al R. Moldova sa primească o listă de KPI-uri (indicator de performanță, n.r.), precum: 1. Numărul de investitori străini invitați în Moldova 2. Numărul de companii din Moldova ajutate să intre pe piețele străine 3. Numărul de moldoveni reîntorși în țară de pe urma promovării politicilor externe.
12 Să fie oferite stimulente ca procesele de judecată să fie mai scurte, iar cei care au greșit în fața legii din varii motive să nu fie pecetluiți pentru întreaga viață că au încălcat legea.
13 Sa fie făcute investiții într-un program ecologic la nivel de țară, unde să avem interzicerea plasticului de unică folosință, crearea centrelor de sortare și reciclare a deșeurilor, împădurirea zonelor cu risc înalt de alunecări, curățarea tuturor lacurilor și râurilor, astuparea tuturor fântânilor poluate.
Dar cum îmi zic prietenii, eu multe vreau.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *