Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Editorial/ Pierduți pe timp de…

Editorial Pierduți pe timp de război: „Unde ești? Te doare? Îți este foame?”

Adolescenta de 15 ani care la 20 aprilie a dispărut în Chișinău de la un Centru de plasament pentru refugiații ucraineni nu a fost găsită deocamdată. Ieri, într-o discuție cu anchetatoarea care investighează cazul, am fost rugați să mediatizăm informația, iar cei care dețin orice date despre Natalia (numele adolescentei dispărute) sunt solicitați să apeleze la numerele de telefon 060033397 sau 068066340.

„Orice informație poate fi utilă, în condițiile în care adolescenta a ajuns în R. Moldova, nefiind însoțită de părinți sau de rude și a dispărut la doar câteva zile după ce a fost găzduită la Centrul de plasament”, ne-a spus anchetatoarea, precizând că la acest moment ancheta rămâne în punctul zero. Două săptămâni de căutări, fără vreun semn că cineva, undeva ar fi văzut-o, este o perioadă de timp prea riscantă pentru a mai fi optimiști că totul se va sfârși cu bine. E primul caz de acest fel înregistrat în rândul refugiaților ucraineni care au fugit din calea războiului în R. Moldova, dar nu este primul în care cei înrolați, dar și oameni pașnici, se pierd fără urmă pe timp de război.

În cel de-al Doilea Război Mondial au murit aproximativ 60 de milioane de oameni, dintre care aproape două treimi au fost civili. Numărul celor pierduți fără urmă lipsește din registrele istoriei. Și în cazul războiului din Ucraina, mii de familii își caută apropiații cărora războiul le-a pierdut urmele. Luni la rând aceste familii trăiesc arătând lumii pozele celor pe care i-au pierdut, în speranța că poate cineva, undeva i-a auzit, i-a văzut.

Deseori așteptarea, incertitudinea, căutările fără răspuns generează multă frică și deznădejde. S-ar putea întâmpla ca la sfârșit de război, printre victime să se numere și persoanele care, căutându-și oamenii apropiați, s-au stins pentru că nu i-au găsit. Exact așa cum se întâmplă de 78 de ani încoace cu văduvele și copiii celor pierduți în anii celui de-al Doilea Război Mondial.

De ceva timp, urmăresc informațiile postate online în grupul „Пошук людей під час війни” („Căutând oameni pe timp de război” – traducere din limba ucraineană). Mesajele mamelor, soțiilor, iubitelor, surorilor, fiicelor sunt pline de durere și suferință. Lilia Bereznea își caută fiul, Oleksandr. „Îmi caut fiul… Un an de obscuritate. Mă uit zi și noapte la fiecare față, având un singur gând: Unde ești? Te doare? Îți este foame? Poate cineva care a ieșit din captivitate l-a văzut de Sașa al meu. Poate a fost rănit sau poate și-a pierdut memoria?” – scrie mama lui Oleksandr. Mesajele de răspuns sunt prea puțin încurajatoare. De fapt, sunt doar niște sugestii despre cum ar mai putea încerca să-l caute pe Sașa.

Nadia Kutova numără fiecare clipă. „Astăzi se împlinesc 10 luni grele în care nu am nicio veste despre tine, scumpul meu”. Nadia nu vorbește despre sine, dar 10 luni de căutări sunt cât o viață trăită în disperare: fără vise, fără speranță, fără somn.

„Vă rog să mă ajutați să-mi găsesc omul iubit. Poate cineva l-a văzut în captivitate. Victor Kiș. A dispărut pe 10 decembrie 2022 în orașul Bahmut”, scrie Inna Kiș.

La Bahmut au dispărut și continuă să dispară oameni. Andrei Pliskonovski, nume de cod „Budulai”, dispărut pe 7 ianuarie 2023; Sanea Starosvit, căutat de Iulia, tot acolo s-a pierdut… Acum 10 zile, la Bahmut, a dispărut și Vladimir Thirteen. Pe 18 aprilie, adică în urmă cu două săptămâni, s-a pierdut orice legătură cu Alexandr Kovalciuk. „Militar, tată a trei copii… Ultima sa destinație a fost Bahmut”, scrie soția acestuia.

„Ilcenko Serghei… A dispărut în orașul Bahmut. Nu a mai putut fi contactat din 15 aprilie 2023”, scrie Karina Sohațkaia.

„Iuhimciuk Volodimir, dispărut pe 11 aprilie 2023 la Kramatorsk. Poate cineva l-a văzut printre prizonieri?” – întreabă Tatiana Legkaia.

Gurdiș Ivan, Umrihin Alexandr, Orlenko Iuri, Borișciuc Vadim… După 435 de zile de lupte în Ucraina, astăzi nimeni nu cunoaște numărul celor pierduți fără urmă din cauza acestui război.

Cei care își caută oamenii apropiați sunt chemați să contacteze Linia fierbinte a Comisariatului pentru persoane dispărute – 0 800 339 247. Oricine poate raporta personal despre persoanele dispărute la numărul de telefon (099) 792-01-26. În weekend, mesajele pot fi expediate pe Viber și Telegram la numărul (095) 896-04-21.

Și Comitetul Internaţional al Crucii Roşii coordonează, de la Geneva, activitatea tot mai dificilă de căutare a civililor şi militarilor dispăruţi în războiul dintre Rusia şi Ucraina. Zilnic, acest centru recepționează circa 120 de apeluri telefonice şi tot atâtea mesaje pe e-mail sau formulare completate direct pe site-ul instituției care are birouri la Kiev, dar și la Moscova.

Datele recepționate de la familiile și de la oamenii apropiați celor dispăruți sunt confruntate cu numele de pe listele prizonierilor de război sau cu numele ostașilor și civililor decedaţi. Atunci când numele celor dispăruți apar în una din liste, familiile lor sunt informate. De la începutul războiului în Ucraina, Crucea Roșie a recepționat peste 57000 de cereri, 95% dintre acestea venind de la ucraineni. Din cele 57000 de solicitări, doar în 4400 de cazuri familiilor li s-au oferit informații despre cei pe care îi caută.

De ce scriu despre toate astea? Pentru că deseori așteptarea, incertitudinea, căutările fără răspuns generează multă frică și deznădejde. S-ar putea întâmpla ca la sfârșit de război, printre victime să se numere și persoanele care, căutându-și oamenii apropiați, s-au stins pentru că nu i-au găsit. Exact așa cum se întâmplă de 78 de ani încoace cu văduvele și copiii celor pierduți în anii celui de-al Doilea Război Mondial.