Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Editorial/ Ce faci când ți…

Editorial Ce faci când ți se îmbolnăvește sufletul?

S-a externat de la Psihiatrie (psihiatríe, din limba greacă, psyhé – suflet, iatreía – vindecare) în ajun de Paște, dar sărbătorile au trecut pe lângă ea. Nu-și mai găsea loc în casa pustie după decesul părinților și al fraților săi. Boala de care suferă, dar pe care nu o acceptă, nu o recunoaște, a făcut să piardă bani, acte, lucruri, dar mai ales prieteni. „Nu am timp de pierdut cu nebunii”, îmi spunea un om apropiat de ea altă dată, pe când încercam să-l conving să accepte cel puțin o simplă comunicare.
În ajun de Paște, ieșise de la spital într-un pulover uzat, fiind îmbrăcată așa cum, în urmă cu ceva timp, o luase poliția din sat și o însoțise la tratament forțat, deoarece manifesta riscuri pentru viața și sănătatea sa. Nu a fost simplu să o găsească și să o transporte din sat la Spitalul de Psihiatrie. În zilele de 22-24 martie am insistat repetat să obțin permisiunea pentru o vizită la spital, să-i transmit lucrurile necesare, știind că a fost adusă încoace fără nimic. Vizitele la acest spital însă nu sunt permise decât rudelor și doar cu aprobarea administrației. La 29 martie am adresat o cerere în scris pe numele administrației Spitalului Clinic de Psihiatrie, solicitând să mi se permită o întrevedere cu ea, dar nici până astăzi nu am primit vreun răspuns la acea solicitare.
Ne-am văzut abia în ajun de Paște, când a fost externată, fiind ajutată de un consătean să ajungă acasă. Simțeam că e extrem de fragilă. A și spus că nu-și găsește liniștea, dar că nu va primi medicația recomandată, deoarece acele pastile, oferite pe gratis în calitate de medicamente compensate, îi fac mai mult rău decât bine. Au urmat zile în care am încercat să identific un centru de plasament, un azil în care să-și trăiască stările în liniște, având cu cine comunica și respectând recomandările medicilor. Singurul loc unde ar fi putut fi internată este o Locuință protejată din Chișinău, instituție privată, în care nu sunt locuri libere, deși taxele de întreținere sunt destul de mari.
În acea zi m-am întrebat, de ce oare statul nu ar deschide astfel de locuințe cu taxe mai mici, suportabile pentru cetățenii de la noi, în care pacienții psihiatrici s-ar simți și ei oameni. Dacă în această locuință protejată, în care taxa lunară de întreținere e de 12 mii de lei, nu sunt locuri libere, înseamnă că ar fi suficiente solicitări, dacă astfel de case ar exista cel puțin în fiecare raion…
Decesul, la 32 de ani, al unei tinere jurnaliste din România care suferea de depresie și de tulburări bipolare, mi-a sporit îngrijorările pentru fosta noastră colegă. Nimeni nu va putea stabili exact când s-a îmbolnăvit, din ce cauză, deși a fost lovită de numeroase probleme profesionale și de pierderi grele ale mai multor membri ai familiei sale. Dar cum, cine să-i atenueze suferințele? Unde, în ce condiții, ea și alți oameni ca ea se pot simți în siguranță?
Am contactat specialistul de la Centrul comunitar din raionul ei de baștină. Pentru că nu au un psihiatru, am vorbit cu narcologul. Mi-a spus clar că e necesar să ajungă ea din sat, ca să poată decide ce fel de tratament va urma.
Când am încercat să o găsesc, ca să insist să ajungă totuși la medic, nu a mai fost de găsit… Peste o zi aflai că iarăși a fost transportată forțat la tratament la Chișinău… „Am revenit… Îmi era frică să rămân acasă. Aici mă simt altfel”, îmi spuse seara, când o chemasem la telefonul de la post.

Până vor fi reformate definitiv serviciile de sănătate mintală, anual, în R. Moldova peste 700 de oameni își pun capăt zilelor, în special în urma efectelor maladiilor mintale. Câte doi oameni zilnic… Cifra reală a sinucigașilor însă nu o cunoaște nimeni.


Avem în R. Moldova o Societate a Psihiatrilor, Narcologilor, Psihoterapeuților și Psihologilor. Mi-am zis că nimeni mai bine decât această Societate nu poate identifica o soluție pentru ea și pentru oameni ca ea. „Stimată Societate, cum putem/puteți ajuta o pacientă psihiatrică (tânără) care nu mai are pe nimeni, e singură în sat și nu se mai descurcă nici cu medicația, nici cu viața de zi cu zi? Starea ei nu e deloc bună… Recent i-a decedat mama, iar ceva mai devreme – tatăl și doi frați. Care ar fi soluția pentru ea și pentru oameni ca ea?” – am întrebat Societatea. Răspunsul a fost unul pe care îl cunoșteam: „E bine de adresat la Centrul Comunitar de Sănătate Mintală din raion. Acolo este echipa multidisciplinară care are și asistent social care se ocupă de probleme de acest gen… Dacă întâmpină greutăți, se pot adresa la comisia de specialitate a Ministerului Sănătății. La moment, nu se încurajează internările în instituții rezidențiale și în cele de lungă durată.”
La 30 martie Guvernul R. Moldova a aprobat semnarea Memorandumului de înţelegere cu privire la cea de-a treia fază a Proiectului „Suport pentru reforma serviciilor de sănătate mintală”. Pentru implementarea proiectului, până în 2026, Guvernul Elveției va oferi asistență nerambursabilă în valoare de 5,7 milioane de franci elvețieni. În cadrul acestui proiect, profesioniștii din domeniul sănătății și asistenții sociali vor beneficia de programe de formare în domeniul sănătății mintale.
În prezent, în R. Moldova sunt deschise 40 de Centre Comunitare de Sănătate Mintală, acestea oferind asistență medicală și reabilitare psihosocială.
Dar, până vor fi reformate definitiv serviciile de sănătate mintală, anual, în R. Moldova peste 700 de oameni își pun capăt zilelor, în special în urma efectelor maladiilor mintale. Câte doi oameni zilnic… Cifra reală a sinucigașilor însă nu o cunoaște nimeni.