• „Sper că, atunci când se vor redeschide granițele, voi putea veni să mă „reîncarc” la voi”. Scrisoare pentru bunica

    „Sper că, atunci când se vor redeschide granițele, voi putea veni să mă „reîncarc” la voi”. Scrisoare pentru bunica
    vizualizări
    23 mai 2020 | 09:07

    Pentru bunica mea, Ana Anton Mihailov, profesoară de istorie din satul Țânțăreni, la împlinirea venerabilei vârste de 90 de ani

    Dacă ascuțimea minții am moștenit-o de la tata, apoi darul de povestitor și tălmăciuitor, cu siguranță, îl am prin mama, de la bunica mea Ana. Întotdeauna povestea, și până astăzi povestește cu multă dibăcie și măiestrie, captivându-ne pe toți, încât vrem să o ascultăm la nesfârșit. Când mai are și voie bună, știe să ne facă să râdem, piperându-și istorisirea cu câte o glumă sau cu amintiri pline de haz.

    Cred că așa a știut să-i captiveze și pe elevi, fiind profesoara de istorie cu mult har, în satul Țânțăreni, chiar și după ce împlinise 70 de ani. Dacă ați ști câte baliverne am citit în lucrările pe care le aducea bunica acasă și câte ore am vazut-o corectându-le, cu zâmbet sau, alteori, aruncând foaia cu supărare. Nu o prindeam prea des în rol de profesoară, pentru că intra în acest rol imediat ce se trezea, pe la 4:30-5:00 dimineața, ca apoi să-și facă pregătirea pentru ore. Când numai bine mă trezeam, pleca la școală. În vacanțe, însă, tot timpul și-l dedica gospodăriei și nouă, celor două nepoate, pe care ne-a iubit foarte mult. Ambele eram extrem de năzbâtioase, cred însă cu tărie că năzbâtiile tot de la ea ni se trag, așa cum recunoaște chiar ea, spunând că era un copil alintat și năgâțos. În familia sa, bunica a fost al cincilea copil, ultima și singura fată. Născută în Cimișlia, mamaia, așa cum îi spunem, a prins și războiul și foametea, și sosirea rușilor, și schimbarea de putere și represaliile și comunismul în toată „splendoarea” sa, iar mai nou și „Moldova suverană” cu lupta ei pentru democrație. La pierderea Basarabiei de către România, frații bunicii se refugiază pentru totdeauna în România. Tatăl ei se stinse din viață din cauza bolii. Iar apoi, în 1945, la doar 14 ani, își pierde mama, la începutul foametei. Astfel, fără sprijin și fără ajutor, rămâne singură în lumea mare, în plină foamete.

    Adolescentă fiind, reușește să se încadreze la un orfelinat ca ajutor și poate astfel a depășit perioada cea mai grea. A următir cu ochii ei cum sat după sat, gospodarii sunt luați pe sus, familiile măcelărite și despărțite, apoi trimise în Siberia.

    În perioada acestor represalii, bunelul meu, întors din România, află întâmplător că familia sa va fi ridicată. În miez de noapte, reușește împreună cu două surori să fugă și să se ascundă timp îndelungat. În acea perioadă o și întâlnește pe bunica.

    Se căsătoresc, dar încercările nu se opresc aici. Mamaia rămâne însărcinată, naște o fetiță, care, la doar câteva luni, moare. Își revine după această tragedie mult mai târziu, când rămâne însărcinată din nou, cu mama. Mai apoi se naște și mătușa mea, iar tânăra familie se stabilește în satul Țânțăreni.

    Aici buneii își construiesc casa, cea mai frumoasă și dulce casă pe care o cunosc. Din doar 3 camere și o bucătărie, această casă a fost întotdeauna primitoare și am revenit acolo cu multă plăcere. A fost făcută cu multă dragoste și hărnicie de amândoi, un adevărat cămin familial cu grădină, curte, cu tot de ce are nevoie o gospodărie.

    Pe când avea 30 de ani, mamaia decide să dea la universitate, la Facultatea de Istorie. Din păcate, între timp, se îmbolnăvește de tuberculoză. Boala e severă și șansele de supraviețuire devin din ce în ce mai mici. Ambiționată, însă, decide să finalizeze facultatea – voia să-și facă fetele mândre.

    Susține examene după examene, finalizează universitatea și… învinge tuberculoza. O perioadă nu i se permite să predea la școală, dar după câteva radiografii reușite, devine profesoară de istorie și cu multă pasiune și drag predă istoria chiar și la mulți ani după pensionare.

    În toată acea perioadă, mamaia se gândește la frații săi. Granițele cu România sunt închise, vizitele – interzise. Nu știe unde-i sunt frații, După cercetări intense, găsește o adresă. Depune cerere pentru a i se permite să-și viziteze frații, dar aceasta este respinsă. Atunci mamaie decide să meargă personal în audiență la secretarul de partid.

    Acolo, povestește în detalii cum și-a pierdut frații la instaurarea regimului sovietic și cum a trebuit să-și înmormânteze mama de una singură. Impresionat de povestea ei, secretarul îi permite vizita la București. Astfel, mamaia urcă în trenul Chișinău-București, neștiind unde se duce și cum va fi întâlnită acolo de frații pe care nu-i văzuse de 20 de ani, același tren în care eu urcasei cu 30 de ani mai târziu, în 1999, pentru a părăsi Moldova pentru totdeauna.

    Ajutată de cineva din tren, la București, mamaie se întâlnește cu fratelei ei, Pavel. Apoi, reușește să se vadă și cu Petru, Tănase și Ion. Pe unchiul Ion am reușit să-l întâlnesc mai târziu, în anii de facultate.

    De atunci, mamaia i-a tot vizitat pe frați și ei au venit de câteva ori în vizită la baștină. Așa am învățat eu cu mamaia alfabetul latin, încă de la 7 ani, mult înainte de revoluție. Mă îndemna să citesc scrisorile venite din România, scrise cu grafie latină și eu mă simțeam cea mai specială din toată Moldova. Mai mult de atât, copiii din sat mă porecleau „românca”, pentru că vorbeam cu accent și știam ce înseamnă cuvântul „puț” (fântână).

    Povestea de viață a mămăiței am aflat-o când am crescut mare. Cu lacrimi în ochi, o ascultam de fiecare dată și apoi râdeam împreună. Copil fiind, eu mi-o amintesc pe mamaia mereu veselă și frumoasă, întotdeauna responsabilă și mândră. Venea de la școală și gătea cele mai gustoase zame și știa cum să mă convingă să mănânc la prânz, amintindu-mi de fiecare dată că, pe vremea ei, copiii ar fi fost fericiți să guste măcar și fărâmiturile de la masa mea. Era impresionant cum își dezbrăca rochia dichisită, cum scotea pantofii cu toc, plecând să mulgă capra, sau, luând în mâini toporul, ca să taie găina.

    La amiază, mămăița întotdeauna avea siesta, iar după masă muncea în grădină, în curte, creștea păsări, porci și căprițe. Eu alergam după ea și mă țineam de fusta ei, iar ea, ca să mai scape de mine, mă dădea în grija lui tataie (bunelul) și el mă învăța să joc șah sau dame, domino sau poker. Tataie era profesor de matematică, unul atipic, cu spirit aventurier, vânător și un adevărat cavaler, mereu la patru ace.

    Când mamaie punea la fiert rufele albe, sau spăla rufele în cadă, sau când găta, avea dispoziție bună și cânta. Deseori era arțăgoasă, se contrazicea cu tataie, dar îi trecea repede, după care muncea și cânta. Cu noi era mereu blândă, înțelegătoare, chiar și când făceam boroboațe.

    Cel mai mult îi plăcea să povestim. Îi plăcea să mă întrebe secrete și crea teorii ale conspirației cu toți vecinii. Țin minte, pe când aveam 14 ani, m-a întrebat: „Ia zi mamaie, te-ai pupat cu vreun flăcău?” M-am făcut toată roșie ca sfecla și am bolmojit ceva sub nas. „Cum? Nu te-ai pupat? Spune sincer”.

    Tot ea schimba tema și mă întreba de școală sau îmi povestea ceva din istorie. Eu o ascultam cu interes. Știa cum să mă fascineze. De la ea am aflat de Demostene, care lupta cu marea, ca să devină cel mai iscusit orator, de cruciadele copiilor, despre Pompei, despre Auschwitz și copiii evrei, murind de foame, despre turnul de la Pisa „hop pe-o parte”, despre Galileo Galilei și despre multe altele.

    Cele mai frumoase escapade erau cu mamaie la oraș, când îmi lua înghețată sau când găteam împreună în sarai, sau seara când făcea ceai de mentă și mă punea să-mi spăl picioarele în lighean. Îmi mai plăcea când ne duceam pe la alte profesoare în vizită și acelea ne serveau cu dulceață de căpșuni. Iar în timpul perestroicii, când bani nu erau și totul se cumpăra cu cupoane, când mama și tata și-au pierdut locurile de muncă, mamaie a fost cea care mi-a luat colanți verzi. Și-a dat toată pensia, ca eu să am visații colanți.

    Chiar și mulți ani mai târziu, în dramele și bucuriile mele personale, cel mai cald refugiu era la Țânțăreni.

    Niciodată nu a fost nevoie să o conving pe mamaie cu cine să voteze, am avut mereu aceleași preferințe, sperând la schimbare și democrație. De fiecare dată când m-am întors, a făcut câte o zeamă de găină ca să-mi lecuiască dorul de casă. Și plăcinte. Și friptură de pui. Și renumitul ei tort „Napoleon”. Și mai ales discuțiile noastre la asfințitul soarelui cu ceai de tei din curte… Cât de norocoasă am fost să fiu binecuvântată cu astfel de bunei.

    Dragă și scumpă mămăiță, cu lacrimi în ochi scriu aceste rânduri. Aș fi vrut atât de mult să fiu de ziua ta, la 90 de ani. Mi-e dor de tine, de casa din povești și de voi toți, care ați rămas în Moldova. Îi sunt imens recunoscătoare mătușii Silvia că are grijă de tine și sper că, atunci când se vor redeschide granițele, voi putea reveni să mă „reîncarc” la voi, la Țânțăreni. Să ne fii sănătoasa mamaie și să te sărbătorim la 100 de ani!

    Germania, mai 2020

    Abonează-te pentru a fi la curent cu toate noutățile!

    Ziarul de Gardă. Singurul ziar de investigații din Republica Moldova. Abonează-te și tu! Abonează-te

    Europa nu mai are frigidere pentru mii de tone de alimente: Cererea pentru spaţii frigorifice a crescut după ce barurile și restaurantele s-au închis din cauza pandemiei de Covid-19

    Procesatorul belgian de cartofi congelaţi Agristo a decis să îşi reducă producţia cu aproximativ 20% pentru că nu mai are unde să îşi depoziteze cartofii pai. Propriile sale spaţii frigorifice sunt pline și nu…
    Europa nu mai are frigidere pentru mii de tone de alimente: Cererea pentru spaţii frigorifice a crescut după ce barurile și restaurantele s-au închis din cauza pandemiei de Covid-19

    Liderul PDM oferă detalii despre întâlnirea cu Plahotniuc în SUA: „A luat bilet mie separat, lui Candu separat, unul prin Viena, altul Frankfurt”

    Liderul Partidului Democrat, Pavel Filip, susține că a mințit anterior în legătură cu faptul că nu s-ar fi întâlnit cu fostul său șef de partid, Vladimir Plahotniuc, în State Unite ale Americii întrucât atât An…
    Liderul PDM oferă detalii despre întâlnirea cu Plahotniuc în SUA: „A luat bilet mie separat, lui Candu separat, unul prin Viena, altul Frankfurt”

    UE intervine după ce Trump a anunțat că Statele Unite pun capăt relației cu OMS

    Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, şi şeful diplomaţiei europene, Josep Borrell, au „îndemnat” sâmbătă SUA să-şi „reconsidere decizia anunţată” de a rupe relaţia cu Organizaţia Mondială a Sănăt…
    UE intervine după ce Trump a anunțat că Statele Unite pun capăt relației cu OMS

    FOTO/ O mașină a Poliției aflată în misiune, fiind parcată pe partea dreaptă a carosabilului, lovită din spate de un Mercedes: Un polițist, transportat la spital. Detalii de la autorități

    Un polițist de 25 de ani a fost transportat la spital după ce mașina cu care se afla într-o misiune de serviciu, fiind parcată pe partea dreaptă a carosabilului, a fost izbită din spate de un Mercedes. Incident…
    FOTO/ O mașină a Poliției aflată în misiune, fiind parcată pe partea dreaptă a carosabilului, lovită din spate de un Mercedes: Un polițist, transportat la spital. Detalii de la autorități

    BBC: De ce unii dintre noi sunt stresați când revin la muncă, după perioada de izolare

    Europa revine încet la viață, odată cu ridicarea sau relaxarea restricțiilor impuse de pandemia COVID-1. Statele europene și-au redeschis treptat activitățile comerciale și spațiile publice, în vreme ce tot mai…
    BBC: De ce unii dintre noi sunt stresați când revin la muncă, după perioada de izolare

    Acțiunile propuse de PAS pentru consolidarea sistemului medical și pregătirea pentru un al doilea val al epidemiei de Covid-19

    ReprezentanțiiPAS au prezentat vineri, 29 mai, un set de acțiuni pe care le propun spre implementare pentru consolidarea sistemului medical și pregătirea acestuia pentru un al doilea val al epidemiei. Pri…
    Acțiunile propuse de PAS pentru consolidarea sistemului medical și pregătirea pentru un al doilea val al epidemiei de Covid-19