• „Sper că, atunci când se vor redeschide granițele, voi putea veni să mă „reîncarc” la voi”. Scrisoare pentru bunica

    „Sper că, atunci când se vor redeschide granițele, voi putea veni să mă „reîncarc” la voi”. Scrisoare pentru bunica
    23 mai 2020 | 09:07

    Pentru bunica mea, Ana Anton Mihailov, profesoară de istorie din satul Țânțăreni, la împlinirea venerabilei vârste de 90 de ani

    Dacă ascuțimea minții am moștenit-o de la tata, apoi darul de povestitor și tălmăciuitor, cu siguranță, îl am prin mama, de la bunica mea Ana. Întotdeauna povestea, și până astăzi povestește cu multă dibăcie și măiestrie, captivându-ne pe toți, încât vrem să o ascultăm la nesfârșit. Când mai are și voie bună, știe să ne facă să râdem, piperându-și istorisirea cu câte o glumă sau cu amintiri pline de haz.

    Cred că așa a știut să-i captiveze și pe elevi, fiind profesoara de istorie cu mult har, în satul Țânțăreni, chiar și după ce împlinise 70 de ani. Dacă ați ști câte baliverne am citit în lucrările pe care le aducea bunica acasă și câte ore am vazut-o corectându-le, cu zâmbet sau, alteori, aruncând foaia cu supărare. Nu o prindeam prea des în rol de profesoară, pentru că intra în acest rol imediat ce se trezea, pe la 4:30-5:00 dimineața, ca apoi să-și facă pregătirea pentru ore. Când numai bine mă trezeam, pleca la școală. În vacanțe, însă, tot timpul și-l dedica gospodăriei și nouă, celor două nepoate, pe care ne-a iubit foarte mult. Ambele eram extrem de năzbâtioase, cred însă cu tărie că năzbâtiile tot de la ea ni se trag, așa cum recunoaște chiar ea, spunând că era un copil alintat și năgâțos. În familia sa, bunica a fost al cincilea copil, ultima și singura fată. Născută în Cimișlia, mamaia, așa cum îi spunem, a prins și războiul și foametea, și sosirea rușilor, și schimbarea de putere și represaliile și comunismul în toată „splendoarea” sa, iar mai nou și „Moldova suverană” cu lupta ei pentru democrație. La pierderea Basarabiei de către România, frații bunicii se refugiază pentru totdeauna în România. Tatăl ei se stinse din viață din cauza bolii. Iar apoi, în 1945, la doar 14 ani, își pierde mama, la începutul foametei. Astfel, fără sprijin și fără ajutor, rămâne singură în lumea mare, în plină foamete.

    Adolescentă fiind, reușește să se încadreze la un orfelinat ca ajutor și poate astfel a depășit perioada cea mai grea. A următir cu ochii ei cum sat după sat, gospodarii sunt luați pe sus, familiile măcelărite și despărțite, apoi trimise în Siberia.

    În perioada acestor represalii, bunelul meu, întors din România, află întâmplător că familia sa va fi ridicată. În miez de noapte, reușește împreună cu două surori să fugă și să se ascundă timp îndelungat. În acea perioadă o și întâlnește pe bunica.

    Se căsătoresc, dar încercările nu se opresc aici. Mamaia rămâne însărcinată, naște o fetiță, care, la doar câteva luni, moare. Își revine după această tragedie mult mai târziu, când rămâne însărcinată din nou, cu mama. Mai apoi se naște și mătușa mea, iar tânăra familie se stabilește în satul Țânțăreni.

    Aici buneii își construiesc casa, cea mai frumoasă și dulce casă pe care o cunosc. Din doar 3 camere și o bucătărie, această casă a fost întotdeauna primitoare și am revenit acolo cu multă plăcere. A fost făcută cu multă dragoste și hărnicie de amândoi, un adevărat cămin familial cu grădină, curte, cu tot de ce are nevoie o gospodărie.

    Pe când avea 30 de ani, mamaia decide să dea la universitate, la Facultatea de Istorie. Din păcate, între timp, se îmbolnăvește de tuberculoză. Boala e severă și șansele de supraviețuire devin din ce în ce mai mici. Ambiționată, însă, decide să finalizeze facultatea – voia să-și facă fetele mândre.

    Susține examene după examene, finalizează universitatea și… învinge tuberculoza. O perioadă nu i se permite să predea la școală, dar după câteva radiografii reușite, devine profesoară de istorie și cu multă pasiune și drag predă istoria chiar și la mulți ani după pensionare.

    În toată acea perioadă, mamaia se gândește la frații săi. Granițele cu România sunt închise, vizitele – interzise. Nu știe unde-i sunt frații, După cercetări intense, găsește o adresă. Depune cerere pentru a i se permite să-și viziteze frații, dar aceasta este respinsă. Atunci mamaie decide să meargă personal în audiență la secretarul de partid.

    Acolo, povestește în detalii cum și-a pierdut frații la instaurarea regimului sovietic și cum a trebuit să-și înmormânteze mama de una singură. Impresionat de povestea ei, secretarul îi permite vizita la București. Astfel, mamaia urcă în trenul Chișinău-București, neștiind unde se duce și cum va fi întâlnită acolo de frații pe care nu-i văzuse de 20 de ani, același tren în care eu urcasei cu 30 de ani mai târziu, în 1999, pentru a părăsi Moldova pentru totdeauna.

    Ajutată de cineva din tren, la București, mamaie se întâlnește cu fratelei ei, Pavel. Apoi, reușește să se vadă și cu Petru, Tănase și Ion. Pe unchiul Ion am reușit să-l întâlnesc mai târziu, în anii de facultate.

    De atunci, mamaia i-a tot vizitat pe frați și ei au venit de câteva ori în vizită la baștină. Așa am învățat eu cu mamaia alfabetul latin, încă de la 7 ani, mult înainte de revoluție. Mă îndemna să citesc scrisorile venite din România, scrise cu grafie latină și eu mă simțeam cea mai specială din toată Moldova. Mai mult de atât, copiii din sat mă porecleau „românca”, pentru că vorbeam cu accent și știam ce înseamnă cuvântul „puț” (fântână).

    Povestea de viață a mămăiței am aflat-o când am crescut mare. Cu lacrimi în ochi, o ascultam de fiecare dată și apoi râdeam împreună. Copil fiind, eu mi-o amintesc pe mamaia mereu veselă și frumoasă, întotdeauna responsabilă și mândră. Venea de la școală și gătea cele mai gustoase zame și știa cum să mă convingă să mănânc la prânz, amintindu-mi de fiecare dată că, pe vremea ei, copiii ar fi fost fericiți să guste măcar și fărâmiturile de la masa mea. Era impresionant cum își dezbrăca rochia dichisită, cum scotea pantofii cu toc, plecând să mulgă capra, sau, luând în mâini toporul, ca să taie găina.

    La amiază, mămăița întotdeauna avea siesta, iar după masă muncea în grădină, în curte, creștea păsări, porci și căprițe. Eu alergam după ea și mă țineam de fusta ei, iar ea, ca să mai scape de mine, mă dădea în grija lui tataie (bunelul) și el mă învăța să joc șah sau dame, domino sau poker. Tataie era profesor de matematică, unul atipic, cu spirit aventurier, vânător și un adevărat cavaler, mereu la patru ace.

    Când mamaie punea la fiert rufele albe, sau spăla rufele în cadă, sau când găta, avea dispoziție bună și cânta. Deseori era arțăgoasă, se contrazicea cu tataie, dar îi trecea repede, după care muncea și cânta. Cu noi era mereu blândă, înțelegătoare, chiar și când făceam boroboațe.

    Cel mai mult îi plăcea să povestim. Îi plăcea să mă întrebe secrete și crea teorii ale conspirației cu toți vecinii. Țin minte, pe când aveam 14 ani, m-a întrebat: „Ia zi mamaie, te-ai pupat cu vreun flăcău?” M-am făcut toată roșie ca sfecla și am bolmojit ceva sub nas. „Cum? Nu te-ai pupat? Spune sincer”.

    Tot ea schimba tema și mă întreba de școală sau îmi povestea ceva din istorie. Eu o ascultam cu interes. Știa cum să mă fascineze. De la ea am aflat de Demostene, care lupta cu marea, ca să devină cel mai iscusit orator, de cruciadele copiilor, despre Pompei, despre Auschwitz și copiii evrei, murind de foame, despre turnul de la Pisa „hop pe-o parte”, despre Galileo Galilei și despre multe altele.

    Cele mai frumoase escapade erau cu mamaie la oraș, când îmi lua înghețată sau când găteam împreună în sarai, sau seara când făcea ceai de mentă și mă punea să-mi spăl picioarele în lighean. Îmi mai plăcea când ne duceam pe la alte profesoare în vizită și acelea ne serveau cu dulceață de căpșuni. Iar în timpul perestroicii, când bani nu erau și totul se cumpăra cu cupoane, când mama și tata și-au pierdut locurile de muncă, mamaie a fost cea care mi-a luat colanți verzi. Și-a dat toată pensia, ca eu să am visații colanți.

    Chiar și mulți ani mai târziu, în dramele și bucuriile mele personale, cel mai cald refugiu era la Țânțăreni.

    Niciodată nu a fost nevoie să o conving pe mamaie cu cine să voteze, am avut mereu aceleași preferințe, sperând la schimbare și democrație. De fiecare dată când m-am întors, a făcut câte o zeamă de găină ca să-mi lecuiască dorul de casă. Și plăcinte. Și friptură de pui. Și renumitul ei tort „Napoleon”. Și mai ales discuțiile noastre la asfințitul soarelui cu ceai de tei din curte… Cât de norocoasă am fost să fiu binecuvântată cu astfel de bunei.

    Dragă și scumpă mămăiță, cu lacrimi în ochi scriu aceste rânduri. Aș fi vrut atât de mult să fiu de ziua ta, la 90 de ani. Mi-e dor de tine, de casa din povești și de voi toți, care ați rămas în Moldova. Îi sunt imens recunoscătoare mătușii Silvia că are grijă de tine și sper că, atunci când se vor redeschide granițele, voi putea reveni să mă „reîncarc” la voi, la Țânțăreni. Să ne fii sănătoasa mamaie și să te sărbătorim la 100 de ani!

    Germania, mai 2020

    Ne puteți urmări și pe Telegram, unde publicăm investigații și cele mai importante știri ale zilei, dar și pe YouTube, Facebook, Instagram și TikTok.

    Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 1000 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web, ÎN LEAD, trebuie indicat și linkul direct către articolul preluat, iar în text, minim încă un hyperlink la sursa primară. Instituțiile de presă care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar edițiile tipărite vor indica sursa și autorul informației. Materialele de pe www.zdg.md sunt protejate de Legea 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe, inclusiv de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Preluarea integrală a materialelor ZdG se poate realiza doar în condițiile unui acord prealabil cu redacția.

  • TRIMITE ȘTIREA TA
    Cunoști o informație de interes public? Trimite-o la ZdG
    FORMULAR

    Abonează-te pentru a fi la curent cu toate noutățile!

    Ziarul de Gardă. Singurul ziar de investigații din Republica Moldova. Abonează-te și tu! Abonează-te

    VIDEO/ „Împlinesc 17 ani de când citesc Ziarul de Gardă”. De vorbă cu Ion Boțan, fost profesor de limbă și literatură română în comuna Mingir

    Ion Boțan, cititor fidel al Ziarului de Gardă a fost profesor de limbă și literatură română timp de patru decenii în școala din comuna Mingir. S-a născut în comuna Chiperceni, raionul Orhei, iar la Hâncești a v…
    VIDEO/ „Împlinesc 17 ani de când citesc Ziarul de Gardă”. De vorbă cu Ion Boțan, fost profesor de limbă și literatură română în comuna Mingir

    VIDEO/ „În 25 de ani, am asistat doar la distrugerea justiției”. De vorbă cu magistratul Ion Cotea despre un sfert de secol din viața sa

    După un sfert de secol, pe care l-a dedicat sistemului judecătoresc din R. Moldova, magistratul Ion Cotea constată cu regret că în toți acești ani „a asistat doar la distrugerea justiției”. Judecătorul afirmă c…
    VIDEO/ „În 25 de ani, am asistat doar la distrugerea justiției”. De vorbă cu magistratul Ion Cotea despre un sfert de secol din viața sa

    INFOGRAFIC/ În primele șase luni ale anului 2021 au fost eliberate cu 56,7% mai multe autorizații de construire față de 2020

    În primele șase luni ale anului 2021 (ianuarie-iunie 2021) au fost eliberate 1 844 de autorizaţii de construire pentru clădiri rezidenţiale şi nerezidenţiale, în creștere cu 56,7% față de ianuarie-iunie 2020, i…
    INFOGRAFIC/ În primele șase luni ale anului 2021 au fost eliberate cu 56,7% mai multe autorizații de construire față de 2020

    Comisia Europeană anunță că va trimite avioane, elicoptere şi pompieri să ajute Italia, Grecia, Albania şi Macedonia de Nord în lupta cu incendiile

    Comisia Europeană a anunţat miercuri că va trimite avioane, elicoptere şi pompieri către Italia, Grecia, Albania şi Macedonia de Nord pentru a sprijini aceste ţări în lupta împotriva incendiilor, informează AFP…
    Comisia Europeană anunță că va trimite avioane, elicoptere şi pompieri să ajute Italia, Grecia, Albania şi Macedonia de Nord în lupta cu incendiile

    CNAM a acumulat în fondurile de asigurare obligatorie de asistenţă medicală venituri de peste 3 miliarde de lei

    Compania Naţională de Asigurări în Medicină (CNAM) a acumulat, în primele şapte luni ale anului 2021, în fondurile de asigurare obligatorie de asistenţă medicală venituri proprii (fără transferuri de la bugetul…
    CNAM a acumulat în fondurile de asigurare obligatorie de asistenţă medicală venituri de peste 3 miliarde de lei

    Citiți joi în ZdG

    În noua ediție, Ziarului de Gardă vă prezintă cele mai importante repere ale activității noilor șefi ai Parlamentului prin prisma averii, carierei și integrității. Din numărul de joi aflați cine sunt miniștrii…
    Citiți joi în ZdG