Sistemul de sănătate din SUA – complex, scump şi eficient
Anul 2017 a fost un an încărcat pentru sistemul medical din R. Moldova. Mii de rânduri scrise, dar şi citite printre lacrimi de frustrare, revoltă şi amărăciune. Am încercat şi eu să-mi amintesc experienţele mele din acest sistem. Şi mi-am amintit. Întâmplarea face să fi fost şi eu internată în acelaşi spital care a devenit viral, în urma experienţei unei viitoare mame. În pofida gravităţii, probabil, astăzi subiectul pare uitat.
Îmi amintesc şi înţeleg acum de ce colega de cameră beneficia de mai multe proceduri decât mine. Înţeleg şi tupeul cu care medicul ne-a zis franc că ea ştie mai bine de ce anume are nevoie, făcând aluzie la faptul că mama, la externare, în semn de mulţumire, i-a dus nişte dulciuri şi un suc, nu şi bani. Făcând excepţie de acest capitol, dar şi de cozile lungi de pe coridoarele vopsite în alb, cu brâu albastru, parcă nimic nu mă mai leagă de acest sistem.
Totuşi, mă doare, când aflu că umanismul se detaşează de unii care, cândva, au depus Jurământul lui Hippocrate. Ştiu sigur că sunt şi medici extraordinari, dedicaţi. Eu, cel puţin sper, pentru că acasă mi-au rămas cei dragi şi acesta nu e un factor de neglijat.
* * *
Mai jos vreau să vă vorbesc despre sistemul medical american. Cu fiecare cuvânt scris, simt că îmi asum o responsabilitate enormă, nefiind specialist şi neavând tangenţe cu acest domeniu. Voi scrie din experienţa mea personală, din cei şapte ani trăiţi aici. Voi încerca mai întâi să iniţiez pe fiecare cititor în lumea celui mai scump şi mai complex sistem medical din lume. Ce îl face cel mai scump? Sectorul privat de servicii medicale, unde statul nu reglementează preţurile la servicii şi medicamente, iar acest sector este mult mai mare comparativ cu alte ţări dezvoltate (Marea Britanie, Germania, Franţa sau Australia). Ca şi structură, putem diviza sistemul medical american în trei: unităţile medicale (spitale, clinici), companiile de asigurări şi pacienţii.
* * *
Toate spitalele şi clinicile din SUA sunt conduse ca structuri care trebuie să facă profit, dar asta nu înseamnă că tu, ca şi pacient, eşti tratat inadecvat. Dimpotrivă. Unele spitale au şi secţii de cercetare, deseori susţinute din donaţii. Ca să fii primit în astfel de instituţii, trebuie să răspunzi unor condiţii, iar cazurile admise, deseori profită de tratament gratis.
Odată, aflându-mă cu un prieten în secţia de urgenţă, cineva ne-a zic să aplicăm la un plan, în care spitalul ne poate achita costul consultaţiei, buget acumulat din donaţii. Am înţeles că unii oameni cu bani fac donaţii mari spitalelor. Cu regret, nu am fost eligibili.
Aici se includ şi clinicile subvenţionate de anumite programe private sau chiar de guvern, cum ar fi clinicile de planificare a familiei sau cele pentru păturile social-vulnerabile – ca să ai acces la aceste servicii trebuie să fii considerat foarte sărac, nu oricine în SUA dispune de servicii gratis sau low cost (preţ redus).
Companiile de asigurări reprezintă puntea intermediară între pacienţi şi spitale. Ele pot negocia inclusiv preţurile serviciilor medicale. În concluzie, dacă ai asigurare medicală, poţi beneficia de servicii mai ieftine. Dar dacă mergi la spital fără asigurare, plăteşti preţul default (oficial, în mod integral), ceea ce mi s-a întâmplat şi mie la prima vizită la dentist, unde am lăsat, pentru un serviciu, leafa mea pe două săptămâni.
Companiile de asigurări oferă anumite planuri, deduse în funcţie de vârsta, starea de sănătate, dar şi de viciile pacientului. În baza acestor factori se calculează preţul asigurării – deductible este suma pe care o achiţi ca pacient pentru o procedură, aici nu sunt incluse vizitele de rutină, iar restul de asigurare, de exemplu dacă urmează să ai o intervenţie chirurgicală, şi aceasta costă $20.000, poţi plăti deductible de $ 2000, restul achită asigurarea, dar şi copayment, plata pe care o datorezi la orice vizită, care, de obicei, nu este costisitoare.
Asigurările dentare şi de vedere sunt separate, întrucât au o limită anuală. În 2018, aplicând la asigurare medicală pe cont propriu, pentru încă $25 lunar am adăugat planului meu şi asigurarea dentară.
Cel mai avantajos în SUA e să munceşti la o companie ce oferă asigurare medicală. În acest caz, tu achiţi jumătate şi angajatorul cealaltă jumătate din costuri, de la 70-300 USD pe lună. Din experienţă ştiu că printre beneficiile de care eşti interesat atunci când te angajezi sunt asigurările medicale. Cu cât e mai respectabilă compania, cu atât asigurările sunt mai avantajoase.
* * *
Nu toate organizaţiile oferă asigurări medicale angajaţilor. De la 1 ianuarie 2015, doar cele cu peste 50 de angajaţi sunt obligate să ofere. În altă ordine de idei, cei ce nu oferă, sunt pasibili de penalitate. La fel, nu fiecare angajat poate fi calificat pentru a primi asigurare, or, trebuie să lucrezi full-time (program întreg), iar uneori mai rămâne şi la discreţia angajatorului acordarea acestui beneficiu.
Obamacare, Medicare şi Medicaid sunt programe de sănătate care furnizează asigurări medicale accesibile, dar, atenţie!, trebuie să fii eligibil pentru ele. Iarăşi, nu fiecare poate beneficia de aceste planuri. Deseori, acestea sunt orientate pe păturile de oameni fără serviciu, cu venit mic, social-vulnerabile sau în etate.
Marketplace este o platformă ce oferă servicii pentru oamenii care doresc să beneficieze de asigurare medicală mai accesibilă. Ca să te înscrii în program este nevoie să prezinţi venitul tău personal, de obicei venitul anual. Observăm cum totul este conectat în Statele Unite ale Americii. De fapt, instituţiile sunt cele conectate eficient.
Anul acesta, am beneficiat de serviciile acestei platforme, pe lângă asigurarea medicală, am primit prin poştă şi o carte, unde-mi sunt prezentate toate serviciile, costurile, contactele, drepturile ca şi client/pacient, absolut tot. Concluzia – preţul se reflectă în calitatea serviciului.
* * *
Din experienţa personală, pot afirma că cel mai neplăcut este atunci când nu ai asigurare medicală, pentru că dacă se întâmplă să te îmbolnăveşti/internezi, toate cheltuielile îţi revin ţie, ca pacient, vei fi tratat indiferent dacă ai asigurare sau n-ai, însă cheltuielile se adună în contul tău şi la un moment dat, tot trebuie să achiţi. Chiar dacă ai asigurare în Statele Unite, tot plăteşti. Mai puţin, dar tot plăteşti.
Când ajungi în clinici sau spitale, îndeosebi în camera de urgenţă, un reprezentant are grijă să vină să te întrebe despre tot – adresă, număr social, lucru etc. Ca mai apoi, să te trezeşti cu facturi pentru orice serviciu medical. Un alt lucru interesant este că toate serviciile de care ai avut parte au ciclul de contabilitate separată, de aceea când încep să vină facturile, ai impresia că nu se mai termină. Iar la vizitele cu programare, înainte de control, completezi formulare cu datele personale, deci nu am întâlnit excepţii până acum. Totul este contabilizat. Completând şi punându-ţi semnătura, te angajezi să devii un pacient responsabil. Nu cred că avem ce compara cu sistemul medical din Moldova, aici fiind totul la un alt nivel.
Cazurile de malpraxis în State sunt rare, deoarece medicii nu sunt agresivi în tratamente, totul merge mai mult pe prevenţie. Atunci când prescriu medicamente şi proceduri scumpe în exces, companiile de asigurări le pot pune penalităţi sau eventual să nu dorească să mai lucreze cu ei. Controalele anuale sunt indicate şi de multe ori poţi beneficia de ele gratis cu asigurare şi poţi face programare pe un an înainte.
Un control de rutină nu durează de multe ori mai mult de 20-30 de minute, uneori simţi că n-ai spus tot ce te doare, că deja medicul e plecat din cabinet. Însă, înţelegi că aşa funcţionează un sistem medical complex. Iar pentru a ajunge la un specialist, este nevoie mai întâi de o vizită la un medic de familie pentru recomandare. Sunt şi aici medici şi clinici atât de bune, încât e foarte greu să apuci să faci programare sau nu ai şansa deloc. Indiferent că ai asigurare sau nu. O astfel de clinică este şi pe strada mea, unde medicii sunt de origine poloneză.
În SUA, nu există atitudine diferită faţă de pacienţi. Eşti respectat de la recepţie până la medic, poate de asta uneori nu-ţi pare rău că achiţi atât de mult pentru servicii. Odată ce devii pacientul unei clinici, îţi poţi crea un portofoliu personal online unde poţi pune întrebări 24/7, inclusiv medicului. În acest portofoliu unic sunt stocate toate informaţiile tale medicale – proceduri, tratamente, diagnostice. Eşti coordonat, ghidat sau sunat personal pentru orice informație. Ceea ce mi se pare profesionist şi responsabil. Este mai mult un principiu indirect al zicalei „pacientul nostru – stăpânul nostru”.
* * *
În caz de urgenţă, numărul unic de telefon este 911, unde eşti încurajat să suni când ai nevoie. În unele cazuri, odată cu ambulanţa vin pompierii, poliţia şi paramedicii, vorbind de cazuri extreme, bineînţeles. Şi da, totul într-un timp foarte scurt.
Se investeşte mult în dotarea şi reparaţia instituţiilor medicale. Fiind private, sunt interesaţi să le facă cât mai moderne, mai primitoare. Ultima uimire a mea a fost când am mers să mi se ia nişte analize de sânge şi m-am pomenit că nu e nimeni la recepţie, doar un calculator, la care am răspuns la câteva întrebări. Imediat a apărut o doamnă căreia nu i-a rămas decât să spună „bună ziua”. Restul ştia totul despre mine.
Între spitalele de aici şi cele de acasă, rămân cu cele de aici. Deşi nu am fost internată, de la prieteni am înţeles că serviciile sunt de cea mai înaltă calitate. Deci, sistemul de sănătate american, comparat cu cel din R. Moldova, câştigă teren, chiar dacă, analizat global, nu e perfect.
Marcela Andoni, Florida, SUA Foto: idaho.ro
