Femeile violate, singure împotriva sistemului şi a agresorilor

Victimele violurilor, în mare parte femei, se pomenesc adesea singure nu doar în faţa agresorilor, ci şi a sistemului care ar trebui să le asigure protecţie. Descurajate, multe renunţă să-şi caute dreptatea, de teama dispreţului societăţii, dar şi din cauza anchetelor dubioase efectuate în baza unor noţiuni discriminatorii, incluse în normele legale de care se conduc poliţiştii şi procurorii. Prea puţine victime luptă până la capăt. Silite fie de agresori, fie de propria frică, o bună parte îşi retrage plângerile depuse la Poliţie. Astfel se explică faptul că, din cele câteva sute de violuri înregistrate an de an de oamenii legii, Guvernul Moldovei a pierdut la CEDO doar două astfel de cazuri.

De multe ori, femeile preferă să treacă un caz de viol sub tăcere, refuzând să-şi amintească şi să vorbească despre traumele trupeşti şi sufleteşti prin care au trecut. Mariana (24 de ani) este una dintre ele. A primit mai multe palme de la viaţă. Cea mai grea a venit acum doi ani. Tânăra, originară din Leova, a crescut fără părinţi. Aceştia au fost decăzuţi din drepturile părinteşti pe când fata avea doar câţiva ani.

Au urmat nouă ani trăiţi la o şcoală-internat. Mai târziu a fost admisă la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”. A renunţat însă la învăţătură, pentru că viaţa de student era prea scumpă. Fără un loc de muncă stabil, nu şi-a permis să-şi ia o cameră cu chirie. Casă şi pat i-au fost o bancă din parcul „La Izvor” din sectorul Buiucani al Capitalei. Şi asta până într-o noapte, când a fost batjocorită de un grup de necunoscuţi. „I-am implorat să mă lase în pace. Acum mă rog în fiecare zi la Dumnezeu să-mi dea putere”, ne mărturiseşte Mariana. De Poliţie nici vorbă. „Mi-a fost frică. Lumea e diferită. N-am încredere în Poliţie, procurori. Cine ştie cu cine o fi legaţi făptuitorii?!”, se întreabă ea. Peste nouă luni a devenit mamă. Are gemene, astăzi în vârstă de un an şi trei luni. Tânăra are grijă de ele ca de ochii din cap. Nu mănâncă, să fie ele sătule. Nu doarme, veghindu-le lor somnul. Sărace şi pline de nevoi, toate trei stau într-o cameră cu chirie pe care o achită lunar o organizaţie non-guvernamentală.

„Nici CEDO nu mai poate pune lucrurile la loc”

Tragedia Marianei e o realitate pe care au trăit-o multe femei din Moldova. Ca şi ea, nu toate au avut curajul să vină cu o plângere la Poliţie. Aşa că, până la urmă, din toate cauzele pierdute de Guvern la CEDO, doar două se referă la viol. Una dintre acestea a fost pronunţată în mai 2012, alta în septembrie 2013. „Cazurile de viol sunt foarte greu de preluat la CEDO din cauza stigmatizării şi revictimizării acestor femei. Îţi trebuie foarte mult curaj să vii cu prima plângere la Poliţie, unde să povesteşti ce ţi s-a întâmplat. Până vezi o sentinţă intrată în vigoare trebuie să vorbeşti despre asta de cel puţin cinci ori. Acuzatul are avocat, care va întreba victima detalii de fiecare dată când va dori, făcând-o astfel să renunţe la plângere”, explică avocata Doina Străisteanu, care s-a ocupat de unul dintre cele două dosare – cauza I.G.

Un verdict după opt ani de la viol

Victima avea doar 14 ani când a fost violată de un amic cu şapte ani mai mare decât ea. Într-o seară din august 2004 a mers împreună cu mai mulţi prieteni la clubul de noapte al unui sat din raionul Sângerei. Unul dintre tineri a cumpărat o sticlă de votcă. La început fata a refuzat să bea, dar a cedat presiunii celor din jur şi a consumat 100 de mililitri de alcool. Potrivit tinerei, agresorul i-a spus că nu o va duce acasă cu maşina dacă nu bea în rând cu ceilalţi. După ce şi-a dus amicii acasă şi a rămas singur cu fata, bărbatul i-a cerut să treacă pe bancheta din spate, unde a violat-o. Acesta a ameninţat-o cu moartea dacă suflă vreo vorbă despre cele întâmplate. A doua zi fata a povestit totul mamei sale, care a depus o plângere la Comisariatul de Poliţie al raionului Sângerei. Peste câteva zile a fost intentat un dosar penal. După aproape trei ani, în aprilie 2007, magistraţii Curţii de Apel Bălţi au decis că agresorul nu trebuie să stea la închisoare nici măcar o zi. Peste alţi cinci ani judecătorii CEDO au stabilit unanim că a fost încălcat articolul 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, care prevede că nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. I.G. a fost despăgubită cu circa 12.000 de euro. Fata, însă, nu a mai putut rămâne în sat. Acum trăieşte la Moscova.

„În acest caz, nu s-a ţinut cont de comportamentul iresponsabil al agresorului. În schimb, oamenii legii voiau să afle informaţii despre trecutul ei sexual, deşi era la prima ei experienţă. În astfel de cazuri este interzis să se aducă asemenea dovezi. În cazul I.G. instanţa şi-a motivat sentinţa de achitare anume în baza acestor informaţii. S-a considerat că şi-a dat consimţământul pentru că nu a opus rezistenţă”, comentează Doina Străisteanu.

Luptă cu sistemul şi agresorii de 17 ani

N.A. avea doar 13 ani când a devenit victima unui viol în grup. Se întâmpla în septembrie 1997. O decizie irevocabilă a fost pronunţată abia în decembrie 2005, adică peste opt ani, două luni şi 16 zile din momentul începerii urmăririi penale. Agresorii au fost scutiţi de pedeapsă. Peste alţi opt ani, CEDO i-a dat câştig de cauză, constatând, ca şi în primul caz, că a fost încălcat articolul 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului. Astăzi victima are 30 de ani şi luptă în continuare nu doar cu agresorii, ci şi cu sistemul. „Am depus recent o cerere de revizuire a acestui caz”, ne-a spus avocatul ei, Andrei Briceac.

An de an, oamenii legii completează statistica generală. Potrivit reprezentanţilor Ministerului Afacerilor Interne, de la începutul anului 2014, în baza articolului 171 din Codul Penal – Violul, au fost pornite 276 de cauze penale. Dintre acestea, 181 au ajuns pe masa procurorilor, iar 69 au fost trimise în judecată. 35 de cauze penale au fost încetate, iar alte 28 – clasate.

Un îndrumar depăşit şi discriminatoriu, la baza anchetelor

La investigarea fiecărui dosar, poliţiştii sau procurorii au avut la bază nu doar Codul Penal, ci şi un ghid în baza căruia au acţionat – „Îndrumarul metodic privind investigarea infracţiunilor privind viaţa sexuală”, elaborat în august 2008 de reprezentanţii Procuraturii Generale. Experţii locali şi cei străini au atras atenţia de mai multe ori că acest ghid este depăşit şi conţine noţiuni discriminatorii.

Iată un fragment care confirmă îngrijorările specialiştilor: „În situaţia în care victima nu opune nicio rezistenţă făptuitorului, din conduita ei trebuie să rezulte refuzul categoric de a intra în raport sexual. Dacă rezistenţa victimei a fost de circumstanţă (de formă), şi nu categorică (adică putea fi interpretată şi în sens de acceptare a raportului sexual), cele comise nu pot fi calificate ca viol”.

Autorii ghidului continuă cu următorul exemplu: „Este cunoscut că unor adolescente le sunt specifice sentimentele de timiditate, modestie, pudoare firească. Aceste calităţi comportamentale se manifestă într-un mod special atunci când are loc raportul sexual benevol acceptat (mai ales, care are loc prima dată). În astfel de cazuri, aproape întotdeauna se opune o pretinsă rezistenţă, care nu poate fi înfrântă doar prin cuvinte, îndemnuri, înduplecări. Şi atunci, conştientizând starea dată, partenerul interpretează că adolescenta acceptă raportul sexual şi este pus în faţa faptului de a aplica, în forme adecvate, anumite eforturi fizice. Evident, o asemenea «violenţă» nu poate fi calificată drept constrângere fizică în contextul violului”.

Experţii: „Utilizarea ghidului ar putea duce la consecinţe grave”

Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului (OHCHR) în Moldova s-a angajat să revizuiască liniile directoare de urmărire penală în cazurile de viol şi alte forme de violenţă sexuală. Patsili Toledo Vasquez, expert internaţional şi doctor în Drept, va lucra alături de specialiştii locali la racordarea legii şi armonizarea practicii conform standardelor internaţionale de investigare a violului.

Echipa de specialişti care a studiat documentul atrage atenţia că utilizarea acestui ghid în continuare ar putea duce la consecinţe grave şi încălcarea drepturilor fundamentale ale femeii.

„După cum Ghidul consideră că numai femeile sunt victime ale violului, aceste afirmaţii se aplică numai lor, consolidând stereotipurile despre comportamentul femeilor. Interpretările îşi au rădăcinile adânc în ideile discriminatorii despre sexualitatea feminină şi cea masculină. Totodată, aceste afirmaţii neagă autonomia femeilor, şi procedând astfel, constituie un tratament care împiedică femeile de la existenţă în calitate de persoane cu drepturi depline. În final, aceste afirmaţii susţin ideea că «nu înseamnă da», care ar trebui să fie eradicată din societate şi din justiţia penală”, comentează Alina Grigoraş, ofiţer pentru drepturile omului din cadrul Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului din Republica Moldova.

Prin urmare, explică ea, reforma referitoare la crimele împotriva vieţii sexuale trebuie să fie foarte explicită în ceea ce ţine de „libertatea consimţământului”. „Este problematic faptul că de cele mai dese ori făptaşul este absolvit de răspundere penală folosind interpretarea eronată a consimţământului împotriva voinţei victimei ca strategie de apărare”, argumentează Alina Grigoraş.

Specialista explică de ce documentul ar trebui modificat. „Ghidul a fost adoptat în 2008 şi, de atunci, Codul Penal a suportat câteva reformări importante în domeniul crimelor cu caracter sexual. Diverse legi, în 2010 şi 2012, au modificat cadrul legal existent şi chiar au introdus infracţiuni noi, cum ar fi hărţuirea sexuală”, comentează Alina Grigoraş.

În prezent, un grup de procurori şi reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Interne încearcă să repare erorile admise în ghid acum şase ani. „Mai întâi de toate ar trebui modificată legislaţia penală, după care practica judecătoarească. Doar după operarea acestor modificări va fi redactat şi ghidul. El a rezultat în baza actualului Cod Penal, dar şi a practicii judecătoreşti”, explică Ruslan Popov, şeful Direcţiei control al urmăririi penale şi asistenţă metodică din cadrul Procuraturii Generale.

Până autorităţile vor modifica normele de care se ghidează, multe dintre victime vor trebui să găsească forţe ca să-şi reînceapă viaţa. Aşa ca Mariana…

Investigaţia a fost realizată în cadrul Campaniei „Jurnaliştii pentru şanse egale şi diversitate“, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu suportul Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova. Instituţia finanţatoare nu influenţează în niciun fel subiectul şi conţinutul investigaţiilor publicate.

Anastasia Nani, CIJ