Poluarea, problema care curge pe râurile din R. Moldova

Cali­ta­tea proas­tă a apei este unul din­tre fac­to­rii care afec­tea­ză direct sănă­ta­tea şi cali­ta­tea vieţii popu­la­ţi­ei R. Mol­do­va. Chiar dacă majo­ri­ta­tea râu­ri­lor din R. Mol­do­va sunt polu­a­te, pro­ble­ma este abor­da­tă doar de către acti­vi­ş­tii de mediu, pe când auto­ri­tă­ţi­le pre­fe­ră să o trea­că sub tăce­re sau să dis­cu­te con­venţio­nal, cu pri­le­jul zile­lor inter­na­ţio­na­le de pro­te­cţie a mediu­lui.

Cu o sută de ani în urmă, une­le râu­ri din inte­ri­o­rul actu­a­lei R. Mol­do­va erau navi­ga­bi­le. Astăzi, nici­u­nul nu mai este navi­ga­bil. Şi pes­cu­i­tul, şi scăl­da­tul nu sunt reco­man­da­te în râu­ri­le mici, în une­le cazu­ri fiind chiar inter­zi­se. Râu­ri­le mici dis­par în fie­ca­re an, cau­zând schim­bă­ri ire­cu­pe­ra­bi­le de mediu.

La 23 iulie, Cen­trul Naţio­nal de Mediu (CNM) a ini­ţi­at o expe­di­ţie pe râul Răut, care are o lun­gi­me de 286 km şi care se var­să în Nis­tru. Par­ti­ci­panţii la expe­di­ţie şi-au pro­pus să iden­ti­fi­ce pro­ble­me­le rea­le ale aces­tui râu şi impac­tul lor asu­pra mediu­lui. S-a sta­bi­lit că izvo­rul râu­lui, situ­at în Don­du­şe­ni, este deja uscat, iar pe un sec­tor de 40 km nu mai izvo­ră­ş­te apă de trei ani, din cau­za sece­tei şi a schim­bă­ri­lor cli­ma­te­rice, dar şi din cau­za altor pro­ble­me.

„Cea mai impor­tan­tă ar fi con­stru­cţia lacu­ri­lor arti­fi­ci­a­le pe cur­sul râu­lui Răut, ceea ce, de fapt, blo­chea­ză debi­tul salu­bru al Rău­tu­lui, micşorând volu­mul de apă. O altă pro­ble­mă pe care am descoperit-o au fost pla­se­le de pes­cu­it, ampla­sa­te de-a lun­gul Rău­tu­lui. Aces­tea sunt foar­te dese, inclu­siv în porţiu­nea care tra­ver­sea­ză Orhe­iul Vechi. Guno­iş­ti­le nea­u­to­ri­za­te sunt pro­ble­me seri­oa­se pen­tru fie­ca­re râu. Şi sta­ţi­i­le de epu­ra­re, defec­te sau ine­xis­ten­te, gene­rea­ză ris­cu­ri de polu­a­re”, expli­că Sve­tla­na Răzme­ri­ţă, coor­do­na­tor comu­ni­ca­re în cadrul CNM.

Staţiile de preepurare, obligatorii doar pe hârtie

Pro­ble­ma este pro­prie pen­tru majo­ri­ta­tea sur­se­lor de apă. Râul Bâc, în care sunt dever­sa­te can­ti­tă­ţi enor­me de ape uza­te, nu con­sti­tu­ie o exce­pţie. Alt­fel spus, între­prin­de­ri­le vini­co­le, mai mici sau mai mari, cele de pro­du­ce­re a sucu­ri­lor sau con­ser­ve­lor, fabri­ci­le de cos­me­ti­ce sau de cură­ţa­re a lânii var­să ape­le uza­te direct în r. Bâc, acţiu­ne desi­gur, ile­ga­lă. Alţi agenţi eco­no­mi­ci var­să ape­le în sis­te­mul cen­tra­li­zat de cana­li­za­re, cu toa­te că para­me­trii chi­mi­ci ai aces­tor ape depă­şesc nor­me­le admi­si­bi­le. Deşi, potri­vit legii, între­prin­de­ri­le ar tre­bui să fie dota­te cu un sis­tem de pre­e­pu­ra­re, la cele mai mul­te din­tre ele, aces­ta lip­seş­te şi can­ti­tă­ţi mari de polu­anţi ajung să ne otră­veas­că.

Iuli­a­na Can­ta­ra­giu, preşe­din­ta CNM, susţi­ne că „toa­te între­prin­de­ri­le de pro­du­cţie care uti­li­zea­ză apă tre­bu­ie să aibă sta­ţii de pre­e­pu­ra­re. Aceas­tă pre­ve­de­re era igno­ra­tă de agenţii eco­no­mi­ci şi, la rân­dul lor, inspe­cţi­i­le eco­lo­gi­ce, în mare par­te, închi­deau ochii la acest lucru. În aceas­tă apă mur­da­ră, în care se dever­sea­ză tot felul de apă de cana­li­za­re, se cresc peş­ti, care ajung, bine­înţe­les, la noi pe tara­be, la noi în far­fu­rie, la noi în sto­mac. Aceas­tă apă este folo­si­tă pen­tru iri­ga­rea cul­tu­ri­lor agri­co­le – var­ză, ardei, vine­te, porumb am văzut că sunt iri­ga­te, în cazul dat, pe câm­pu­ri­le din Ane­nii Noi”.

Sto­ca­rea în apro­pi­e­rea sur­se­lor de apă a guno­i­u­lui şi a deşe­u­ri­lor mena­je­re, iar în loca­li­tă­ţi­le rura­le, a deje­cţi­i­lor ani­ma­li­ere, expli­că de ce apa din majo­ri­ta­tea fân­tâ­ni­lor de la noi nu este bună de băut.

„120 de metri de stra­tu­ri ale sub­so­lu­lui n-au putut să neu­tra­li­ze­ze acest nitrat, dar nitra­tul, el ce face, el în pri­mul rând mănân­că glo­bu­le­le roşii din sân­ge şi, în con­se­cinţă, con­su­mul per­ma­nent, de lun­gă dura­tă al apei cu con­cen­tra­ţie mare de nitrat duce la can­cer şi, în gene­ral, la ciro­ză”, afir­mă Iuli­a­na Can­ta­ra­giu.

563-valeriu-munteanuVale­riu MUNTEANU,
minis­trul mediu­lui:
Cea mai mare pro­ble­mă pe râu­ri­le mici este lip­sa sta­ți­i­lor de epu­ra­re. Pe de o par­te, exis­tă insu­fi­cien­ță finan­ci­a­ră, pe de altă par­te însă, este vor­ba de rea-credință. Unii agen­ți eco­no­mi­ci nu con­stru­iesc sta­ții de epu­ra­re, deo­a­re­ce le este mai ușor să plă­teas­că amen­zi foar­te mici sau să mitu­ias­că pe cine­va. Pe râul Bâc este mai com­pli­cat. Solu­ția va înce­pe a fi imple­men­ta­tă anul vii­tor, oda­tă cu adân­ci­rea și cură­ța­rea râu­lui. Din anii ’60 pe malul râu­lui s-au con­stru­it foar­te mul­te indus­trii, care aveau țevi pen­tru situ­a­ţii de ava­rie, trans­for­ma­te ulte­ri­or în țevi de dever­sa­re. Ca să le depis­tăm și să le înde­păr­tăm, tre­bu­ie, fizic, să mer­gem cu mași­ni spe­ci­a­le. Acest lucru se va face de anul vii­tor, dato­ri­tă unui pro­iect de 10 mil. de euro, finan­țat de Guver­nul Româ­ni­ei.

Sta­rea râu­lui Răut carac­te­ri­zea­ză, prac­tic, sta­rea tutu­ror râu­ri­lor din R. Mol­do­va, iar majo­ri­ta­tea din­tre ele se var­să în râul Nis­tru, apa căru­ia ajun­ge la robi­ne­tul fie­că­rui locu­i­tor din Chi­şi­nău. Res­pec­tiv, sta­ţi­i­le de epu­ra­re au un rol impor­tant în pro­ce­sul de fil­tra­re a apei, în caz con­trar, polu­anţii ajung îna­poi în cir­cu­it. Sta­ţia de epu­ra­re a muni­ci­pi­u­lui Chi­şi­nău accep­tă, de exem­plu, să înche­ie con­trac­te cu agenţii eco­no­mi­ci, angajându-se să pre­e­pu­re­ze ape­le lor uza­te, chiar dacă legi­sla­ţia pre­ve­de că între­prin­de­ri­le tre­bu­ie să fie dota­te cu sta­ţii pro­prii.

Ipoteze: nămol aruncat în Bâc

Sta­ţia de epu­ra­re a muni­ci­pi­u­lui Chi­şi­nău, con­stru­i­tă în anii ’60, nu are nici instru­men­te­le nece­sa­re pen­tru a face faţă volu­mu­lui enorm de ape uza­te, nici capa­ci­ta­tea de a le epu­ra cali­ta­tiv, nemai­vor­bind de pre­e­pu­ra­re, susţi­ne Iuli­a­na Can­ta­ra­giu. Ea afir­mă că cea mai mare pro­ble­mă este nămo­lul care se depo­zi­tea­ză la sta­ţie şi care, pro­ba­bil, e arun­cat direct în Bâc: „Acest nămol care se sedi­men­tea­ză vine de la mase­le feca­le ce se conţin, în mare par­te, în ape­le uza­te. În 2009 a fost intro­du­să o teh­no­lo­gie de deshi­dra­ta­re prin geo­tu­bu­ri a mase­lor feca­le. Ce se întâm­plă mai depar­te cu acest nămol nici­o­da­tă nime­ni de la sta­ţia de epu­ra­re nu a putut să-mi răs­pun­dă foar­te exact. Din acest motiv, una din pre­su­pu­ne­ri este că acest nămol, sau o par­te din el, pe care nu pot să-l deshi­dra­te­ze şi nu ştiu ce să facă cu el, să-l epu­re­ze, îl dever­sea­ză în râul Bâc, în mod direct, pe timp de noap­te. Am vizi­tat sta­ţia la 11 noap­tea, miro­sul era extrem de înţe­pă­tor, dar miro­sul înţe­pă­tor vine doar de la nămol, nu de la alt­ce­va. În fun­cţie de miros, de fapt, dacă exis­tă sau nu, este o meto­dă de cali­fi­ca­re a fun­cţio­na­li­tă­ţii sta­ţi­ei de epu­ra­re”.

Acest nămol poa­te fi uti­li­zat, dacă este tra­tat cores­pun­ză­tor, ca îngră­şământ orga­nic sau la pro­du­ce­rea bio­ga­zu­lui. Lucru ce nu se întâm­plă la sta­ţia de epu­ra­re din Chi­şi­nău, iar o ipo­te­ză ar fi că aces­ta este dus la guno­iş­tea din Bubu­ie­ci. Ati­tu­di­nea oame­ni­lor şi, mai cu sea­mă, a auto­ri­tă­ţi­lor faţă de pro­ble­ma epu­ră­rii ape­lor uza­te dife­ră sem­ni­fi­ca­tiv de cea a fin­lan­de­zi­lor, spu­ne Iuli­a­na Can­ta­ra­giu, care a reve­nit dintr-o depla­sa­re din Rova­nie­mi, un oră­şel de cir­ca 60 de mii de locu­i­to­ri, dar cu o sta­ţie de epu­ra­re con­stru­i­tă în con­for­mi­ta­te cu toa­te cerinţe­le nor­ma­ti­ve inter­na­ţio­na­le.

„Foar­te rigu­roa­se sunt con­troa­le­le apei pota­bi­le. Se veri­fi­că şi ape­le dever­sa­te în râu. Poţi să vezi fun­dul râu­lui la doi metri adân­ci­me. Poţi bea în Fin­lan­da apa cu cana, fără a ris­ca să ajun­gi la medic ime­di­at sau a doua zi. La noi, Cen­trul de Sănă­ta­te Publi­că reco­man­dă şi afi­şea­ză pre­tu­tin­de­ni inter­di­cţii de scăl­dat în bazi­ne­le acva­ti­ce din cau­za poluă­rii”, expli­că Iuli­a­na Can­ta­ra­giu.

Am mers la sta­ţia de epu­ra­re a muni­ci­pi­u­lui Chi­şi­nău, afla­tă în ges­tiu­nea Între­prin­de­rii Muni­ci­pa­le „Apă-Canal”, pen­tru a înţe­le­ge cum fun­cţio­nea­ză aceas­ta, de ce în râul Bâc ajung, totu­şi, ape uza­te şi ce gene­rea­ză miro­sul îngro­zi­tor în sec­to­rul Bota­ni­ca.

Arca­die Rus­nac, şef de depar­ta­ment în cadrul ÎM „Apă-Canal” Chi­şi­nău, ne-a dat asi­gu­ră­ri că sta­ţia fun­cţio­nea­ză în regim nor­mal, face faţă tutu­ror cerinţe­lor, dar cu mult chin şi mul­te chel­tu­ie­li, deo­a­re­ce insta­la­ţi­i­le sunt foar­te uza­te şi sunt exploa­ta­te, fără a fi repa­ra­te, de pes­te 50 de ani.

În bazi­ne­le unde are loc eta­pa fina­lă de epu­ra­re se găsesc pes­că­ru­şi, iar acest lucru, spun repre­zen­tanţii Apă-Canal, deno­tă fap­tul că apa este cura­tă. Totu­şi, miro­sul neplă­cut resi­mţit de locu­i­to­rii capi­ta­lei, afir­mă Arca­die Rus­nac, nu este doar de la sta­ţia de epu­ra­re, ci rezul­ta­tul ampla­să­rii în zonă a unui număr sem­ni­fi­ca­tiv de agenţi eco­no­mi­ci din sfe­ra pro­du­cţi­ei care dever­sea­ză ape uza­te, ile­gal, în rău. Între­bat de ce Apă-Canal se anga­jea­ză să pre­e­pu­re­ze ape­le uza­te ale agenţi­lor eco­no­mi­ci, chiar dacă nu are aceas­tă capa­ci­ta­te, fun­cţio­na­rul spu­ne că între­prin­de­rea sem­nea­ză con­trac­te doar în măsu­ra în care poa­te asi­gu­ra cură­ţa­rea apei.

„Exis­tă agenţi eco­no­mi­ci care dever­sea­ză clan­des­tin. Nu poţi ţine sub con­trol ce se arun­că în sis­te­mul de cana­li­za­re noap­tea, sâm­bă­ta, dumi­ni­ca. Agen­tul eco­no­mic ne spu­ne că dever­sea­ză o anu­mi­tă can­ti­ta­te de apă, iar în rea­li­ta­te e de sute de ori mai mult”, susţi­ne Arca­die Rus­nac, şef de depar­ta­ment în cadrul ÎM Apă-Canal Chi­şi­nău.

Situ­a­ţia s-ar putea schim­ba în urmă­to­rii ani, deo­a­re­ce sta­ţia va fi moder­ni­za­tă cu bani de la BERD şi BEI. În cadrul acor­du­lui de 62 mili­oa­ne de euro, urmea­ză a fi moder­ni­za­tă şi sta­ţia de epu­ra­re. În pre­zent, gru­pul de lucru care orga­ni­zea­ză lici­ta­ţia ana­li­zea­ză ofer­te­le.

Sergiu PASCARI, Marina CIOBANU


Ediția tipărită a Ziarului de Gardă apare cu sprijinul DEPARTAMENTULUI POLITICI PENTRU RELAŢIA CU ROMÂNII DE PRETUTINDENI A MINISTERULUI DE EXTERNE AL ROMÂNIEI

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.