Nr. 5
26 august 2004
Forum    
Redactia


Lia Cazacu

Putin lipsa la Serpeni

Duminica, la Serpeni, a fost inaugurat Complexul Memorial in cinstea celor cazuti pentru „eliberarea” Moldovei de sub fascisti. Cu 60 de ani in urma, in cadrul operatiunii Iasi–Chisinau, unii erau eliberati, altii–ocupati, si pentru primii, si pentru ultimii, insa, razboiul a fost o mare tragedie. Au murit ostasi si civili deopotriva. Edificarea complexului, finantata, in mare parte, din bugetul de stat, a continuat un an. Spre bucuria soferilor din Anenii Noi, a fost reparata autostrada Chisinau–Serpeni. Casele gospodarilor din preajma memorialului s–au ales cu garduri noi, potrivite pentru a intregi anturajul cortegiului prezidential. Limuzinele se deplasau cu viteza maxima. Unii „pasageri” le fluturau din maini trecatorilor. Rareori se alegeau cu vreun raspuns, deoarece lumea era obosita de atata mers pe jos, impus din cauza circulatiei oficialitatilor. In acea zi, nimeni nu s–ar fi putut rataci prin alte sate de moldoveni, pentru ca, chiar la rascrucea de drum ce coteste spre Serpeni, puteai citi cu litere de o schioapa: ”Íčęňî íĺ çŕáűň, íč÷ňî íĺ çŕáűňî ”(!). Ulterior am constatat ca si mesajele oficialilor aveau sa rasune tot in limba rusa.

Am ajuns la Serpeni in acordurile postului “Russkoe radio”. Se pare ca anume in acea zi, de pomenire, ieseau la lumina toate limuzinele luxoase, achizitionate de actualul executiv. Nu a fost sarbatoarea moldovenilor, ci a rusilor si acest lucru se simtea in toata suflarea. De la garoafele rosii depuse de ministri, pana la cravatele legate la gatul unor copii, veniti tocmai de la Donduseni si Parata. Mai multi veterani au cazut in lesin. Din cauza insolatiei, dar si a emotiilor negative, provocate de scenele de lupta, imitate de militarii ministrului Gaiciuc. Toate — in valea batranului Nistru. Bineinteles, in discutiile oamenilor persista si actualul subiect transnistrean. Pe malul stang — scoli inchise, haos, teroare militara. Pe cel drept — dezmat politic, cenzura, acorduri de cantece rusesti pe pamantul care niciodata nu a fost slav. Raul nu se mai zbuciuma, tace intunecat. S–a obisnuit deja cu rolul de frontiera interna intr–o lume a paradoxurilor.

La intrarea in complex, politistii ne–au controlat minutios prin genti. Ca inainte de un zbor de durata, pe o ruta amenintata de teroristi. Militari mai multi decat civili. Majoritatea — plictisiti de soare si de rigorile oficiale. Vanzarea bauturilor alcoolice — interzisa. Satenii radeau: „Avem oaspeti. Cum sa nu bem un pahar? Cel ce vrea sa se imbete, o face... Adica, porcul glod gaseste”. In sat lumea il astepta pe Putin. Cel putin asta vorbeau oamenii in preajma dar si pe parcursul evenimentului. Cand au inteles ca nu vine, au invocat ca V. Putin a sponsorizat constructia memorialului. „Intre Serpeni si Cecenia a ales–o pe cea de pe urma”, vorbeau oamenii.

Pe o placa de granit, din poarta complexului, citisem: „Pentru a induce in eroare inamicul… au murit peste 11 mii de ostasi sovietici” si tot cam atatia civili. Putini dintre cei care se opreau in dreptul acestei placi intelegeau ca buneii si parintii lor au fost folositi drept carne vie pentru tunurile sovietice care scoteau doar fum, adevaratul front fiind la Chitcani.

Batranii isi amintesc de groaza prin care au trecut: unii–alaturi de nemti, altii– luptand de partea rusilor.

Daria Botnaru, in varsta de 87 de ani, spune: ”In timpul operatiunii Iasi–Chisinau am fost evacuata in Kasel. Cand am revenit acasa, mortii zaceau unul langa altul, ca degetele de la maini. Din sat ramasese un singur bordei. Nu aveam voie sa descaltam ori sa dezbracam mortii, pentru ca, in orice moment, putea exploda o mina”.

Iacob Samson, care a crescut 7 copii, ne marturiseste ca era tanar pe atunci. Sovieticii ii foloseau pentru experimente. ”Ramanea mancare de pe urma nemtilor. Rusii ne puneau mai intai pe noi sa gustam din ea, iar daca nu ni se intampla nimic, mancau si ei. Permanent ne pastea pericolul de a fi impuscati. Satul era ocupat pe jumatate de fascisti, iar pe jumatate de rusi. Sovieticii nu puteau iesi din ascunzis si ne trimeteau dupa apa. Nemtii ne rasturnau caldarea, fara a ne face vreun rau. Ca sa ne invete minte, sovieticii ii spanzurau pe tradatori chiar sub ochii nostri. Deportarile au fost si ele o mare nenorocire. Chiaburii erau oameni harnici. Lucram la ei, dar eram platiti cinstit. Ne era greu pe vremea razboiului. Ne mancau paduchii de Doamne fereste, iar daca aveam o tara de faina, nu o puteam coace. Cand a fost pusa granita pe Nistru, nu puteam sa ne vedem rudele. Ma tem ca si acum Smirnov ar putea incepe un razboi.”

“In complex s–au facut investitii de milioane, dar s–a uitat de noi, batranii”, ne spune mos Pavel Dutca. “Pe mine m–au evacuat nemtii. Nu ei erau oameni rai, ci Lenin era contra lui Hristos. Cand ne–au evacuat in Dubasarii Vechi, neamtul s–a dat jos de pe cal si a pus in sa doi copii de–ai nostri. Aveau grija de noi. Ne dadeau paine, margarina galbena si foarte gustoasa. Nu ca a noastra de azi. Tata avea 46 ne ani. Stia bine nemteasca, deoarece a fost luat in plen de nemti. El zicea ca a trait acolo, in Germania, ca in rai. Era pictor si era stimat de catre. La Marasesti, germanii ii faceau prizonieri doar pe moldoveni si pe ucraineni. Nu luau rusi, pe ei ii lasau in lagare. La noi acasa a stat un neamt. Era disciplinat si ingrijit, nu ca sovieticii–destrabalati si betivi. In `44, de Pasti, sovieticii au ocupat Delacaul si de bucurie s–au imbatat. Stateau ca bustenii, beti, pe malul Nistrului. Nemtii s–au folosit de moment si i–au casapit. Le–au facut un macel, de–i mai tin minte. Fascistii nu traiau la oricine, ci doar la case de gospodari. Mai apoi, nemtii ne–au evacuat in Puhoi. Aici lucram la brutarii. Dimineata ne dadeau cate 2 paini, iar seara–cate una, ne hraneau cu supa. Nu am fost obijduiti sau batjocoriti, doar ne incurcam prin picioarele lor, treceam frontul. O singura femeie a fost impuscata, pentru purtari urate, dar neamtul a fost judecat dupa legea lor si pedepsit. Stalin a facut mai rau ca a deportat oameni nevinovati. Parati de catre invidiosi si lenesi, cei mai buni gospodari erau ridicati. Unii consateni, pur si simplu, dispareau, nu li se mai stia urma. Ieseau din sat si nu se mai intorceau ”.

Complexul e bine amenajat, intr–un loc pitoresc. Ma gandeam, insa, ca Basarabiei nu–i prind bine atatea simboluri pagane, de tipul scenei cu luarea in prizonierat a fascistilor.

Svetlana Moroz, sotia primarului de Parata a venit la Serpeni cu un grup de pionieri. “In localitatea noastra sunt cca 30 de pionieri si comsomolisti. Ei au uniforme, cravate, insigne, tobe si trompete. Pacat ca nu avem sustinerea oamenilor inteligenti. Pionierii sunt instruiti doar de profesorii batrani si devotati. Acestia invata tanara generatie cantece patriotice.”

Tanarul care ne–a ascultat, intamplator, discutia, era venit din Cahul. La Serpeni l–a manat curiozitatea. In context, avea sa remarce indignat: „Mai suntem indoctrinati. In iulie, la monumentul lui Stefan cel Mare nu au venit atatea oficialitati. Aceasta este victoria asupritorilor, insa nu si a celor asupriti. Nu–mi doresc ca apropiatii mei sa moara intr–o imitare de front, ca sa–mi fie mie mai bine. Zeci de mii de vieti omenesti — nu e prea mare pretul catorva ani de trai, aparent bun, in colhozuri?”


Putin lipsa la Serpeni
Duminica, la Serpeni, a fost inaugurat Complexul Memorial in cinstea celor cazuti pentru „eliberarea” Moldovei de sub fascisti. Continuare 

Ziarul de Garda
Redactia nu poarta raspundere pentru continutul si corectitudinea anunturilor publicitare
ziaruldegarda@yahoo.com