«Nu–mi dati copilul, ca–l gatui pe loc!»

Anul 2007: doi copii abandonati la maternitate, un bebelus gasit in padure intr–o sacosa si unul in lada de gunoi, un copil a carui mama sufera de o boala oncologica si zeci de copii cu diferite patologii, nascuti in familii vulnerabile sau din parinti afectati de alcoolism. Acesti micuti si–au regasit caminul familial in Casa de copii nr. 1 din Chisinau.

E rusine sa nasti copii

«Nu am bani, nu am spatiu locativ, nu am un serviciu stabil, nu am… Sunt singura. Ce va spune lumea?» Toate rostesc aceleasi cuvinte in timp ce isi lasa unor oameni straini copilul nou–nascut.

«Anul acesta, la noi au fost abandonati doar doi copii. Mamele, fiind eleve in clasa a XI–a, avand doar cate 16 ani, au decis, la insistenta si sub presiunea parintilor, sa–si lase copiii la maternitate. Motivul principal este nu atat lipsa de surse financiare, cat rusinea. Le este frica de ochii si de gura lumii. Mamele adolescentelor sunt cele care decid daca va ramane sau nu copilul in familie. Ele semneaza actele de abandon, lipsindu–si astfel odraslele de dreptul de a fi numite "mama"», sustine Ludmila Rusu, medic–sef la Maternitatea nr. 1.

«Unele mame, fara a varsa vreo lacrima, semneaza actele de abandon in timp ce isi alapteaza pentru ultima data copilul»

Daca una dintre cele doua adolescente i–a dat un nume copilului, cea de–a doua nu a facut cel putin acest lucru. «Le sfatuiesc pe tinerele mame sa nu–si abandoneze copiii, oricat de greu le–ar fi, deoarece, mai devreme sau mai tarziu, vor regreta», spune Ludmila Rusu.

Leagan pentru copiii abandonati

In unele tari europene, langa maternitati sunt instalate niste leagane enorme, cu sistem de incalzire, unde mamele isi pot parasi copiii. Suna ingrozitor, dar si mai rau este cand copiii sunt gasiti in tomberoane sau in sacose atarnate in copac, asa cum se intampla in R. Moldova.

Vlada a fost culeasa cu o luna in urma dintr–o padure. Ceva mai tarziu, a fost identificata si persoana care i–a dat viata. Bebelusul a fost adus la casa de copii, iar mama, dupa cum s–a constatat, este privata de libertate pentru savarsirea unei infractiuni. Pe langa Vladuta, aceasta «mama» mai are doi copii.

Ionel, la varsta de un an si jumatate, a fost aruncat de mama sa intr–o rapa, pe traseul Vada lui Voda — Chisinau. Norocul copilului a fost ca anume in acel loc, din intamplare, s–a defectat un automobil. Soferului nu–i venea a crede cand a vazut copilasul langa rotile masinii. Abia peste un an si–au facut prezenta si parintii baietelului. Tatal, fiind puscarias, nu stia despre cele intamplate, dar cand s–a intors acasa a descoperit ca nu mai are fecior. Bineinteles ca s–a pornit in cautarea copilului si, ridicandu–se dosarele la instantele de politie, acesta a fost gasit. Copilul nu putea fi reintegrat in familia sa fara ca parintii sa–l identifice. Avand mai multi copii in fata, mama lui Ionel nu si–a recunoscut fiul.

Marina este al noualea copil in familie. Insa, asemenea fratilor sai mai mari, a fost data la casa de copii. Pana a se casatori cu tatal fetei, mama sa avea deja patru copii de la alti barbati. Si tatal sau avea patru copii. Micuta este copilul comun al celor doi, insa acest lucru nu a ferit–o de soarta de a fi inclusa in lista copiilor orfani. Ambii parinti sunt in viata. Lucreaza la Moscova. Uneori isi fac prezenta la casa de copii in care este internata fiica lor, dar niciodata nu si–au manifestat dorinta sa o vada.

In cautarea parintilor biologici

Sunt diverse modurile in care copiii sunt abandonati. Lucrurile se complica daca abandonul are loc in conditii periculoase. Este cazul cand parintii isi arunca odraslele in locuri unde li se pare ca nu le va gasi nimeni. Dar, odata gasiti, persoanele competente trebuie sa porneasca in cautarea parintilor acestor micuti, care, ca prin urechile acului, au scapat de vreun caine flamand, de vreun ger mai aspru sau de alte situatii de risc.

Parintii lui Andries au fost reperati intr–un apartament cu patru camere din Chisinau. Toti membrii familiei, mama, tatal si bunica, erau in stare de ebrietate. Peste tot erau aruncate sticle goale de bauturi alcoolice, borcane cu muraturi imputite, haine murdare. Apartamentul semana mai mult cu o cocina decat cu un loc unde traiesc fiinte umane. Lui Andries ii era rusine nespus de mult cand unei perechi de oameni care ar dori sa–l adopte asistenta ii prezenta pozele facute in apartamentul parintilor sai. Un prieten cu care facuse cunostinta in casa de copii a incercat sa–l linisteasca: «Andries, nu te supara. La mine acasa e si mai rau. Noi nici soba nu avem.»

«Pentru a o gasi pe mama Anisoarei, am fost nevoite sa cutreieram un raion intreg. In satele de la noi oamenii nu se prea cunosc dupa nume, cum ar fi normal, ci dupa porecle. Am umblat jumatate de zi pana am gasit–o pe bunica fetitei. Era la biserica. Cand a iesit din locasul sfant si ne–a vazut, primul lucru pe care ni l–a spus a fost: " Nu–mi dati copilul, ca–l gatui pe loc!"»

«Dupa aceea am pornit in cautarea mamei fetitei, care, din spusele bunicii, era intr–un sat unde vara se faceau chirpici, iar iarna se cresteau ciuperci. Cu greu, mama a fost gasita. Si, in fine, aceasta si–a pus semnatura pe actele care confirmau abandonul copilului», isi aminteste directoarea Casei de Copii, Maria Jechiu. «Daca am avea o camera video, am putea realiza filme adevarate despre viata fiecarui copil abandonat», considera asistenta sociala Aliona Borduja.

«Vreau o fetita blonda, cu ochi albastri si sa o cheme Maria!»

Odata internati la casa de copii, micutii devin «obiecte de cercetare» pentru persoanele care doresc sa faca o adoptie. Uneori preferintele acestora sunt foarte stranii. O doamna care isi alesese pentru adoptie un baietel a refuzat ulterior, explicandu–si decizia astfel: «Vreau o fetita de 1–3 anisori, sa fie cu parul blond si cu ochi albastri».

Bietul baietel! De jumatate de an se afla la casa de copii si nimeni nu doreste sa–l infieze. Pe toti ii deranjeaza ochii sai ingusti.

O cerere similara depusese si o alta familie, doar ca aceasta isi dorea o fetita pe care… sa o cheme Maria.

«Piata de copii»

La fiecare venire a potentialilor parinti, copiii sunt imbracati in cele mai frumoase hainute, baieteii sunt coafati, iar fetitelor li se leaga fundite.

«Copiii sunt gatiti asemeni unei marfi de vanzare. Uneori avem senzatia ca suntem intr–o «piata», nu intr–o casa de copii. Se mai intampla ca unele persoane sa ne intrebe: «Dar mai frumusei nu aveti?» Parca ar rupe ceva din mine. Ei nu stiu ce inseamna sa cresti un copil care nu are mai mult de 1,5 kg si sufera de unele patologii pe care nici medicii profesionisti nu stiu sa le vindece. Numai Dumnezeu stie prin cate dificultati si stresuri trecem pentru a–i vedea mai marisori pe copiii abandonati. Iar ei, oamenii care doresc sa devina parinti, aleg si aleg», explica indignata directoarea casei de copii.

Parinti criminali nasc copii criminali

Pe langa copiii care au mostenit de la parintii lor biologici unele boli genetic transmisibile, cu greu, dar sunt adoptati si copiii ai caror parinti populeaza penitenciarele. Oricat de paradoxal ar suna, dar si asemenea vicii se transmit de la parinti la copii. Ambii parinti ai Irinei sunt condamnati pentru furt. Fetita se afla de 3 ani la Casa de copii nr. 1. Acum ea are patru anisori si personalul de aici se intreaba: cine a invatat–o sa fure? Nimeni. Insa Irina, ori de cate ori trece controlul medical, pana nu ia o basmaluta, un pix, un ruj al surorii medicale sau orice alt maruntis, nu iese din cabinet. Au incercat sa o imbrace in hainute fara buzunare, dar copilita a gasit solutie si pentru aceasta situatie, ascunzand in chilotei obiectul furat.

Deseori, astfel de copii isi deceptioneaza parintii adoptivi si sunt reintorsi in institutii.

Copii de pomana

Daca in alte tari europene pentru a infia un copil trebuie sa treaca ani, perioada necesara pentru efectuarea unui control minutios al parintilor cu scopul de a determina daca merita sau nu sa li se incredinteze un copil, in R. Moldova e suficient sa se spuna: «Eu vreau sa adopt un copil. Vreau sa fac o pomana».

Zilnic, vin cate doua–trei familii care doresc sa adopte un copil. Deosebit de entuziasmati sunt cei din tari straine: Germania, Marea Britanie, Italia. Ei sunt gata sa lupte cu orice boala a micutilor, sa plateasca bani grei pentru interventiile chirurgicale, doar pentru ca odata si odata sa fie numiti mama si tata.

Anual, prin Casa de copii nr. 1 trec cate 60 de copii cu varsta de la cateva saptamani pana la 6 anisori. In ultimii trei ani, niciun copil nu a ramas fara parinti, toti fiind adoptati.

Svetlana PANTA