Președinta Maia Sandu: „Holocaustul nu face parte doar din istoria poporului evreu, este parte a istoriei noastre”
Președinta R. Moldova, Maia Sandu, și prim-ministra Natalia Gavrilița participă la evenimentul de comemorare a victimelor Holocaustului.
„Este ziua în care comemorăm victimele nevinovate ucise în timpul Holocaustului. Din nefericire, Holocaustul a lăsat o urmă sângerândă și în istoria poporului nostru. Holocaustul înseamnă și cei peste 100 de mii de basarabeni și români, peste 150 de mii de evrei ucraineni și peste 11 mii de romi care au murit sau au dispărut fără urme în timpul celui de-al doilea Război Mondial în lagărele de concentrare din regiunea transnistreană. Holocaustul nu face parte doar din istoria poporului evreu. El este parte a istoriei noastre pe care n-o putem renega sau ascunde. Este parte al unui trecut în care oamenii acestui pământ au fost și martori, și chiar nefericiții protagoniști”, a declarat președinta Maia Sandu.
„Este greu de imaginat lumea în care oamenii uciși de mașinării statale în anii 30-40 ar fi trăit, creat familii sau urmași. Ar fi fost o altă lume – o lume cu mai multe descoperiri științifice, cu mai multe opere de artă, cu o economie mai dezvoltată. Pierderea acestui potențial uman este o tragedie enormă pentru toți”, a declarat prim-ministra Natalia Gavrilița.
Anual, pe 27 ianuarie, este marcată Ziua internațională a comemorării victemelor Holocaustului. În 2022 se împlinesc 77 de ani de la eliberarea lagărului de concentrare nazist Auschwitz şi, totodată, de la înfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU).
Tragedia Holocaustului a atins și R. Moldova. În 1940, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia, în acel moment parte a României, iar pe 2 august a fost proclamată RSS Moldovenească, în componența căreia a intrat partea vestică a RASS Moldovenești și cea mai mare parte a Moldovei dintre Prut și Nistru. Pe noul teritoriu creat locuiau circa 300.000 de evrei.
Soarta evreilor din Basarabia în timpul Holocaustului a fost una tragică. Odată cu începutul celui de-al Doilea Război Mondial, în fiecare sat a avut loc masacrarea evreilor. Omorârea acestora era însoțită de o cruzime sadică. De exemplu, în Rezina, aproximativ 1000 de femei și copii au fost arşi de vii în cuptoare de calcar, oamenii au fost îngropați fiind încă în viață sau spânzurați pe cârlige de fier.
Deja în iulie 1941, au început să se formeze ghetourile. Primii 25.000 de evrei sunt expulzați pe teritoriul ocupat de germanii din Ucraina, în timpul ocupației de la Chișinău, naziștii ucid cel puțin 10.000 de evrei. Până în august 1941, în Basarabia s+au format deja 7 ghetouri mari și tabere de concentrare evreiești, unde erau aproximativ 65.000 de evrei. În septembrie 1941 începe deportarea evreilor în Transnistria. Până în decembrie 1941, aproape toată populația evreiască a ghetoului a fost deportată, condițiile de deportare fiind teribile. Mii de oameni au murit pe drum. Câteva sute de evrei rămaşi în ghetoul Chișinăului și în alte teritorii au fost expulzați la începutul anului 1942.
Câteva zeci de familii au reușit să supraveţuiască cu ajutorul rudelor și prietenilor din România, însă astfel de cazuri sunt rare, spun reprezentanții Institutului Național al Femeilor din Moldova „Egalitate”. Spre deosebire de România, Transnistria și chiar Bucovina, până la sfârșitul anului 1941 – începutul anului 1942 aproape întreaga populație evreiască din Basarabia a fost fie distrusă, fie deportată în Transnistria.
În 2007, a fost adoptată Rezoluția 61/255 a Adunării Generale a ONU, care a cerut tuturor țărilor să respingă orice tentativă de negare a existenţei Holocaustului și să onoreze memoria persoanelor ucise în mâinile naziștilor. De atunci, Organizația Națiunilor Unite, cu sprijinul UNESCO, al Parlamentului European și al organizațiilor interguvernamentale regionale, încurajează evenimente speciale, cum ar fi vizionarea de documentare sau pregătirea materialelor de informare, pentru a crește gradul de conștientizare a oamenilor cu privire la cât de periculoasă este politica de genocid.
