Peste 600 de copii au fugit de acasă în anul 2017

Lipsa de comunicare între copii şi părinţi, dorința de a deveni independenți, neînțelegerile și conflictele din familie, marginalizarea în instituţiile de învăţământ, comunitate, dezacordul părinţilor cu relaţiile legate cu alţi copii, sunt principalii factori care îi determină pe copii să fugă de acasă.

Pe parcursul anului 2017, 640 de copii au abandonat domiciliul sau altă formă alternativă de plasament, dintre care 361 sunt fete şi 279 băieți. În 310 cazuri de abandon, copii aveau vârsta de 14-15 ani, anunță Poliția R. Moldova în contextul Zilei Internaționale a Copiilor Străzii.

Avocatul Copilului Maia Bănărescu e de părere că copiii în situație de stradă urmează a fi considerați subiecți ai Legii privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți nr. 140 din 14.06.2013. Avocatul Copilului pledează pentru intensificarea activității Mecanismului intersectorial în ceea ce privește identificarea familiilor în care sunt copiii cu probleme de comportament și întreprinderea unor masuri de protecție socială, lucru cu părinți și copii, dezvoltarea serviciilor sociale la nivel de comunitate pentru copiii cu comportament emoțional complex, cât și lărgirea atribuțiilor serviciilor existente pentru acordarea asistenței de care are nevoie copilul și/sau familia. Ombudsmanul a vorbit și despre necesitatea creării unor servicii de asistență psihologică în fiecare comunitate pentru acordarea suportului necesar copiilor sau/și familiilor. „Copiilor din această categorie urmează să le se explice într-o manieră explicită și accesibilă riscurile pe care le comportă aflarea acestora în condiții de stradă, fără de îngrijirea și protecția părinților sau a autorităților tutelare. Iar pe de altă parte, trebuie create condiții pentru ca serviciile de alternativă oferite acestora să fie atractive pentru ei, iar specialiștii care discută cu copiii să aibă o pregătire specială… Copiii în situație de stradă trebuie  să fie tratați ca victime ale societății, care au ajuns în această stare pentru că nu au fost înțeleși, ascultați, protejați, au fost abuzați sau neglijați de către părinți/reprezentanții legali, la domiciliu, instituții de învățământ sau comunitate. Copiii din această categorie trebuie să fie tratați ca persoane titulare de drepturi, iar la identificarea soluțiilor pentru problema lor să fie luate în seamă opiniile acestora”, opinează Maia Bănărescu.

Amintim că, la finele lunii iulie 2016, Accent TV a realizat reportaje video în care relata istoria a peste 20 de copii care locuiesc în ruinele clădirii hotelului Național. „Unii dintre ei au părinți, alții sunt orfani sau au fugit de la internatele în care au fost plasați. Majoritatea se droghează, fură sau cerșesc pentru a putea să mănânce sau să-și cumpere haine. Unii nu vor să fie recunoscuți așa că își acoperă fața și chiar devin agresivi dacă sunt abordați”, susținea jurnalistul.

În urma acestor reportaje, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei a venit cu o reacție. Potrivit lor, copiii menţionaţi în reportajele şi investigaţiile jurnalistice au fost plasaţi de nenumărate ori (de la 2 până la 25 de plasamente) în serviciul de urgenţă. Însă, fiind dependenţi de modul de viaţă în stradă, având senzaţia de independenţă şi maturitate, în scurt timp după plasament au părăsit neautorizat serviciul, aplicând în unele cazuri forţa fizică faţă de personalul care activează în instituţie și deteriorând bunurile centrului.

„Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului (DMPDC), imediat după depistarea copiilor (circa 75%) care practică vagabondajul şi cerşitul pe teritoriul mun. Chişinău au domiciliul în alte raioane ale R. Moldova (Ialoveni, Telenești, Criuleni, Călărași și Nisporeni) şi sunt la evidenţa autorităţilor tutelare locale, sesizează autoritățile tutelare din localitățile de origine ale copiilor, organele de poliţie şi/sau părinţii acestora. În unele cazuri copiii sunt transportaţi de către angajații Inspectoratelor de Poliție, mun. Chișinău, împreună cu specialiştii DMPDC direct în localităţile de baştină, fiind transmişi autorităţilor tutelare locale”, declarau atunci reprezentanții Ministerului.

În cazurile constatării abandonului de domiciliu al copilului, Inspectoratul General de Poliție recomandă părinţilor, reprezentanţilor legali şi tutori/curatori care exercită obligaţiunile de întreţinere, educaţie şi supraveghere a copiilor ca aceștia:

– în mod prioritar, să contacteze rudele apropiate şi prietenii copilului, pentru că de obicei, acolo sunt primele locuri unde se refugiază;

– în mod de urgenţă, să sesizeze Poliţia şi să prezinte datele care pot contribui la depistarea copilului: semnalmente, semne particulare, comportamentul anterior;

– să prezinte o fotografie recentă a copilului;

– să prezinte informaţia referitor la prietenii cu care, de obicei, copilul îşi petrece timpul, datele de contact etc.;

– să verifice la domiciliu dacă, eventual, copilul nu a lăsat vreun mesaj, dacă au dispărut careva lucruri sau bunuri din casă.