Mărturiile victimelor de la 7 aprilie 2009: Voronin trebuia să stea la pușcărie alături de Filat

Iurie Crăciuneac, Valentina Cușnir, Sergiu Crețu sunt câteva dintre victimele violenței poliției din aprilie 2009, ale căror dosare s-au plimbat prin instanțele de judecată ani în șir. Ziarul de Gardă a încercat să afle cum văd ei schimbările din R. Moldova în ultimii nouă ani și dacă valorile pentru care au militat la 7 aprilie au devenit realitate.

Iurie Crăciuneac a fost reținut în seara zilei de 7 aprilie și transportat la Comisariatul General de Poliție, fiind maltratat. După o serie de procese în cadrul instanțelor naționale,  derulate fără succes, în 2011, Crăciuneac a depus o cerere la CEDO.  Spune că după protestele din 2009, a hotărât să se implice în politică, în 2010 ocupând funcția de director al Inspectoratului teritorial de muncă din Cahul, iar în 2015 – viceministru al Muncii, Protecției Sociale și Familiei (responsabil de domeniul muncii, salarizării, migrației și parteneriate sociale).

„Am protestat pentru că drepturile omului erau încălcate fără jenă, statul era capturat, de instituții democratice nici vorbă”

„Am protestat pentru că drepturile omului erau încălcate fără nici o jenă, statul era capturat, de instituții democratice nici vorbă, sărăcia depășise limitele „acceptate”, corupția era ca la ea acasă, libertatea presei nu exista, cetățenii „fugăriți” din țară și șirul nemulțumirilor poate continua.

Unii ne avertizau ca protestând am putea fi, chiar, omorâți de slugile celor care pentru a rămâne la guvernare erau în stare să treacă pe cadavre. Cu toate astea eram conștienți că dacă nu vom protesta, lucrurile nu se vor schimba în R. Moldova.

M-am bucurat, când în ani ce au urmat după 2009 se vedea cum democrația se dezvoltă. S-au creat condiții pentru libertatea presei, s-au început mai multe reforme: justiție, finanțe locale (APL), economie, s-a semnat Acordul de asociere cu UE și parcă lucrurile erau pe calea cea bună. Dar implicându-mă politic am început să aflu mai multe nuanțe care stăteau în spatele tuturor încercărilor de a redresa lucrurile în țară, și care parcă țineau, asemenea unei ancore, țara pe loc”, ne destăinuie Iurie.

„7 aprilie 2009 a fost deturnat și după 9 ani suntem exact în același punct: instituțiile statului sunt acaparate și nici vorbă de democrație. Reforma justiției a fost mimată și este subjugată politic, procuratura subjugată politic, corupția e în floare, mass-media – îngenunchiată, propaganda politică e la ea acasă, mimându-se reforme, cetățenii sunt fugăriți din țară. Din păcate, sentimentul meu este că cetățenii aceste țări nu au realizat și nu realizează importanța evenimentului de la 7 aprilie 2009, și au permis acelorași persoane care au condus R. Moldova, din umbră, pînă în 2009, să o conducă și după 2009”, afirmă Crăciuneac.

Nu mai este cale de întoarcere. Sunt decis 101% să plec

Sergiu Creţu este un alt tânăr care a protestat pe 7 aprilie 2009 în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi care, pe 8 aprilie, s-a pomenit în Comisariatul de Poliţie Centru, unde a fost bătut şi umilit.

„În acești nouă ani am finalizat studiile universitare în drept, m-am căsătorit și am deschis o mică afacere în domeniul transportului internațional de mărfuri. Cu părere de rău, în toamna anului 2017 am hotărât să plec din țară, pentru că este imposibil să dezvolți o afacere. Sistemul funcționează în așa mod, încât protejează doar afaceriștii mari. Ceilalți care refuză să dea mită sau să „mulțumească” angajații statului nu mai pot realiza nimic. Și asta este regretabil.

De fiecare dată reveneam acasă cu speranța că lucrurile se vor schimba, că vor evolua, dar acum, nu mai este cale de întoarcere. Sunt decis 101% să plec. Nu cred că merită să îmi irosesc sănătatea și timpul pentru un stat corupt până peste cap. Nu pot suporta corupția și protecționismul. Asta mă face să plec. Statul ăsta nu are viitor, poate doar Unirea ne va salva. După nouă ani lucrurile nu au progresat, dimpotrivă, avem același clan, dar altă culoare.

Crețu mai  spune că și cetățenii au partea lor de vină, pentru că nu este dezvoltat spiritul civic: „până la urmă oamenii își merită conducătorii, daca sunt prostiți ani la rand cu povești cu „integrarea europeană”. Uităm istoria. Pentru o pereche de ciubote și un pachet de orez oamenii sunt gata să voteze aceiași oameni”.

„În 2009, oamenii au ieșit la proteste pentru a scăpa de frica regimului lui Voronin care subjuga justiția, presa și oamenii. Dar au venit cei care în umbră au plănuit lucrurile în așa fel încât să poată fura mai departe, același Filat, Plahotniuc, Diacov, Dodon, Voronin – sunt toți complici. Dacă nu era așa, Voronin trebuia să stea la pușcărie alături de Filat, nu în parlament. Noi schimbăm doar culorile din ’89 ‘ncoace, în realitate nu schimbăm nimic”, susține Crețu.  

Și acum putem să vedem cine beneficiază din urma acelor proteste – Vladimir Plahotniuc

Valentina Cușnir a fost deputată în Parlament în perioada 2005-2009 pe listele Partidului Popular Creștin Democrat. Deputata a fost maltratată de poliţişti în noaptea de 7 aprilie, fiind internată în spital cu diverse traume. După opt ani de procese de judecată, Petru Corduneanu și Dumitru Rusu, polițiștii pe care Cușnir i-a recunoscut că ar fi atacat-o, au fost achitați prin hotărârea Curții Supreme de Justiție. În 2015, Corduneanu a candidat pe listele PSRM-ului pentru funcția de consilier municipal, iar din 2017 este deputat în Parlament, în locul Irinei Mizdrenco, care a decedat.

„În dosarul meu s-au ascuns probe, au încercat să mușamalizeze cazul, să ne facă să uităm de acel 7 aprilie. Nici procurorul pe caz nu a insistat să fie incluse ca dovezi acele înregistrări video, iar alte probe au dispărut din dosar”, a precizat Cușnir.

„Evident că lucrurile nu merg spre bine. Totul este capturat. Totul este dictat. Am clarificat atât pentru mine, atât și pentru alții că 7 aprilie 2009 a fost bine organizat. Și acum putem să vedem cine beneficiază din urma acelor proteste – Vladimir Plahotniuc. Pe de altă parte, Vladimir Voronin știe ce s-a întâmplat și cine a provocat acele evenimente, dar pentru binele său și a familiei sale, tace.

Am văzut că la ședința din Parlament, tot Voronin a zis că România a fost implicată în evenimentele din 7 aprilie, dar acest moment nu este foarte clar, pentru că se știe că la arborarea drapelelor, cel puțin pe clădirea Parlamentului, a fost implicat Vladimir Țurcan, care atunci era deputat la comuniști, acum este deputat la Partidul Socialiștilor, și nicidecum nu putea să fie implicată România”, declară ex-deputata.

Valentina Cușnir spune că este plecată peste hotare deja de cinci ani: „Am fost în situația că nu aveam un loc de muncă, care legea prevedea să mi-l dea după ce am exercitat mandatul de deputat. Dacă nu aveam nici doi lei să plătesc la troleibuz,  să merg la judecată, vă imaginați că nu puteam rămâne”.

Tatăl lui Valeriu Boboc, tânărul care a decedat pe 8 aprilie 2009 în urma leziunilor corporale primite în timp ce se afla în custodia poliției:

„7 aprilie a schimbat cursul Moldovei și strategia social-economică. Acum, cursul R. Moldova merge spre Europa, spre o țară mai civilizată, mai democratică. Și asta e rezultatul evenimentelor din 7 aprilie, cine nu ar spune că a fost în zădar.  Cred că Moldova se va schimba treptat, dar problema este în conducerea țării. Știți, guvernanții vin și pleacă, cred că degrabă o să plece și guvernarea asta, peste trei-cinci ani, dar va rămâne cursul istoric spre o țară dezvoltată, civilizată și europeană”.

Pe lângă faptul că amintirile evenimentelor de la 7 aprilie îl urmăresc zilnic, după ce fiul acestuia a decedat în urma loviturilor, Victor Boboc ne mărturisește că trebuie să reziste defăimărilor politicienilor în adresa lui Valeriu Boboc: „Foști politicieni îl defăimează pe Valeriu, îl numesc cu cuvinte murdare, urâte. Eu înțeleg că poate au ciudă că Valeriu și băieții de la 7 aprilie au schimbat conducerea atunci, dar nici așa”.

Oficial, în urma protestelor din aprilie 2009, au fost înregistrate şi examinate, în special de procuratura militară Chişinău şi procuratura mun. Chişinău, 108 sesizări cu privire la infracţiuni comise de factori de decizie, în special poliţişti. În 31 de cazuri procurorii s-au autosesizat din materiale apărute în presă sau din declaraţii. În 71 de cazuri au fost pornite dosare penale, dintre care, 42 pentru tortură şi 19 pentru exces de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu. La nouă ani de la evenimentele din aprilie 2009, nicio persoană cu funcţie de răspundere din acea perioadă nu a fost condamnată.

Citiți și:

Tatăl lui Valeriu Boboc către Voronin: Nu-i de ajuns că sistemul lui l-a omorât, dar încă îl mai defăimează

Dosarele 7 aprilie: 102 cauze penale și patru persoane condamnate definitiv

9 ani de la “Revoluția Twitter”. Cronologia evenimentelor de la 7 aprilie 2009