Principală  —  Ştiri  —  Social   —   Holodomorul: lihniţi de foame şi…

Holodomorul: lihniţi de foame şi distruşi spiritual. Ne mai doare și acum

În anii 1932-1933, Ucraina a suferit una dintre cele mai grave catastrofe naţionale – Foametea ucraineană, cunoscută şi ca Holodomor. Conform datelor, în urma Holodomorului au murit patru milioane de oameni. Istoricii susţin că foametea a fost pusă la cale de guvernul rus şi de Stalin, cu scopul distrugerii naţiunii ucrainene ca factor politic şi entitate socială.

„Milioane de ucraineni au decedat în perioada Holodomorului şi această catastrofă nu poate fi dată uitării. Poporul ucrainean a trecut printr-o adevărată teroare, care a ucis generaţii… Adesea, mă întreb cum ar fi Ucraina de astăzi, dacă ar fi fost toţi aceşti oameni în viaţă? Dar ştiu că, uitându-şi istoria, orice stat se transformă doar într-un teritoriu populat, nu mai e ţară”, susţine Valentina Moraru, preşedinta Comunităţii Femeilor Ucrainene din Moldova.

Holodomorul – genocidul regimului sovietic

La începutul anului 1930, politicile de ucrainizare au fost suspendate brusc şi au fost înlocuite cu o politică rapidă de rusificare, ceea ce a produs numeroase probleme sociale, culturale şi politice în teritoriile populate de ucraineni. În acelaşi timp, a fost introdusă politica de colectivizare a agriculturii, iar la începutul anului 1932, 69% din gospodăriile ucrainene erau deja în colhozuri. Campania de colectivizare s-a dovedit foarte nepopulară în rândul ţăranilor ucraineni. În perioada în care colectivizarea mai era un proces voluntar, foarte puţini ţărani se înscriseseră în colhozuri. Din acest motiv, regimul sovietic a început să supună ţăranii unor presiuni. În perioada 1929—1930, zeci de mii de activişti ai Partidului Comunist au fost trimişi în zonele rurale din Ucraina pentru a asigura accelerarea procesului de colectivizare şi pentru a zdrobi rezistenţa oamenilor. Iar cei care se opuneau regimului şi ascundeau grânele erau trimişi în Ural şi Asia Centrală, unde deveneau un fel de sclavi.

Ulterior, a urmat marea foamete, ce nu a fost cauzată de prăbuşirea infrastructurii datorată războiului, de secetă, invazii de lăcuste sau alte catastrofe naturale, ci de politica guvernului central şi de deciziile administrative luate în cunoştinţa de cauză. Rezultatele au fost dezastruoase. În numai câteva luni, regiunile rurale ale Ucrainei, unele dintre cele mai fertile zone agricole din lume, au fost lovite de o foamete de proporţii.

„Pentru mulţi ucraineni Holodomorul sau foametea forţată, impusă de autorităţile sovietice în anii 1932—1933, a însemnat pierderea celor apropiaţi”, povesteşte Valentina Moraru. „Mama a avut o soră, care nu a supravieţuit acestei foamete. În familia noastră întotdeauna s-a vorbit despre asta, despre jertfele nevinovate care au suferit din cauza aspiraţiilor unor lideri. Astfel de evenimente nu au avut loc numai în Ucraina, ci şi pe teritoriul Moldovei, în regiunea Volgăi şi în alte locuri, unde a fost aplicat, nu mă tem să spun, un act de genocid Holodomor, adică o foamete organizată”, susţine Valentina. Ea îşi aminteşte că în anii „puterii sovietice” se spunea că această foamete, ca şi cea din 1946-1947, a fost cauzată de secetă, chiar dacă toţi cunoşteau că a fost organizată, că s-a colectat forţat de la ţărani până şi ultimul bob de grâu. Acum, zice ea, arhivele sunt deschise şi oamenii pot vorbi liber şi, poate, aşa este mersul istoriei – să treacă mulţi ani până popoarele să-şi revizuiască istoria, s-o conştientizeze şi să o povestească generaţiilor următoare.

„În fiecare zi mureau 34.568 de persoane”

Guvernul sovietic a negat orice raport cu privire la foametea din Ucraina şi a împiedicat jurnaliştii străini să călătorească în zonă. Pentru a împiedica răspândirea informaţiilor despre foamete, călătoriile în Ucraina şi în unele regiuni ale Donului au fost interzise în mod special prin directivele din 22 ianuarie 1933, semnate de Molotov şi Stalin. Directivele decretau că toate călătoriile „după pâine” din aceste regiuni sunt organizate de inamicii puterii sovietice, cu scopul agitaţiei.

„Holodomorul este unul dintre cele mai tragice evenimente cu care s-a confruntat Ucraina. Atunci autorităţile ruse au nimicit intenţionat, prin înfometare, patru milioane de oameni, oameni muncitori şi inteligenţi. Cunoscând istoria neamului, nu vom permite ca dezastrele să se mai repete”, a spus Pavel Rogovei, consilierul Ambasadei Ucrainei în R. Moldova.

„Este imposibil de apreciat amploarea tragediei. În cele mai grele perioade de Holodomor, în fiecare minut decedau 24 de persoane, în fiecare oră – 1.440 de persoane, în fiecare zi – 34.568 de persoane”, a adăugat oficialul.

Potrivit lui, în prezent, după 82 de ani de la tragicele evenimente, Ucraina se confruntă cu o nouă provocare, fiind supusă unor agresiuni din exterior. „Am fost supuşi unei agresiuni din afară şi drept consecinţă ne-a fost anexată o parte a Ucrainei, dar poporul ucrainean va continua să lupte pentru un viitor liber şi prosper”, este de părere Pavel Rogovei.

„Oamenii cădeau seceraţi de foame pe străzi”

Anual, la 25 noiembrie sunt comemorate victimele represiunilor staliniste. „Comemorăm trecutul sângeros al Ucrainei – ţara care a avut cele mai roditoare pământuri, dar regimul sovietic a luat de la oameni tot ce aveau, până la ultimul grăunte. Nu a venit cineva din afară să ne ia pâinea. Cei care îndeplineau orbeşte ordinele regimului erau tot ucraineni de-ai noştri. Regimul sovietic voia să nimicească pe cei care gândesc şi ar putea să se răscoale. Nu trebuie să uităm cu ce preţ am obţinut independenţa şi posibilitatea de a nu mai sta cu capul plecat, supunându-ne unui regim toxic”, susţine Nicolae Oleinic, preşedintele comunităţii ucrainenilor din R. Moldova.

„Pe lângă faptul că le luau cu forţa toate produsele din casă, oamenii nu aveau voie nici măcar să strângă boabele rămase în câmp”, adaugă Victoria Nikolaeva, membră a Organizaţiei Femeilor Ucrainene din R. Moldova.

„Oamenii cădeau seceraţi de foame pe străzi, trupurile lor fiind aruncate în gropi comune. Mulţi dintre ei erau încă în viaţă, dar într-atât de slăbiţi, încât nu se puteau mişca şi nici vorbi”, povesteşte Irina Sinica, amintindu-şi de istoriile relatate de rudele care au trăit pe teritoriul Ucrainei în acea perioadă. „Îmi povesteau cu lacrimi în ochi ceea ce s-a întâmplat atunci, duceau şi ascundeau în păduri puţin grâu, ca să nu-şi lase familiile să moară de foame. Atunci, milioane de oameni au fost deposedaţi de toată averea, urcaţi în trenuri şi trimişi în lagăre de muncă din Siberia. Cei mai mulţi au fost ucişi, fie de gloanţe, fie de frig şi foame”, continuă femeia.

În 2003, mai multe ţări ale lumii au semnat Declaraţia ONU cu privire la condamnarea Holodomorului. La 28 noiembrie 2006, parlamentul Ucrainei a aprobat o rezoluţie care afirmă că foametea forţată din perioada sovietică a fost un act de genocid împotriva poporului ucrainean.

Astăzi, 27 noiembrie, în incinta Liceului Teoretic „Spiru Haret” (str. M. Cebotari, 53, Chișinău), începând cu ora 15.00, va avea loc evenimentul „Aprinde o lumânare”, dedicat Holodomorului.