Gheorghe Grâu: „Tăcerea este o iluzie. De fapt, orice obiect vorbește despre ceva, când știi să-l citești”
Fiecare om ajunge la un moment în care, sub ploaia toamnei sau a remușcărilor, trăiește sentimentul depărtării de esență. Atunci își conștientizează iluziile și începe să se caute, să se reinventeze, să se purifice. Este și drama existențială a lui Gheorghe Grâu, actorul care „ar fi avut o altă soartă”, dacă nu s-ar fi ridicat din propriile ruini.
S-a făcut cunoscut prin rolul lui Florin din filmul „Ar fi avut o altă soartă” în regia lui Valeriu Jereghi. Primul succes a fost urmat de propuneri teatrale, poiecte și recunoaștere în întreg spațiul sovietic. Declinul în plan profesional a însemnat alcool, despărțiri și viață de boschetar. A revenit, însă, datorită oamenilor buni, credinței, dragostei și poeziei.
„În tăcerea mea întotdeauna s-au spus poezii”
Gheorghe Grâu a lansat cel de-al treilea volum de poezie „Iluzia tăcerii”. Poemele nu au titlu, dar sunt un omagiu adus dragostei. „Dedic această carte Veronicăi, sufletului meu pereche. Numai prin dragoste putem exista. Dragostea înseamnă binecuvântare de la Dumnezeu.”, mărturisește poetul.
Explozia poeziei s-a produs în 2005, când a ieșit de sub tipar prima carte de poeme „Trebuia să mă nasc”. În 2010 apare volumul „Nimeni în locul tău”. Cu toate acestea, actorul, nu poate defini, ce este, până la urmă, poezia sa. „Poezia… Nu știu ce-i. Poate… cea mai frumoasă expresie a vieții. De fapt, viața e minunată, viața mea e minunată. Dacă nu conștientizăm norocul de a trăi, numic nu mai are rost. Poezia înseamnă vibrație sufletească. Uneori mă gândeam: oare numai eu simt astfel lumea? Mă întrebam dacă sufletul cuiva ar putea să vibreze citind ceea ce scriu.”, constată Gheorghe Grâu.
Volumul, editat în 500 de exemplare, este divizat convențional în două părți. Genericul „Steaua dimineții” cuprinde versuri despre iubire în formele ei cele mai diverse: femeie, viață, locurile dragi. Partea a doua „Dumnezeul meu” pune îl lumină motivul credinței, al trecerii timpului, al căutării și regăsirii de sine, al libertății. Lispa titlurilor este argumentată de poet prin faptul că „poezia este o trăire continuă”.
Cercul cultural din Chișinău a apreciat harul poetic al actorului și i-a recitat poeziile preferate. Raisa Plăieșu, conducătorul cenaclului literar-creștin „Cuvântul” subliniază încărcătura artistică a metaforelor și compară versurile cu acatiste și rugăciuni către Dumnezeu. „Acest suflet este de o minunată lumină, ca o cămașă albă.”
Poetul Vasile Căpățână, cel care a încurajat primele exerciții literare ale lui Gheorghe Grâu, consideră că prin teatru, film și poezie acesta și-a adus aportul la promovarea valorilor universale. Unul dintre poemele din „Iluzia tăcerii” a fost puse pe note de către maestrul Ilie Văluță.
Andrei Caramalău, stareţul mănăstirii „Sfântul Apostol Andrei” din Durlești spune că cultura s-a născut în biserică, iar pe Gheorghe Grâu îl găsește în fiecare duminică la liturghie, cufundat într-o rugăciune profundă. „Basarabia românească este frumoasă prin oamenii săi. Gheorghe Grâu este un mare actor, dar și creștin. Să nu uităm că a greși e omenește, iar a te ridica din greșeală – îngerește.”
„L-am căutat toată viața pe Dumnezeu, așa cum a făcut bunelul”
S-a ridicat din greșeală datorită „afecțiunii și aprecierii” colegilor de breaslă, care i-au încredințat un loc în culisele teatrului național „Mihai Eminescu” din Chișinău. Acum, actorul cercetează arhiva instituției pentru a reconstitui paginile de istorie. „Din 6 octombrie 1921 și până astăzi s-au întâmplat atâtea. Este un teatru fondat de Ministerul român. Unul dintre primii directori a fost, însuși, Octavian Goga. Eu culeg date din periodice, recenziile și aprecierile teatrale.”
Toată viața, spune Gheorghe Grâu, este o căutare a răspunsurilor la întrebările existențiale. Astăzi crede că scopul plenar și rostul vieții pământești sunt împlinirea spirituală și duhovnicească. „L-am căutat toată viața pe Dumnezeu, așa cum a făcut bunelul. Cartea sa de căpătâi a fost Biblia.” Din Biblie a înțeles că rolurile pe care le-a avut în filme și le joacă în viață sunt regizate de sus.
Din contemplarea divinității, pornește și „tăcerea” sa în care se înghesuie cuvintele nerostite. „Orice lucru ne vorbește despre ceva, când știi să-l citești. Viața autentică, viața adevărată nu este la vedere, nu poate fi înțeleasă la o simplă privire. Trebuie să poți înțelege pulsația vieții prin lucrurile care nu cunosc un alfabet”, susține Gheorghe Grâu.
