(foto) De 32 de ani, viața s-a oprit în loc la Cernobîl. Zona din jurul fostei centrale va putea fi locuită abia în anul 4986

26 aprilie 1986, ora 1:23 dimineața, reactorul numărul 4 de la Cernobâl sare în aer. Motivul: o combinație fatală între un test nereușit și o echipă de specialiști fără experiență. Reactorul 4 fusese oprit cu o zi în urmă pentru a se efectua mai multe teste legate de siguranța sistemului de răcire, care funcționa cu ajutorul apei. O procedură greşită a determinat o creştere dramatică a nivelului energetic: învelişul de grafit al reactorului a luat foc, iar produsele fisiunii radioactive au fost aruncate în atmosfera printr-o explozie violentă, 31 de oameni murind pe loc. Efectele pe termen lung ale celui mai grav accident nuclear din secolul XX au lovit mii de oameni şi continuă să facă victime și astăzi, când se împlinesc 32 de ani de la tragedie. Potrivit estimărilor, aproape un milion de oameni din mai multe părţi ale globului au murit din cauza contaminării radioactive, iar deşeurile nucleare generează riscuri aproximativ un milion de ani.

Autoritățile au tăcut și abia la 36 de ore de la accident începe evacuarea populației: 1.200 de autobuze apar în orășelul de la numai 3 kilometri distanță de centrală. Între timp, norul radioactiv traversează Europa Centrală şi ajunge deasupra Ungariei, pe 29 aprilie. De aici porneşte spre sudul continentului şi traversează România, Grecia, Bulgaria şi Turcia. Ruşii continuă să tacă. Suedia trage însă un semnal de alarmă. Specialiştii de aici observă o concentraţie peste limită de substanţe radioactive şi informează autorităţile din mai multe state europene.

În între 27 aprilie-5 mai, peste 30 de elicoptere militare au zburat pe deasupra reactorului în flăcări și au aruncat peste două mii de tone de plumb și 1 800 de tone de nisip. Eforturile nu doar că s-au dovedit a fi inutile, dar au și agravat situaţia: temperatura din reactor a crescut la dublu, la fel ca şi cantitatea de radiaţii eliberată. Abia la 6 mai s-a reuşit aducerea sub control a focului şi a emisiilor radioactive, după ce miezul reactorului a fost răcit cu azot, scrie a1.ro.

Până la data de 5 mai, toţi cei care trăiau pe o rază de 30 km în jurul reactorului avariat au fost nevoiţi să îşi abandoneze locuinţele. În decurs de 10 zile au fost evacuate 130.000 de persoane din 76 de localităţi aflate în această regiune.

Estimările arată ca o suprafaţă totală de 17 milioane de kilometri pătraţi din Belarus, Rusia şi Ucraina a fost contaminata cu radiaţii rezultate în urma accidentului de la Cernobîl, 19 regiuni au fost afectate, în special zonele din jurul oraşelor Bryansk, Kaluga, Tula şi Orel. La momentul accidentului, în aceste regiuni locuiau aproximativ şapte milioane de persoane, dintre care trei milioane erau copii.

„La 32 de ani de la evacuare, totul este încremenit, iar o vizită aici este un salt îndărăt în timpurile Uniunii Sovietice. Radiaţiile sunt peste tot! În interiorul sarcofagului de beton al reactorului cu numărul IV există suficient plutoniu pentru a ucide 100.000.000 de oameni, iar ţinând cont de timpul de înjumătăţire al acestuia (245.000 ani), este cert că zona va rămâne nepopulată pentru totdeauna”, scrie a1.ro.

Raportul Forului Cernobâl din anul 2005, condus de Agenția Internațională pentru Energie Atomică și Organizația Mondială a Sănătății, a atribuit 56 de decese direct accidentului de la Cernobîl și a estimat că mai mult de 9.000 de oameni dintre cei aproximativ 6.6 milioane expuşi radiaţiilor pot muri din cauza unei forme de cancer. Acelaşi raport semnalează şi 6.000 de cazuri de cancer tiroidian, raportate până în 2005 în special în rândul copiilor şi adolescenţilor.

În 2000, Ucraina a închis definitiv centrala, după 14 ani de la catastrofa nucleară. „Reactorul numărul 4 a devenit practic, în mod neplanificat, depozit pentru deşeuri radioactive. Un astfel de loc pentru stocare reprezintă un pericol cel puţin 3.000 de ani. Acest lucru înseamnă că zona din jurul fostei centrale Cernobâl va putea fi locuită abia în anul 4986”, notează publicaţia Miami Herald.

Însă Detlef Appel, specialist în geologie şi directorul companiei germane PanGeo, avertizează că deşeurile nucleare generează riscuri aproximativ un milion de ani.

Potrivit unui studiu publicat la New York, în aprilie 2010, aproape un milion de oameni din mai multe părţi ale globului au murit din cauza contaminării radioactive produse după accidentul de la centrala nucleară din Cernobîl, din 1986.

La 8 decembrie 2016, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat o rezoluţie prin care 26 aprilie a fost desemnată ca Ziua internaţională de reamintire a dezastrului de la Cernobîl.

Noul scut, sarcofag, este denumit New Safe Confinement (NSC), și este o adevărată capodoperă inginerească. Scutul de la Cernobîl a fost construit în apropierea reactorului deoarece lucrul direct deasupra acestuia ar fi încă mult prea periculos. Astfel, noul scut a fost construit la o oarecare distanță, iar apoi a fost transportat cu o viteză mică, pe parcursul a câteva zile, prin intermediul unei perechi de șine construite special pentru acesta.

O astfel de sarcină nu a fost ușoară, având în vedere dimensiunile impresionante ale acestui sarcofag. NSC are o înălțime de 108 metri și o lățime de 257 de metri, fiind cea mai mare structură mobilă din metal din lume.

Pe lângă protejarea reactorului împotriva fenomenelor meteo, acesta poate rezista și unei tornade de grad 3 sau unui cutremur cu magnitudinea de 6 grade pe scara Richter.

Moldova a avut și ea de suferit. Solurile din partea de nord a Moldovei au fost grav afectate de pe urma depunerii a substanțelor chimice degajate de reactor în atmosferă. Principalul poluant al mediului, iodul, s-a dezintegrat complet timp de 100 de zile după accident. În schimb, metalele grele au mai rămas în sol. Stronţiu 90 şi Cesiu 137 – au o perioadă de dezintegrare mult mai mare şi vor dispărea complet din sol peste cel puţin 300 de ani. Prin urmare terenurile afectate nu pot fi utilizate în agricultură.

Cifra victimelor exploziei de la Cernobîl în Moldova se apropie de 4000 de persoane. Această statistică nu ia în considerație creșterea numărului de patologii genetice, care au sporit dezvoltarea cancerului timpurii la nounăscuții din nordul Moldovei în anii de după avaria nucleară. Ultimile cifre arată că în Moldova cca 1760 de copii au suferit de boli genetice din cauza exploziei de la Cernobîl.

Pentru comemorarea victimilor tragediei, astăzi, 26 aprilie, elevii din peste 20 de școli din municipiul Chișinău execută figurina origami „cocorul japonez”. Figurinele confecționate vor fi atârnate pe pinii din scuarul Centrului Educaţional pentru copiii bolnavi de cancer din cadrul Institutului oncologic. Scopul activității este sensibilizarea comunității pentru a înțelege consecințele dramatice ale exploziei de la Cernobîl și motivarea de a fi responsabili de viitorul planetei,  de viața lor și a celor din jur.

Potrivit unei legende japoneze, persoanei care vede un stol din o mie de cocori, Dumnezeu îi împlinește cea mai mare dorință. În 1945 fetița cu nume Sadako a suferit în urma exploziei atomice la Hiroshima și a fost internată la spital. Fetița vroia foarte mult să trăiască. Ea era întruna cu ochii pre cer cu speranța de a vedea un stol de cocori. Una din prietene i-a sugerat gândul să facă o mie de cocori origami, atunci ea va vedea acest stol și dorința fetei cea mare se va împlini.  Boala a fost necruțătoare cu Sadaco. Ea a reușit să execute numai 667 de cocori. De atunci cocorul origami a devenit simbolul luptei pentru viața copiilor bolnavi de cancer. Iar pe monumentul fetiței Sadako în permanență niște suflete grijulii lasă ghirlande din o mie de cocori să le poată vedea cei, care cred și vor să trăiască.

Foto: kommersant.ru
Surse: a1.ro, wikipedia, youtube