(foto) Călător prin cel mai vechi sat monahal din Moldova

Mănăstirea Vărzărești este cea mai veche așezare monahală din Basarabia. Amplasată pe o colină înaltă, în acest lăcaș își duc traiul 24 de călugărițe din R. Moldova. Mănăstirea este o oază de liniște și pace, atrage pelerinii nu doar prin faptul că datează din anul 1420, dar și pentru că păstrează case vechi din satul monahal care amintesc că pe acolo, pe timpuri, a fost o mănăstire de sine. Sub bolta bisericii, reconstruită din temelii în anul 1863, descoperim Icoana Maicii Domnului care are peste 120 de ani.

Așezământul monahal este localizat pe un deal înalt din satul Vărzărești, raionul Nisporeni, la aproximativ 70 de kilometri de Chișinău. Înconjurată de ziduri înalte de piatră, fortăreața atrage oameni însetați de muzică bisericească, pace și natură. Pe teritoriul mănăstirii este amenajată o prisacă care găzduiește 50 de familii de albine, o mică livadă, patru case vechi, construite la sfârșitul secolului XIX-începutul secolului XX. Nu se cunoaște cu siguranță când anume a fost pictată icoana Maicii Domnului, totuși, aceasta are gravată în spate data de 17 mai 1901 – ziua în care aceasta a fost îmbrăcată în metal.

Viața la mănăstire

La Mănăstirea Vărzărești am ajuns pe la chindii, într-o zi cu soare de Florii. Liturghia era terminată, iar în curtea bisericii nu vedeai zare de om. Iarba verde, copacii tineri, cărările pavate și liniștea din jur te fac să înțelegi că ești departe de agitația orașului din care vii.  După ce am cumpărat lumănări din ceară de albine, făcute de măicuțe în atelierul mănăstirii, am fost întâmpinați de o măicuță, ghidul mănăstirii, care ne-a făcut o prezentare a lăcașului de cult.  În biserică, maica ne-a vorbit cu drag despre istorie și credință, dar și despre problemele cu care se confruntă mănăstirea.

Călugărițele de aici participă zilnic la slujbele religioase și se ocupă de treburile gospodărești. Cea mai mare problemă a comunității sunt alunecările de teren și lipsa apei pe timp de vară. „Căsuțele au fost construite din lut și din bârne, la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX. Din anul 1981, au început alunecările de teren și, din 25 de case, am rămas cu 4 – toate  vechi. Nu avem cum să le protejăm. Există riscul să pierdem toate casele. A fost sat monahal până în anul 1959, când s-a închis mănăstirea, iar din 1994 mănăstirea este de obște. Vara nu avem apă, deoarece izvoarele sunt pe vale și presiunea apelor subterane e mică. Apa o cumpărăm și o aducem cu mașina”, povestește maica care a ezitat să ne spună numele.

Mănăstiri „de sine” și mănăstiri „de obște”

Biserica veche, construită în anul 1420, nu s-a păstrat. Noul locaș de pe teritoriul mănăstirii a fost construit din temelii, dar și restaurat la începutul anilor 2000. „Biserica actuală este din anul 1863. Din anul 1420 nu avem nimic. O porțiune din zid s-a păstrat din anul 1872. Mai bogați nu suntem. Sufletul simte vechimea. Când totul e perfect, nu te mișcă nimic. În anul 2000, când am venit la mănăstire, pereții erau negri, podeaua era din scânduri, scârțâia, pictura murală lipsea. A fost foarte greu. Nu era policandru, dar nici iconostas”, își amintește maica. În fiecare an, la 17 mai, măicuțele și locuitorii satului Vărzărești marchează Ziua Icoanei Macii Domnului, o sărbătoare locală.

În funcție de tipul de viață monastică, mănăstirile pot fi „de sine” și „de obște”. Într-o mănăstire „de sine”, călugării sau măicuțele duc o viață individuală. Au o casă a lor, nu slujesc împreună toate slujbele, nu mănâncă împreună, ci doar în zile de sărbătoare. În mănăstirile „de obște”, călugării/măicuțele fac totul în comun și stau sub ascultarea starețului. „La mănăstirea de sine, maicile făceau totul fără acordul maicii starețe. Ele nu aveau nevoie de blagoslovire.  Acum, eu dacă vreau să plec undeva, trebuie să merg la stareță și să cer blagoslovire”, explică maica diferențele dintre cele două tipuri de mănăstiri.

În R. Moldova, nu mai există mănăstiri „de sine”, ci doar „de obște”. Pe lângă chiliile de la Vărzărești, pelerinii curioși pot vedea case vechi la Mănăstirea Răciula, raionul Călărași.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. episcop Dormidont /Noul Neamț

    Toate bune și frumoase,
    dar nu ni se spune un lucru esențial-
    această mânâstire aparține oare neamului nostru moldo-românesc pretins independent
    sau depinde de Biserica Rusească de la Moscova și căreia trebuie să-i plătească tribut constant,
    ca pe timpul turcilor ocupanți ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *