OPINIE: Înjurături de limba română și zona zero
E 31 August 2015. Pentru jurnaliști e zi de muncă. De dimineață pornesc spre redacție. La stația de lângă Circ urc în troleibuz. Era plin. Dar puțini aveau pe fețe dispoziție de sărbătoare. Achit. Se anunță următoarea stație și pornim. Troleibuzul a mers exact jumătate de stație, de cum a trecut podul de pe râul Bâc s-a oprit, decshizând larg toate ușile. Șoferul a anunțat sec că e Ziua Limbii și Bulevardul Ștefan cel Mare e blocat și că el nu a știut, abia acum a aflat.
– Să bag limba ceea în c…
– Asta nu-i limbă, dar că…!
– Limba dracului!
– Oamenii n-au ce mânca, dar ei umblă cu limba!
Pasagerii, disperați, coborau buluc din troleibuz și înjurau înfiorător limba română. Pe Bulevardul Grigore Vieru mergea la deal prin soare un șir lung de pasageri debarcați din toate troleibuzele care veneau de la Ciocana și Râșcani și înjurau. Limba Română era cea care le-a stricat ziua.
O parte se grăbeau la serviciu. De Ziua Limbii Române lucrează medicii, lucrătorii din comerț, cei din sistemul educațional. Acești oameni erau așteptați la serviciu de pacienți, de studenți, de clienți. Toate troleibuzele sunt dotate cu difuzoare și microfoane procurate din bani publici, și ar fi fost normal și corect ca oamenii să fie anunțați din timp, chiar de la prima stație, sau paote chiar și din ziua precedentă, că e o staționare planificată, ca pasagerii să-și planifice și ei cum ajung la spital, la universitate, la redacție. Dar de ce era nevoie să fie oprit transportul public la 31 august, ora 9.00 la câțiva kilometri de Ștefan cel Mare?
La pas grăbit, am ajuns cu toată coloana la Ștefan cel Mare. Era pustiu. Ștefan stătea singur, cu niște buchețele de flori pe soclu. Alături, dinspre Guvern – 8 (OPT) mașini ale poliției și mulți polițiști. Mă apropii de câțiva dintre ei. Îi felicit cu ocazia Zilei Limbii Române. Îi întreb de ce a fost blocat transportul.
– A fost președintele și deputații și au depus flori.
– Și cu ce le încurcau troleibuzele cu oameni care se duc la muncă?
– Nu începeți cu politica, noi avem obligațiile noastre, când ei depun flori, se declară zona zero.
Zona zero e tare importantă pentru angajații din securitate. Trebuie să fie maxim de precauți, căci riscurile ar fi extrem de mari. Troleibuzele cu medici și învățători sunt pline de riscuri. Mai ales cu medici și învățători săraci. Ei sunt o bombă cu ceas. E de înjurat, dar nu de Limba Română, ci de politicieni care se separă de cetățeni cu zone zero.
Las pâlcurile de polițiști și o iau spre redacție, prin spatele Guvernului. Un bărbat cu flori mă salută și îmi dorește o Zi a Limbii Române Frumoasă. Îl întreb pe cine așteaptă, stând sub castani, de ce nu depune florile la Ștefan sau la vreun scriitor?
– Aștept liberalii, să merg cu ei.
– Chiar nu puteți depune un buchet de flori fără partid?
– Pot, dar în țara aceasta nu-ți poți rezolva nicio problemă personală fără să te ai de bine cu un partid. Dacă nu ești cu un partid, nu poți face carieră, te lovești mereu ca de pereți de niște bariere invizibile.
Îl las să-și aștepte partidul. Să depună flori și să-și rezolve problemele, în timp ce troleibuzele cu oameni stau blocate la 5 cartiere distanță. Oamenii din troleibuz nu au pe nimeni la partide, de aceea vor întârzia azi la serviciu și vor plăti dublu sau triplu pentru o călătorie sărind dintr-un microbuz în altul. Și vor înjura între ei.
În spatele Guvernului mișunau mașini negre cu numere SP, și mașini alb-negre polițienești. În una dintre ele, cu drapel UE la portieră, tocmai urcase ministrul de Interne. Nu s-a salutat. Dar arăta satisfăcut. Blocarea străzilor și operația zona zero de Ziua Limbii Române a reușit cu succes. Printre mașinile negre cu securiști îl întâlnesc mergând la pas pe cameramanul și regizorul Alecu Barat.
– De ce ești trist, Alecu, azi e sărbătoarea noastră. Noi eram în PMAN la 31 August 1989! Tu filmai!
– Dimineață am pornit televizorul, să-mi revăd imaginile dragi din august 1989. A fost pus pe post un clip al unei cântărețe tinere, care cică tocmai a făcut un cântec proaspăt. În clip au fost folosite imaginile filmate de mine, care mi-au fost furate și prezentate ca o operă a ei. Cântăreața a fost lăudată, iar eu mă simt furat și n-am cui mă plânge.
Da, la 31 August 1989 am fost în PMAN alături de zecile mii de votanți, printre ei – părinții mei. Alături de ei – colegii mei de la programul de știri Mesager, care în acea zi au lucrat și au adunat kilometri de peliculă documentară.
Au trecut anii. Votanții Limbii Române au tot fost furați. La fel și cei care au documentat evenimentul, filmând ore în șir în soare, cățărați pe scări improvizate, ca să facă imagini cât mai complexe. Le-a fost furată PMAN, au fost marginalizați. Acum, în PMAN și la monumentul lui Ștefan cel Mare stau guvernanții și partidele, care vin pe rând și zăbovesc câte cinci minute. Între ei și cetățeni – o zonă zero de 5 cartiere.
Alina Radu
31 august 2015. Chișinău.
PS. Poza de la acest articol este preluată de pe Google, care indică că ar fi preluată de la niște instituții media care nu existau la 31 August 1989. Dacă autorul real se va sesiza, vom indica neapărat numele acestuia.
