Principală  —  Ştiri  —  Justiție   —   Scrisoarea unui procuror către deputați:…

Scrisoarea unui procuror către deputați: Dacă acest proiect va deveni Lege, rolul lui Filat îl va paşte pe fiecare deputat, ministru şi pur şi simplu cetăţean cu o altă părere

Proiectul de lege cu privire la Procuratură ar putea ajunge în curând pe ordinea de zi a Parlamentului. Procurorul municipiului Chișinău, Ion Diacov consideră că noile prevederi ale Legii cu privire la Procuratură, vor „conduce la criminalizarea Procuraturii şi la transformarea ei într-o bâtă politică”.

Într-o scrisoare adresată deputaților, Diacov declară că Proiectul de Lege cu privire la Procuratură, de fapt, mimează procesul de reformare a domeniului. Diacov explică acest lucru prin faptul că partenerii europeni au alocat în ultimii ani sume considerabile pentru efecturarea reformelor în sistemul justiției, iar guvernarea, pentru a justifica cheltuielile, a inițiat elaborarea unei concepții de reformare a Procuraturii.

„Socot, că persoane rău intenţionate, conştient duc în eroare substituind necesitatea reformei Procuraturii cu propunerea de schimbare a Legii despre Procuratură, acestea fiind lucruri foarte diferite”, se pronunță Diacov.

El recunoaște că proiectul Legii noi cu privire la Procuratură conţine unele idei şi soluţii performante, dar sesizează că documentul nu acoperă problemele principale cu care se confruntă Procuratura în activitatea sa. Mai mult, procurorul municipal acuză autorii că la elaborarea proiectului nu au fost consultate părerile corpului de procurori.

Potrivit lui Diacov, esenţa unei reforme a sistemului ar consta în a atribui procurorului statutul de magistrat. Cu toate acestea, autorii conceptului nu s-au expus în nici un mod despre oportunitatea atribuirii procurorilor a calităţii de magistraţi, ignorând totalmente acest mod de organizare.

Proiectul legislativ prevede ca în scopul asigurării independenţei Procurorului General faţă de politic, el urmează a fi numit de preşedintele ţării la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor. În acest sens, Diacov condamnă modelul sovietic de organizare ierarhizată a Procuraturii și face apel la experiența României, unde procurorul General este numit de preşedintele României, (care este ales prin vot direct de către întreg poporul).

Diacov a pus sub semnul întrebării și problema formării unei Procuraturi specializate de combatere a criminalității în situația în care aceasta ar fi subordonată unei singure persoane, procurorului General.

Vedeți mai jos scrisoarea integrală și fără modificări trimisă de procuror în adresa deputaților. 

„ DEPUTAŢILOR în PARLAMENTUL

REPUBLICII MOLDOVA

SCRISOARE DESCHISĂ

Adresîndu-vă înalta mea consideraţiune şi luînd în calcul aşteptările societăţii mai bine de 6 ani din momentul venirii la guvernare a coaliţiei democratice, constat că din momentul proclamării independenţei Republicii Moldova se încearcă reformarea diferitor instituţii ale statului nostru, inclusiv şi a Procuraturii.

În perioada ultimilor 2 ani, însă accentele pe reformare a Procuraturii au căpătat o intensitate acută şi nu cred că acest fapt este generat de  necesitatea strigentă de a refoarma acest organ. Dat fiind faptul că această reformă cu certitudine nu v-a ridica nivelul de trai al populaţiei, nu v-a îmbunîătăţi condiţiile în şcoli şi spitale şi alte sfere sociale, care sînt la un nivel dezastruos şi nici pe departe nu corespund unui stat democratic spre care Republica Moldova tinde aprope de 25 de ani. Dimpotrivă, sînt convins, că adoptarea Legii despre Procuratură în formula prezentată de aşa numitul grup de lucru v-a conduce la criminalizarea Procuraturii şi transformarea ei într-o bîtă politică, afirmaţii de care sînt gata să răspund în faţa istoriei şi î-mi argumentez poziţia prin următoarele:

Aceste accente în ultimii 2 ani au fost generate de cerinţele partenerilor de dezvoltare, care pentru efectuarea reformelor au alocat o finanţare impunătoare, iar cînd guvernarea a ajuns să fie întrebată despre acţiunile întreprinse şi rezultaele oblinute, în scopul de a mima reformele şi a justifica cheltuelele au iniţiat elaborarea unei Concepţiei de reformare a Procuraturii, care de fapt s-a soldat cu elaborarea proiectului unei Legi noi cu privire la Procuratură. Socot, că persoane rău intenţionate, conştient duc în ieroare substituind necesitatea reformei Procuraturii cu propunerea de schimbare a Legii despre Procuratură, acestea fiind lucruri foarte diferite.

Domnilor deputaţi!

Avînd o experienţă profesională în organele Procuraturii de peste 35 ani cunosc cu certitudine şi sînt convins, că reformarea Procuraturii nu poate fi limitată doar la schimbarea unei legi.

Totodată sînt conştient şi de faptul, că şi Procuratura poartă o parte din vină avînd în vederea stare social-economică după 6 ani de guvernare democratică.

Aciastă vină constă în inacţiunile Procuraturii şi lipsa de verticalitate la îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu al întreg corpului de procurori.

Astfel sînt convins că partenerii de dezvoltare acordînd aciastă finanţare considerabilă nu au avut în vedere doare schimbarea Legii cu privire la Procuratură, dar au mizat şi sperat pe capacitatea clasei politice de a schimba lucrurile în activitatea de zi cu zi a acestui organ cum ar fi: îmbunătăţirea confiţiilor de mincă şi sociale ale procurorilor, asigurarea tehnico-materială, care este într-o stare deplorabilă, ridicarea nivelului de remunerare a muncii procurorilor care este mai jos de nivelul remunerării unui inspector de sector, dar şi a reponsabilităţii acestora şi nu în ultimul rînd ridicarea nivelului profesional al procurorilor.

Sesizînd în acest context mai multe aspecte problematice ce diminuează eficienţa activităţii de procuror, precum şi imaginea Procuraturii în societate, conştientizez că într-adevăr instituţia se impune a fi, pe anumite dimensiuni, reformată.

Totodată, luînd cunoştinţă cu textul proiectul Legii noi cu privire la  Procuratură, pe care urmează să-l votaţi,  consider că acest document, deşi conţine unele idei şi soluţii performante, nu acoperă însă problemele principale cu care se confruntă Procuratura în activitatea sa, iar la elaborarea proiectului, autorii acestuia nu au luat în calcul poziţiile corpului de procurori, ultimul fiind practic înlăturat de la lucrările grupului de lucru, iar în consecinţă, consider că adoptarea acestei Legi nu vor rezolva toate problemele existente.

Astfel, unul din partidele din coaliţia de guvernare şi anume PLDM, chiar în platforma sa electorală din anul 2009, la compartimentul „locul procuraturii în sistemul judecătoresc” a menţionat că esenţa reformei Procuraturii va consta în atribuirea procurorului statut de magistrat, iar Procuratura devenind parte componentă a Ministerului Justiţiei.

Aciastă tendinţă, nu ştiu cu ce scop dar probabil de a induce în eroare societatea de la adevărata inteţie a celor care din umbră mimează reforma, în cadrul unei conferinţe de presă, au fost enunţate şi de iniţiatorii acestei reforme, actualul  Procuror General, cît şi Ministrul Justiţiei, la acel moment Oleg Efrim, reprezentant al PLDM, care au declarat public, că esenţa reformei va consta în atribuirea procurorului statut de magistrat, însă pe parcurs, autorii conceptului nu  s-au expus în nici un mod despre oportunitatea atribuirii procurorilor a calităţii de magistraţi cu toate consecinţele ce se impun, ignorînd totalmente acest mod de organizare.

Proiecturl noii legi cu privire la Procuratură, în redacţia în care a fost elaborat, prevede, însă, că în scopul asigurării independenţei Procurorului General faţă de politic, ca el să fie numit de Preşedintele ţării la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor.

Adoptarea acestui proiect, consider, că v-a condiţiona stagnarea şi mai profundă a stării de lucru în Procuratură, dat fiind faptul că se propune alegerea Procurorului Genral de către un consilul al procurorilor ales nedemocratic şi netransparent, în urma unui scrutin, care ridică mare semne de întrebare şi eu pot aduce destule argumente despre trucarea acestor alegeri.

Astfel din anul 2001 nu a fost petrecută nici o adunare generală a procurorilor pentru a pune în discuţie rezultatele activităţii şi a trasa sarcinile de dezvoltare. Au fost petrecute doar două adunări şi acelea cu un singur scop, de a alege aşa zisul organ de autoadministrare, unde nu a fost oferită  posibilitatea vreunui procuror de a lua cuvîntul şi a se expune asupra problemelor existente.

În aceste circumstanţe î-mi pun o singură întrebare, cum un consilu al procurorilor supus, poate să aleagă candidatura unui Procuror General independent, iar un Preşedinte de ţară care nu se cuoaşte, deasemenea în ce cicumstanţe politice a fost ales, iar partidele din opoziţie au declarat ilegală alegerea acestuia, v-a fi obiectiv, imparţial şi apt să numească în funcţie, întradevăr, un Procuror General independent.

După părerea mea, pentru a reforma cu adevărat acest organ este necesar de a implimenta un model funcţional, care într-adevăr aduce rezultate în ţările Uniunii Europene spre care tindem şi noi.

Spre exemplu în România, unde Procuratura are un mare succes în lupta cu corupţia şi crima organizată fără a fi specializată, divizată, subordonată, ierarhizată       (carcteristici aplicabile unor procuraturi de tip sovietic şi controlabilă din partea politicului), unde  Procurorul General, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, Procurorul General al Parchetului Naţional Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi adjuncţii acestora, sunt numiţi de Preşedintele României, (care este ales prin vot direct de către întreg poporul), la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

În Republica Moldova, care este o ţară semi-prezidenţială, iar preşedintele este limitat în împuterniciri şi este ales de către Parlament, ca urmare a partajărilor funcţiilor cheie în stat, Procurorul General se impune a fi numit de Parlament, organul suprem al statului ales de către întreg poporul, iar deputaţii aleşi, reprezuntînd voinţa poporului.

Din moment ce prin aciastă Lege se limitează competenţele Procuraturii Generale doar la aspecte de implementare a politicilor instituţionale, activitatea executivă urmînd a fi realizată de către procuraturile teritoriale şi specializate, precum şi posibilitatea ca Procurorul General să decidă personal organizarea interioară a Procuraturii Generale, nu este clar în ce mod  Procuratura Generală v-a asigura un control procesual eficient al activităţii procuraturilor teritoriale şi specializate. În viziunea mea, formula existentă de organizare interioară a Procuraturii Generale, stabilită prin Hotărîre de Parlament, asigură instituţiei un grad suficient de independenţă internă contra eventualelor abuzuri ale Procurorului General, iar Direcţiile şi Secţiile existente în prezent în Procuratura Generală acoperă calitativ şi cantitativ volumul de activităţi de bază pus în sarcina aparatului central în special şi Procuraturii în general.

Totodată, însă chiar dacă se insistă asupra reorganizării aparatului central al Procuraturii Generale, urmează să fie aduse argumente concrete despre necesitatea lichidării unor anumite subdiviziuni şi, a prezenta de asemenea, argumentat structura ce va fi creată în schimbul acestora pentru a ţine pasul cu tendinţa reformării întregului sistem judecătoresc. Tot la acest capitol, urmează a constata şi situaţia în care conform prevederilor Codului de Procedură Penală a fost mărit esenţial numărul de procurori ierarhic superiori, rolul reformei prin care se intenţionează reducerea numărului acestora, fără atribuirea procurorului statutului de magistrat, practic nu v-a schimba lucrurile în nici un mod.

Cu referire la aspectele ce ţin de crearea procuraturii specializate de combatere a criminalităţii organizate cu dispunerea controlului asupra activităţii acestei procuraturi direct Procurorului General în condiţiile lichidării Direcţiilor de Urmărire Penală din cadrul PG lasă mai multe întrebări decît răspunsuri.

Prima-care este sensul creării acestei procuraturi, cînd se poate de restabilit funcţia de prim-adjunct al procurorului mun.Chişinău şi a 15 unităţi de procuror lichidate de fostul Procuror General şi de repartizat acest volum procuraturii mun.Chişinău, care dispune şi de spaţiu şi de potenţial uman. În plan operativ activitatea Procuraturii mun.Chişinău este asigurată de către Direcţia de poliţie a mun.Chişinău, nefiind necesară delegarea unor colaboratori din cadrul altor subdiviziuni ale MAI, cu se priconizează odată cu crerea noii Procuraturi specializate. Pentru a înţelege pericolul abuzurilor din partea colaboratorilor acestei structuri care se propune de a fi creată, Vă propun să vă închipuiţi, că de astăzi toţi ofiţerii CNA sînt subordonaţi unui singur om,- Procurorului Anticorupţie, în cazul Republicii Moldova şi la situaţia prezentă, unui procuror fără experienţa necesară şi cu o pregătire profesională, care lasă mult de dorit, o persoană care îndeplineşte fără crîcnire indicaţiile de sus. Sînt convins dacă acest proiect v-a deveni Lege, aceste două procuraturi imediat se v-or transforma în bîte politice şi rolul lui Vlad Filat îl v-a paşte pe fiecare deputat, ministru şi pur şi simplu cetăţian cu o altă părere, decît cea oficială.

Doi-prin intermediul căror pîrghii şi structuri, Procurorul General va coordona, va controla şi va conduce cu activitatea acestor două mega procuraturi cum se intenţionează a fi create conform proiectului: adică cu Procuratura Anticorupţie şi cu Procuratura de luptă cu aşa numita crimă organizată, structuri care vor avea în componenţa lor conform proiectului şi ofiţeri de urmărire penală şi ofiţeri de exercitare a investigaţiilor operative.

Autorii proiectului de Lege au trişat cu bună intenţie, încercînd să ducă în eroare opinia publică şi deputaţii din Parlament, argumentînd reorganizarea Procuraturii mun.Chişinău prin faptul că, în mun.Chişinău nu este judecătorie de nivel municipal.

Trebuie de explicat că, structurile procuraturii (procurarturile teritoriale) sânt constituie numai în cazul, cînd Procuratura statului organizatoric este parte componentă şi se supune Ministerului Justiţiei (cum este în România, SUA, ş.a.), unde sarcina de bază a activităţii este susţinerea învinuirii de stat şi asigurarea bunei activităţi a judecătoriilor.

În Republica Moldova, unde Procuratura ca şi MAI, CNA, DV face parte din autoritatea judecătorească, (şi nu trebuie de confundat cu faptul de a face parte din componenţa Ministerului Justiţiei) dar se doreşte a fi o instituţie independentă, sarcina de bază a activităţii căreia este exercitarea urmăririi penale, controlul şi conducerea activităţii MAI, CNA, DV de exercitare a urmăririi penale. În mun.Chişinău instituţia de bază, principală, care exercită urmărirea penală este Inspectoratul General de Poliţie al mun.Chişinău, pe cînd inspectoratele sectorale de poliţie sânt parte componentă a IGP al mun.Chişinău şi se supun lui.

Deci, sarcina de bază de coordonare, conducere şi control al exercitării urmăririi penale în mun.Chişinău îi revine Procuraturii mun.Chişinău şi nicidecum nu procuraturilor sectorale.

Mai  mult ca atît, crimele de rezonanţă sporită cu caracter economic, ca regulă, depăşesc competenţele unui sector şi, ţin exclusiv de competenţa Procuraturii mun.Chişinău, care este o procuratură cu tradiţii de decenii unde activează procurori experimentaţi şi pregătiţi profesional la un nivel înalt, care pe parcursul a decenii au gestionat cauze de rezonanţă socială sporită şi au avut de facto un aport considerabil la combaterea crimei organizate în mun.Chişinău.

Astfel, în această perioadă Procuratura mun.Chişinău a gestionat majorititatea crimelor de omucideri cu rezonanţă socială sporită, deorece procuraturile de sectoare neavînd procurori cu experienţă în exercitarea urmăririi penale pe asemenea cauze penale nu reuşeau în mod eficient şi la nivelul solicitat să facă faţă acestor categorii de infracţiuni, mai mult ca atît, conform unui ordin al Procurorului General, în raza mun.Chişinău a fost dispusă investigarea infracţiunilor de tortură nemijlocit  de către Procuratura mun.Chişinău.

În perioada ultimilor ani din diferite motive de către Procurorul General şi adjuncţii săi, au fost retrase practic din toate raioanele ţării, precum și din procuraturile din sectoarele mun.Chişinău şi cele specializate, cît şi din diferite subdiviziuni ale Procuraturii Generale, sute de cauze penale şi transmise pentru efectuarea urmăririi penale în continuare în Procuratura mun.Chişinău, or, legislatorul a stipulat expres în CPP rolul procuraturii mun. Chişinău în calitate de procuratură ierarhic superioară faţă de procuraturile de sector din mun.Chişinău, inclusiv, avînd menirea de a soluţiona şi toate conflictele ce ţin de competenţa teritorială, iar în cazurile cînd sînt comise de către aceiaşi autori infracţiuni în diferite sectoare din mun.Chişinău, procuratura mun.Chişinău fiind unicul organ competent de a efectua urmărirea penală pe asemenea cazuri, sau a desemna organul de urmărire penală ce urmează să cerceteze aceste cazuri.

În motivaţie autorii proiectului, fără a efectua o analiză reală a situaţiei şi, fără a invoca vreun motiv concret, s-au limitat doar la afirmaţia, precum că, existenţa procuraturii mun.Chişinău cu menţinerea procuraturilor de sector în mun. Chişinău nu este justificată, fără a aduce însă careva argumente în acest sens şi fără a lua în consideraţie, că de către Legislator Procuraturii mun.Chişinău i-au fost atribuite funcţii de Procuratură ierarhic superioară şi în caz de reformare, ar  putea să activeze numai în cazul conexării tuturor procuraturilor teritoriale din municipiul Chişinău.

Dacă se intenţionează de a conexa toate procuraturile din mun.Chişinău, atunci autorităţile urmează să-şi asume responsabilitatea de a identifica un sediu comun pentru a asigura activitatea viabilă a circa 150 de procurori şi circa 20 de lucrători tehnici ceea ce este ireal, deoarece din toate procuraturile din sectoare doar procuratura sect. Buiucani şi mun.Chişinău dispun de sediu separat, celelalte subdiviziuni fiind amplasate în clădirile adiministrăţiilor publice locale sau centrale, iar într-un birou de cîţiva metri pătraţi activînd cîte 3-4 procurori.

Autorii la adoptarea acestui proiect au trecut cu vederea că, prin prisma legislaţiei în vigoare Procuratura mun.Chişinău a fost aliniată şi la acelaşi nivel de competenţă, cu Procuratura UTA Gagauz Yeri, care, însă urmează să-şi continue activitatea în aceleaşi condiţii avînd însă un randament net inferior Procuraturii mun.Chişinău la toate capitolele şi nu este clar din ce considerente nu s-a propus şi comasarea tuturor procuraturilor din autonomie în care activează în total circa 20 de procurori. Deasemenea, dacă analizăm activitatea acestei procuraturi, constatatăm că rolul acesteia la combaterea fărădelegilor din regiune din ultima vreme a fost redusă la minim, fără a oferi vre-o explicaţie în acest sens opiniei publice sau organului legislativ al ţării.

De asemenea în acest concept se propune de a lichida procuraturile de transport şi militare cu crearea unei noi procuraturi pentru combaterea crimei organizate şi cu păstrarea procuraturii anticorupţie, iar având în vedere specificul investigaţiilor date în competenţa lor, aceste procuraturi ar trebui să aibă ofiţeri de urmărire penală şi lucrători operativi cu care lucrează constant şi care se subordonează procurorului-şef al procuraturii specializate. Ofiţerii de urmărire penală şi lucrătorii operativi ar putea fi detaşaţi pentru o perioadă lungă (câţiva ani) de la alte instituţii sau angajaţi permanent în cadrul procuraturii specializate, adică, să se detaşeze şi să li se acorde şi 2-3 judecători şi  „troika” stalinistă din anii 37 este în funcţie. O astfel de abordare o socot inadmisibilă şi în cazul formării acestei subdivizuni nu este exclus faptul că va fi folosită de către unele persoane, inclusiv şi cu scopul atingerii unor obiective politice.

Totodată adoptarea acestui proiect, impune reconsiderarea statutului CNA, care deja a fost reformat cu o pompozitate şi mediatitate excesivă, situaţie care pune semne de întrebare la oportunitatea cheltuielilor suportate la acest capitol, dacă se intenţionează de a schimba radical activitatea acestui organ. În acest caz CNA va fi  controlată de aceiaşi Procuratură Anticorupţie sau de un alt organ al Procuraturii?

Dacă în competenţa procuraturii Anticorupţie şi CNA  legislatorul i-a atribuit un set de norme din Codul penal ce ţin de corupţie, apare întrebarea firească, pe ce principiu  va activa aşa numita procuratură pentru lupta cu crima organizată?

Oare este recunoscută şi dovedită de o careva autoritate, existenţa în Republica Moldova  a crimei organizate? Care norme din Codul  Penal prevăd răspunderea pentru astfel de crime?  Sau poate autorii concepţiei au în vedere lupta cu organizaţiile ciminale? Dacă-i aşa, cîte avem, cine a stabilit existenţa acestora şi din ce cauză pănă acuma nu au fost anihilate ? Nu cumva din cauza că nu a existat o procuratură specializată de luptă cu acestea ? Nu se va transforma oare această procuratură într-un instrument  de influenţă politică, cu toate atributele negative- tortură, dosare la comandă, etc.?

În aceiaşi ordine de idei, nu este clară necesitatea excluderii Colegiului Procuraturii ca organ consultativ al Procurorului General. Practica existenţei unui astfel de organ s-a dovedit a fi benefică pe parcursul mai multor decenii şi nu cred că la etapa dată de reformare a instituţiei, pasul dat este unul corect. Colegiul a fost constituit întotdeauna din cei mai experimentaţi şi oneşti procurori, cu care Procurorul General a consultat cele mai importante probleme ce ţin de activitatea instituţiei, astfel suportul colegial al deciziilor Procurorului General pe chestiunile cheie ale Procuraturii a fost permanent doar unul benefic şi acceptat de corpul de procurori.

Necesitatea stringenă a activităţii Colegiului  Procuraturii Generale (care este stipulat în Lege şi este obligatoriu atîta timp, cît timp Legea nu a fost modificată) se justifică prin următoarele argumente.

Membri ai Colegiului sânt numiţi ca regulă adjuncţii Procurorului General, şefi de Direcţii, Procurorul mun.Chişinău, Procurorul UTA Găgauzia.

Aceste persoane prin profesionalismul şi experienţa lor au dovedit, că ei merită să ocupe aceste înalte funcţii de răspundere, ei se bucură de autoritatea  întregului corp de procurori. Şi atunci cînd se pune în discuţie întrebări de genul: criminalitatea juvenilă, criminalitatea în sistemul financiar-bancar, criminalitatea în transport, situaţia cu exercitarea urmăririi penale în cazurile de omor, jafuri, furturi de apartament ş.a.m.d., aceşti profesionişti pun în discuţiei la şedinţa Colegiului problemele apărute şi elaborează recomandări şi indicaţii, care sânt confirmate prin autoritatea iscăliturii Procurorului General, care la rîndul său, chiar neavînd pregătirea profesională corespunzătoare, prin autoritatea funcţiei ocupate obligă subalternii să-şi exercite obligaţiunile de srvicu uniform şi în strictă conformitate cu legislaţia procesual-penală.

Totodată, vreau să subliniez, că în calitate de membri ai Consiliului Superior al Procurorilor pot fi aleşi procurori de rînd atît din cadrul Procuraturii Generale cît şi din cadrul procuraturilor teritoriale, şi nu este garantat, că vor întruni cele mai bune calităţi de procuror, inclusiv şi profesionale.

În acest context, apare o întrebare firească, are dreptul CSP din punct de vedere profesional dar şi moral să adopte decizii obligatorii pentru colaboratorii şi conducătorii Procuraturii Generale şi a celor teritoriale.

Dacă analizăm situaţia din perioada ultimilor 5 ani constatăm, că în funcţie de Procuror General sînt numite persoane din afara Procuraturii şi pe criterii politice. De aici şi urmează a ridica întrebarea, în ce mod şi cu cine persoana numită în funcţie de Procuror General urmează să se consulte la adoptarea unor hotărîri ce ţin de activităţile de bază a acestu organ, care de multe ori pot avea un caracter confidenţial sau chiar secret şi, prin urmare nu pot fi făcute publice şi discutate la şedinţele Consilul Superior al Procurorilor unde participă şi membrii din afara procuraturii care nu au acces la informaţii de acest gen. Colegiul Procuraturii din totdeauna a avut menirea de a analiza rezultatele activităţii subdiviziunilor atît centrale şi teritoriale şi de a recomndare măsurile ce urmează a fi întreprinse în vederea eficientizării activităţii procurorilor, atribuţii, pe care Consiliul Superior al Procurorilor nici teoretic şi nici practic nu şi le poate asuma, iar pe parcursul ultimilor 4 ani nu a întreprins careva acţiuni în acest sens.

Nu în ultim rînd, consider că, proiectul nu reprezintă poziţia corpului de procurori nici pe ideea ce ţine de excluderea uniformei şi a gradelor de clasificare. Nu cred că acestea militarizează Procuratura şi excluderea lor poate fi motivată cu cerinţa din Strategia de reformare a sectorului Justiţiei de demilitarizare a instituţiei. Astăzi, în lipsa unei protecţii sociale adecvate, acestea reprezintă unul din imboldurile principale pentru fiecare procuror de a  avea o prestaţie calitativă în continuă creştere.

Domnilor deputaţi !

         Într-un interviu acordat zilele recente unei publicaţii periodice din Republica Moldova, fostul Procuror şef al DNA din România, actualmente judecător al Curţii Constituţionale din România, Daniel Morar, cel care a stat la baza organizării şi formării acestui organ, a declarat, că politicienii cu siguranţă, în mintea lor la adoptarea legilor s-au gîndit, că: „facem legi, numim oameni şi nimic nu poate să se întâmple. Au crezut ei, politicienii, că vor putea tot timpul controla justiţia, prin numiri în funcţii… Or, numirea celor care conduc DNA-ul este la îndemâna şi în atribuţia legală a oamenilor politici. Dar, s-a produs numirea mea, s-a realizat numirea echipei mele, şi politicienii, din acel moment, nu au mai avut niciun control. Adică, ce au gândit de-a lungul anilor, după ’90, că se va întâmpla, că ei pot controla totul, s-a dovedit a fi greşit.

Atunci când oamenii politici au văzut că nu-i pot convinge pe cei din DNA, au zis, hai să lichidăm instituţii sau să tăiem din atribuţiile procurorilor. Prima încercare a fost imediat după ce a fost trimis în judecată primul parlamentar, la vreo şase luni de activitate. Atunci au şi schimbat competenţele DNA-ului. S-a salvat această instituţie prin ieşiri publice, ale mele, ale Monicăi Macovei, ale Comisiei Europene. Au mai fost tentative de schimbare a legii, pentru a ni se tăia din atribuţii, dar profitând de mecanismul de monitorizare al Comisiei Europene, de faptul că, între timp, activitatea DNA era una extrem de vizibilă, care arăta că abordarea este alta, că procurorii sunt decişi să investigheze fapte comise de oameni importanţi, instituţia a început să aibă o credibilitate atât de mare, încât era costisitor pentru oamenii politici să intre într-un război frontal cu DNA.

Oamenii sunt decisivi. Ei pot schimba sistemul. Fraza-standard „nu contează omul, contează instituţia” poate avea valabilitatea sa, dar, în aceeaşi măsură, şi falsitatea sa. Contează oamenii, dovadă e faptul că aceleaşi instituţii, cu aceleaşi atribuţii, cu aceiaşi bani, nu performează sub comanda unor oameni, dar performează sub comanda altora. E evident, oamenii sunt decisivi. E posibil să avem legi şi instituţii, dar, până la urmă, oamenii sunt decisivi. Chestiunea în cauză ţine de corectitudinea politică, precum că nimeni nu e de neînlocuit şi contează să ai instituţii bune. Da, e premisa, dar după asta, dacă nu ai oamenii decisivi acolo, nu ai făcut nimic cu instituţia respectivă”.

În contextul celor spuse, sunt încrezut de faptul că, avînd pe umeri responsabilitatea pentru întreaga instituţie şi întreg corpul de procurori, avem înalta convingere, că  Legislativul  va acţiona cu bun simţ şi responsabilitate în interesul Procuraturii şi societăţii. În acest context, fiind benefic de a fi luate în calcul sugestiile expuse supra şi care, sînt ferm convins, că Vă vor determina să daţi dovadă de responsabilitate pe această dimensiune şi să interveniţi, pentru a asigura adoptarea uni document de reformă instituţională de cea mai înaltă calitate cu oferirea posibilităţii ca în funcţia de Procuror General să fie numit un om decisiv, apt de a face faţă unei etape decisive în dezvoltarea statului Republica Moldova.

În cazul în care Domniile Voastre, v-or pătrunde în importanţa ideilor expuse şi v-a fi nevoie, eu sînt gata să depun toate eforturile şi cunoştinţele acumulate de-a lungul anilor de activitate în organele Procuraturii în scopul făuririi unui organ cu adevărat de drept, menit să slujească poporului, fapt care poate fi realizat doar prin respingerea proiectului înaintat şi iniţierea unei reforme radicale a sistemului existent, căci numai în aşa mod putem duce Ţara pe calea modernizării.

        Cu profund respect,

Procurorul mun.Chişinău                                                               Ivan  DIACOV”