Judecător: Trebuie să avem capacitatea de a asculta doar legea şi propria conștiință, dar nu de „măciuca” procurorului
Curtea Constituțională a declarat constituțional articolul Codului Penal prin care judecătorii sunt pedepsiți pentru pronunțarea cu bună știință a unei hotărâri ilegale. Totuși, instanța a atenționat Consiliul Superior al Magistraturii că trebuie să ţină cont de faptul că răspunderea penală pentru un judecător trebuie să rămână „o măsură la care se recurge în ultimă instanță” și că trebuie să se analizeze, de fiecare dată când procurorul cere urmărirea penală a unui magistrat, „dacă alte măsuri decât cele de ordin penal, cum ar fi sancțiuni de natură disciplinară, nu ar putea fi eficace”.
La 15 decembrie 2016, Colegiul Curţii Supreme de Justiţie (CSJ), format din judecătorii Iulia Sârcu, Iuliana Oprea, Galina Stratulat, Ala Cobăneanu, Maria Ghervas, Mariana Pitic, Dumitru Mardari, Sveatoslav Moldovan şi Ion Druţă, a ridicat, din oficiu, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 din Codul Penal, în cadrul dosarului pe care-l aveau în gestiune, Domnica Manole vs Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Judecătoarea de la Curtea de Apel (CA) Chișinău este urmărită penal pentru pronunțarea cu bună știință a unei hotărâri contrare legii, în mai 2016, după o sesizare depusă de procurorul general Eduard Harunjen. Manole este învinuită de faptul că, ilegal, a decis anularea unei hotărâri a primei instanțe și a dat undă verde organizării de către Platforma „Demnitate și Adevăr” a unui referendum pentru alegerea directă a șefului statului. Ulterior, hotărârea ei a fost anulată de CSJ ca fiind ilegală.
Domnica Manole, magistrata Curții de Apel Chișinău consideră că decizia CC este „perfect întemeiată şi nu s-a putut de așteptat la o altă soluție”. Atât Curtea Constituțională cât şi Comisia de la Veneţia în opinia sa consultativă pe care i-a solicitat-o Curtea Constituțională cu ocazia examinării excepției, nu au spus nimic nou, făcând doar o sistematizare a principiilor şi standardelor privind independența judiciarului, cunoscute şi menționate în jurisprudența sa anterioară. Principiile şi standardele internaționale în domeniul justiției care şi-au găsit reflectarea în hotărârea CC, eu personal la fiecare ședință de judecată, inclusiv la CSJ, încercam să le explic judecătorilor, le-am explicat și membrilor CSM în ședința din 31 mai 2016, inclusiv că doar casarea hotărîriii de către instanța superioara nu constituie un motiv în sine pentru ilegalitatea hotărîrii și nu servește temei pentru pornirea urmăririi penale împotriva judecătorului, dar nici odată nu m-am făcut auzită”, susține Manole, într-un comentariu oferit pentru ZdG.
„Curtea Constituţională a menționat o problemă foarte importantă, pe care de fapt a menționat-o şi guvernul în timpul prezentării raportului la ședința Comitetului ONU, pe marginea cazului meu şi anume că de aplicarea abuzivă a art. 307 Cod Penal se face responsabil Consiliul Superior al Magistraturii , cel care în ultimă instanță asigură independența puterii judecătorești şi protecția judecătorilor împotriva unor abuzuri sau răfuieli în legătură cu soluțiile judiciare pronunțate . În cazul meu, problema nu ţine de calitatea legii, după cum am declarat şi anterior. Art. 307 Cod Penal, în opinia mea, este perfect constituţional, problema constă în abuzul admis de procuror cu încuviințarea CSM şi această problemă trebuie soluționată anume acolo de unde este generată. Având un CSM cu adevărat funcțional şi nu unul căruia îi sunt străine standardele constituționale în domeniul justiției, membrii căruia declară public fără nici o sfială acest lucru, nu s-ar fi ajuns de a fi pusă în discuție constituționalitatea art. 307 Cod Penal”, susține Manole.
„Dacă de urmat logică expusă în fața Curţii Constituţionale în susținerea excepției de neconstituționalitate privind soluționarea problemei abuzurilor la adresa judecătorilor în legătură cu soluțiile judiciare pronunțate care de fapt ţine de garantarea independentei funcționale a judecătorului, ar trebui de anulat majoritatea infracțiunilor din Codul Penal, întrucât acuzații de aceiași manieră arbitrară care au fost aduse în temeiul art. 307 Cod Penal, pot fi aduse de procuror şi în temeiul altor articole din codul penal, după cum spune o zicală stalinistă: om să fie, articol s-ar găsi! Din hotărârea Curţii Constituționale, rezultă cu suficientă claritate că de fapt problema ridicată în faţa Curţii Constituţionale, nu este o problemă legată de constituționalitatea legii penale în raport cu standardele de independența judiciară, aceasta ţine de capacitatea CSM de a-şi exercita funcţiile şi eficiența acestuia în calitatea sa de garant al independenței puterii judecătorești şi în acest sens controlul de legalitate urmează a fi exercitat anume de CSJ.
Eu la şedinţa Curţii Constituţionale nu am participat, nu din motivul că am lăsat pe seama CSJ apărarea drepturilor mele, dar din motivul că eu nu mă apăr împotriva unor prevederi legale care ar permite violarea statutului de judecător. Eu mă apăr împotriva abuzurilor admise de procuror cu acordul CSM care nu au nici o tangență cu art. 307, Cod penal, din motivul lipsei faptei incriminate de art. 307 Cod penal.
Abuzul care s-a admis în privința mea în legătură cu soluția pronunțată, putea fi admis în aceeași manieră şi sub alte pretexte formale, nu neapărat art. 307 Cod penal”, mai precizează Manole.
„Pretențiile pe care eu le înaintez în cadrul proceselor judiciare, ţin de fapt de respectarea legii şi în marea parte vizează CSM cel care în raport cu independența mea funcţională în calitate de judecător are o obligație constituțională, de a-mi asigura o protecție reală şi eficientă împotriva unor abuzuri şi acest lucru este necesar nu doar judecătorului D. Manole, dar întreg sistemului judiciar, dacă se dorește de a avea o justiție europeană cu adevărat calitativă şi nu o justiție înfăptuită din frica de cineva sau cum cineva care deține puterea de constrângere ar putea reacţiona la soluția judecătorească pronunţată. Noi, judecătorii trebuie să avem capacitatea de a asculta doar legea şi propria conștiința, dar nu de „măciuca” procurorului pe care nu știu de ce, dar de regulă o aplică în interesul puterii şi în defavoarea cetățeanului… Unui procuror, în calitate de actor al înfăptuirii actului de justiție, chemat de a veni cu justificări convingătoare în fața justiției, nu-i poate fi pretinsă renunțarea în totalitate la abuzuri şi la tentația sa naturală de a se răfui cu judecătorii, acesta este un fenomen normal şi el trebuie acceptat, motiv din care întreaga răspundere pentru urmărirea penală abuzivă a judecătorilor trebuie pusă în sarcina CSM, misiunea de bază a căruia este garantarea independenței judecătorilor şi neadmiterea abuzurilor la adresa acestora, atât din partea procurorului, cât şi altor autorități”, mai precizează judecătoarea Curții de Apel Chișinău.
Citiți și: Undă verde în dosarele judecătorilor
