Decizie CtEDO: R. Moldova și F. Rusă vinovate de aresturi ilegale şi condiţii inumane de detenţie în regiunea transnistreană
Republica Moldova declarată vinovată pentru că nu și-a protejat cetățeanul de „detenție inumană” în regiunea transnistreană, în cazul „Braga contra R. Moldova și Federația Rusă”. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a făcut publice două hotărâri cu implicarea R. Moldova. Ambele cauze vizează pretinsele aresturi ilegale şi condiţii inumane de detenţie în autoproclamata „republică moldovenească nistreană” (rmn).
În cazul Braga contra R. Moldova și F. Rusă, CteDO a dispus ca R. Moldova să achite 4 mii de euro despăgubire morală și materială, iar F. Rusă va trebui să achite 11 mii de euro. În cazul Draci contra R. Moldova și F. Rusă, CtEDO a dispus ca doar F. Rusă să achite reclamantului 22 de mii de euro cu titlu de prejudiciu moral şi 60 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli. În cel de-al doilea caz, R. Moldova nu a fost declarată vinovată.
Avocatul Vitalie Nagacevschi, cel care i-a reprezentant în instanțele de judecată pe ambii reclamanți, consideră că ambele decizii ale CtEDO au fost adoptate cu întârziere.
„Faptul că aceste decizii au fost aprobate- deja este un lucru important. Acest lucru este foarte important. Chiar dacă târziu, dreptatea a triumfat. Deciziile vin cu întârziere în ambele cazuri, pentru că reclamațiile au fost depuse încă în 2001. La fel, consider că sumele stabilite pentru plată ar trebui să fie mai mari. Cunosc faptul că în ultima perioadă de timp F. Rusă, din păcate, refuză să îndeplinească deciziile CtEDO care au legătură cu „rmn”, de aceea mă întreb, cât timp vor trebui să aștepte oamenii ca F. Rusă să le achite sumele de bani stabilite de CtEDO ca prejudiciu moral și material”, a declarat Vitalie Nagacevschi pentru Ziarul de Gardă.
Cazul Braga contra R. Moldova și F. Rusă
Reclamantul Andrian Braga este de naționalitate moldovean și s-a născut în 1971, în s. Râbnița. A fost arestat în „rmn” la 28 iulie 1999, fiind acuzat de fraudă și incitare la luare de mită. Arestul său fost dispusă pe baza unei decizii a unui procuror „rmn”, iar o instanță „rmn” l-a condamnat ulterior la cinci ani pedeapsa cu închisoarea. A fost eliberat la 22 ianuarie 2002, în urma amnistiei.
În mare parte el a fost deţinut în închisorile din „rmn”, cu excepția perioadei 25 octombrie – 21 noiembrie 2001 când a fost transferat în penitenciarul nr. 16 – com. Pruncul, mun. Chișinău, care se află sub controlul autorităţilor moldoveneşti. În această perioadă, avocatul reclamantului a informat autorităţile moldoveneşti că acesta este deţinut în penitenciarul respectiv şi a cerut eliberarea imediată a acestuia, deoarece a fost condamnat de către instanţe ilegale din „rmn”. De asemenea, reclamantul a avut o întrevedere cu avocatul său şi a semnat o procură pentru sesizarea Curţii Europene. Ulterior, avocatul nu a mai contactat cu reclamantul, deoarece la 21 noiembrie 2001 el a fost transferat înapoi în închisoarea din „rmn”, în pofida expedierii unui demers în adresa ministerului justiţiei al „rmn”.
Curtea a admis că, deși autoritățile R. Moldova au avut controlul total asupra reclamantului în timpul detenției sale într-o instituție aflată sub jurisdicția sa, acestea nu au împiedicat transferul său înapoi într-un penitenciar din regiunea transnistreană. După ce s-a constatat că detenția reclamantului a reprezentat un tratament inuman și degradant în sensul articolului 3 al Convenției, Curtea consideră că a avut loc o încălcare a acestei dispoziții pentru care R. Moldova este responsabilă pentru perioada cuprinsă între 21 noiembrie 2001 și 22 ianuarie 2002.
În ceea ce privește responsabilitatea F. Ruse, în virtutea sprijinului său militar, economic și politic continuu pentru „rmn”, în temeiul Convenției F. Rusă este responsabilă pentru încălcarea drepturilor reclamantului. În concluzie, Curtea consideră că a avut loc o încălcare a acestei dispoziții de către autoritățile ruse, cu privire la întreaga perioadă de detenție a reclamantului, cu excepția perioadei 25 octombrie – 21 noiembrie 2001, când s-a aflat în detenție la penitenciarul nr. 16 – com. „Pruncul”, din Chișinău.
Cazul Draci contra R. Moldova și F. Rusă
Reclamantul în cel de – al doilea caz, Alexandru Draci, este un cetățean ucrainean care s-a născut în a.1956 și
trăiește în Toronto (Canada). Fiind directorul unei companii cu sediul în Ucraina, el a fost interogat în anii 1996
și 1997 de către autoritățile ucrainene privind refuzul executării unui contract încheiat cu o asociaţie de fermieri din „rmn” de livrare a combustibilului.
La cea de-a doua interogare, el pretinde că a fost dus în regiunea transnistreană contrar voinţei sale şi acuzat de autorităţile „rmn” de fraudă. Ulterior, în 1999, o instanţă din „rmn” l-a condamnat la 10 ani de închisoare, fiind eliberat în a. 2002, în urma amnistiei.
Potrivit jurisprudenței Curții, deși R. Moldova nu exercită controlul efectiv asupra acțiunilor „rmn”, faptul că regiunea este recunoscută în sensul dreptului internațional public ca fiind parte a teritoriului R. Moldova, creează o obligație pentru R. Moldova de a utiliza toate posibilitățile juridice și diplomatice disponibile pentru a garanta beneficiul drepturilor și libertăților declarate în Convenție pentru toți cei care locuiesc în această regiune.
Un înalt grad de dependență a „rmn” de sprijinul rusesc relevă un indiciu indiscutabil că Rusia continuă să exercite un control efectiv și o influență decisivă asupra „autorităților rmn”, argument invocat de Curte pentru a declara vinovată F. Ruse în acest caz. În concluzie, după ce a constatat că detenția reclamantului a reprezentat un tratament inuman și degradant în sensul articolului 3 al Convenției, Curtea a declarat că F. Rusă a încălcat această prevedere.
