CtEDO: R. Moldova, obligată să achite desbăgubiri unei persoane cercetate pentru luare de mită
R. Moldova este obligată să achite despăgubiri morale în mărime de 3 600 de euro și 2 000 de euro pentru costuri și cheltuieli unei persoane care în 2007 a fost găsită vinovată de magistrații de la Curtea de Apel Chișinău de săvârșirea infracțiunii „primire de către un funcționar a recompensei ilicite”.
Potrivit Agentului Guvernamental, din circumstanțele cauzei rezultă că la sfârșitul anului 2005 reclamanta, fiind arhitect coordonator în cadrul Institutului Municipal de Proiectare „Chișinăuproiect”, a fost abordată de către I., care a solicitat elaborarea unui plan preliminar pentru construcția unei anexe la apartamentul său. Potrivit lui I., reclamanta ar fi solicitat mită cu scopul de a facilita obținerea unui plan de construcție oficial. La 5 decembrie 2005 I. a semnat o procură pentru a fi reprezentat de către V., iar cel din urmă a transmis reclamantei suma de 100 dolari americani („USD”). La 4 ianuarie 2006 V. a denunțat-o pe reclamantă la poliție. În aceeași zi reclamanta a transmis lui V. planul pe care îl elaborase, iar acesta, la rândul său, i-ar fi achitat restul sumei convenite – 200 USD. Banii au fost marcați în prealabil de către poliție cu o substanță fluorescentă vizibilă la raze ultraviolete. La scurt timp după transmiterea banilor, reclamanta a fost reținută de poliție.
La 16 martie 2007 Judecătoria Buiucani a emis o sentință de achitare a reclamantei. Curtea de Apel a casat însă hotărârea instanței de fond și a rejudecat cauza. Instanța a recalificat fapta și a constatat vinovăția reclamantei în săvârșirea infracțiunii „primire de către un funcționar a recompensei ilicite”.
Examinând fondul cauzei, Curtea a accentuat că una din principalele probleme relevate este dacă reclamanta a acceptat mita ca urmare a influenței exercitate asupra ei de către V., sau dacă V., asistat de către autorități, s-a alăturat activității infracționale a reclamantei.
Reclamanta a susținut pe tot parcursul procedurilor în fața instanțelor naționale că ea fusese provocată să comită infracțiunea. Curtea de Apel Chișinău a condamnat reclamanta fără a clarifica dacă a existat o provocare, chiar dacă prima instanță a pronunțat o sentință de achitare. Potrivit Curții, este necesar ca agenții sub acoperire și orice persoană care ar putea să depună mărturie cu privire la problema provocării polițienești să fie audiată de către instanță. Or, în acest caz, V. nu a fost audiat de judecători.
Astfel, Curtea a estimat că reclamanta nu a beneficiat de garanții procesuale adecvate și, prin urmare, procesul penal desfășurat împotriva ei nu a fost echitabil, ceea ce constituie o încălcare.În cele din urmă, Curtea a acordat reclamantei 3600 de euro pentru prejudiciul moral și 2000 de euro pentru costurile și cheltuielile suportate.
