FOTO Tragedia de la Sandarmokh și imaginea lui Stalin: noi săpături pentru a îngropa adevărul istoric?
Istoricii de la Kremlin încearcă să dea vina pe finlandezi pentru executarea în masă din pădurea de la Sandarmokh, încercând în acest fel să ascundă adevărul despre represiuni.
Sursa: Coda Story
La marginea pădurii de la Sandarmokh din Carelia (Rusia) stă o piatră de granit pe care e gravată inscripția: „Oameni nu vă ucideți unii pe alții”. Piatra este instalată în memoria victimelor așa-numitei „Marii terori”. În anii ’30 ai secolului trecut pe aceste meleaguri mai mult de nouă mii de oameni au fost împușcați de către colaboratorii NKVD-ului lui Stalin.
Această bucată de rocă este un monument neoficial în onoarea istoricului rus Yuri Dmitriev – anume el a propus instalarea unui monument, și anume lui îi aparține inscripția. Dmitriev și-a dedicat toată viața muncii de cercetare, a dezvăluit adevărul despre evenimentele din pădurea de la Sandarmokh și a restabilit numele multor victime ale execuției în masă, produsă în Carelia.
Pădurea din spatele pietrei memoriale este un cimitir: pietre de morminte modeste alături de monumente improvizate, toate împodobite cu coroane din flori artificiale. Pe trunchiurile pinilor sunt prinse fotografiile alb-negru ale prizonierilor împușcați. Urmașii victimelor acțiunilor staliniste de purificare au reușit să comemoreze morții datorită muncii de ani de zile a lui Dmitriev și adepților săi din Asociația „Memorial” care militează pentru drepturile omului.
Timp de 30 de ani echipa istoricului a studiat datele din arhivele sovietice și rezultatele exhumării osemintelor. 6441 de nume, 58 etnii: acestea sunt rezultatele muncii de stabilire a victimelor omorului în masă.
Studierea tragicelor evenimente din pădurile Kareliei se desfășoară și astăzi, dar oamenii de știință se ciocnesc de un nou obstacol. Ceva timp în urmă Societatea militar-istorică rusă (SMIR) a venit cu propunerea de a instala alături de piatra memorială a victimelor staliniste încă un monument în memoria prizonierilor sovietici din lagărele de concentrare finlandeze, ale căror oseminte, se presupune, se odihnesc de asemenea în pădurea din Sandarmokh.
Autorii inițiativei afirmă, că pe acest teritoriu sunt îngropate victime ale fasciștilor finlandezi, care au ocupat această parte a Kareliei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind sprijiniți de Germania. SMIR a efectuat propriile săpături arheologice și acum susține că mulți dintre cei îngropați în aceste păduri de fapt nu aparțin victimelor acțiunilor staliniste de purificare, ci soldaților Armatei roșii, care au fost uciși de finlandezi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Criticii noii ipoteze sunt siguri că inițiativa SMIR este o nouă încercare a Kremlinului de a rescrie istoria sovietică. În opinia lor, puterea vrea să-l reabiliteze pe dictatorul sovietic, subliniind rolul acestuia în victoria Uniunii Sovietice în cel de-al Doilea Război Mondial. Adică, scopul noilor săpături este de a face astfel încât pădurea din Sandarmokh să fie asociată nu cu represiunile staliniste, ci cu pierderile Armatei Roșii.
Susținătorii lui Dmitriev sunt convinși că activitatea celor de la SMIR este o încercare bine regizată pentru a-l discredita pe istoric și pe colegul acestuia Serghei Koltyrin. Koltyrin conduce Muzeul raional din Medvezhyegorsk și de asemenea se interesează de memorialul de la Sandarmokh.
În luna septembrie la Moscova a avut loc o conferința de presă dedicată rezultatelor expediției militar-istorice în zona Sandarmokh, la care reprezentanții SMIR au declarat despre „succesul” săpăturilor. Ei au declarat reporterilor că în timpul expediției de vară din pădurea din Sandarmokh arheologii au găsit în pământ rămășițele a cinci soldați sovietici. Conform versiunii societății militar-istorice, acestea sunt rămășițe ale soldaților Armatei Roșii, care au fost împușcați de către militarii finlandezi în anii celui de-al Doilea Război Mondial.
De remarcat faptul că anterior regimul actual rus prefera să treacă cu tăcerea orice încercare de a afla soarta prizonierilor sovietici de război și chiar împiedica cercetările în această direcție, deoarece tema soldaților prizonieri contravine interpretărilor patriotice privind acest război.
Pentru a exemplifica teoria lor, membrii SMIR au vorbit despre fragmente de țesătură verde, găsite în pământ și potrivit lor, acestea sunt resturi de la mantalele finlandeze, pe care prizonierii sovietici le primeau în lagărele de concentrare.
Mihail Myagkov, director științific al SMIR și istoric, a descris gloanțele, găsite în timpul săpăturilor: „Aici sunt și Remington, și calibrul 45, și puști finlandeze”. Iar mai apoi a adăugat: „Și gloanțe sovietice…”.
Și, totuși, dovezile prezentate la conferința de presă nu pot fi considerate concludente.
Nu există nici o îndoială că în timpul Războiului de Iarnă (așa în istoriografia finlandeză este numit Războiul Sovieto-Finlandez din 1941-1944, n.r.) finlandezii s-au purtat dur cu soldații Armatei Roșii aflați în prizonierat. Potrivit estimărilor istoricilor, cel puțin o treime din cei 64 de mii de soldați sovietici au murit în taberele finlandeze de foame, frig și boli, și nu mai puțin de o mie au fost împușcați în timpul încercărilor de evadare.
Dar toate aceste evenimente au avut loc pe teritoriul Finlandei, anume acolo erau ținuți majoritatea prizonierilor sovietici. Asupra acestui fapt atenționează Antti Kujala, specialist în istoria Finlandei și Rusiei, conferențiar universitar de la Universitatea din Helsinki.
Potrivit istoricului finlandez, în prezent nu există nici o dovadă că finlandezii au ținut soldații sovietici în Sandarmokh, și cu atât mai mult date despre faptul că soldați sovietici au fost executați acolo. În plus, conform datelor de arhivă finlandeze, prizonieri de război primeau mantale engleze de culoare cafenie, și aceste mantale erau livrate Finlandei încă în timpul Războiului de Iarnă dintre URSS și Finlanda în 1939-1940. Kujala consideră că rămășițele găsite de expediția rusească aparțin prizonierilor politici, care au fost împușcați de NKVD în anii ’30 la ordinul lui Stalin.
Profesorul este de acord, că în astfel de cazuri nu există siguranță deplină. Cu toate acestea, el este convins că expediția a găsit rămășițe ale victimelor acțiunilor de purificare staliniste.
Este semnificativ faptul că SMIR, activitatea căreia este supravegheată direct de Ministerul rus al Culturii, și-a redus semnificativ activitatea după anunțarea rezultatelor expediției. Serviciul de presă al societății declară că specialiștii încă nu au finalizat analiza rezultatelor săpăturilor. Directorul științific Myagkov nu a reacționat la o solicitare de interviu, iar șeful departamentului săpăturilor al SMIR Serghei Barinov (a condus săpăturile) a refuzat să dea un comentariu pentru materialului nostru.
După toate aparențele, inițiatorii acestei expediției și-au pus scopul de a disemina o versiune alternativă a evenimentelor din Carelia și, astfel, de a distrage atenția de la crimele staliniste. În trecut SMIR nu o dată și-a demonstrat abilitatea în astfel de chestiuni.
Societatea Militar-istorică se declară succesoare a Societății Imperiale Ruse Militar-istorice. Societatea Imperială a fost fondată în 1907 de către împăratul Nicolae al II-lea și a încetat să existe după revoluția din 1917. Societatea Militar-istorică a fost revitalizată în 2012, prin decretul lui Vladimir Putin. Conform statutului organizației, activitatea SMIR are ca scop „promovarea studierii istoriei militare a Rusiei și contracararea tentativelor de distorsionare a acesteia” și, de asemenea, „educarea patriotismului și ridicarea prestigiului serviciului militar”.
Experții subliniază că, având în vedere chiar și erorile în interpretarea rezultatelor noilor săpături, autoritățile au reușit să trezească interesul publicului față de capitolele întunecate ale istoriei Finlandei, ceea ce contribuie la succesul retoricii propagandistice cu distorsionare de concepte și schimbarea accentelor și să reducă din intensitatea dezbaterilor publice pe tema crimelor lui Stalin.
Acesta nu este unicul exemplu când autoritățile ruse încearcă să reabiliteze imaginea dictatorului în ochii rușilor. O lună în urmă Kremlinul a încercat să interzică desfășurarea unei acțiuni în memoria victimelor represiunilor politice sovietice, pe care „Memorial” o organizează în fiecare an în piața Lubianka, vizavi de sediul FSB (fostul KGB). Cu toate acestea, autoritățile au trebuit să cedeze și sute de oameni au venit să cinstească memoria a milioane de cetățeni sovietici uciși din ordinul lui Stalin. Succesul acțiunii este o mărturie a faptului că tema represiunilor rămâne acută pentru societatea rusă.
Între timp, președintele Putin și-a spus clar poziția vizavi de această temă în unul din interviurile de anul trecut. Răspunzând la întrebarea unui reporter, el a condamnat „demonizarea exagerată” a figurii lui Stalin, ca fiind „o încercare în plus” de a denigra Rusia și Uniunea Sovietică.
Faptul că Kremlinul echivalează critica în adresa lui Stalin ca atac asupra Rusiei, pune în pericol activitatea multor oameni de știință ruși și activiști care se opun revizionismului sprijinit de actuala guvernare. Regimul îi persecută pe reprezentanții de la „Memorial”, inclusiv pe Iurie Dmitriev și colegii acestuia, pe directorul muzeului din Medvezhyegorsk Serghei Koltyrin. Mai întâi istoricul de 62 de ani Dmitriev a fost acuzat de fabricare a pornografiei infantile, iar apoi de „acțiuni perverse” față de fiica adoptivă. În urmă cu o lună a fost reținut și Koltyrin, care anterior a criticat public declarațiile celor de la SMIR privind descoperirea rămășițelor prizonierilor sovietici.
Mulți descendenți ai victimelor din Sandarmokh sunt îngrijorați de modul în care guvernul rus încearcă să denatureze faptele și să rescrie istoria sovietică.
Printre ei este și Alexei de 37 de ani, care a aflat despre mormântul bunicului său în urmă cu câțiva ani datorită activității Asociației „Memorial”: „Eu sunt împotriva noilor săpături pe locul mormintelor, spune el. SMIR respinge cele mai importante fapte istorice pentru a promova o nouă versiune a evenimentelor”.
Alexei locuiește în apropiere de Sandarmokh și a fost martor la săpăturile celor de la SMIR. Temându-se de persecuții din partea autorităților, el a cerut să nu-i divulgăm numele. Alexei și-a amintit insistența cu care conducătorul expediției spunea că multe din scheletele găsite aveau mâinile legate la spate. Potrivit lui Barinov, finlandezii îi împușcau pe prizonierii de război anume din spate.
Cu toate acestea, pedeapsa prin împușcare din spate este stilul NKVD. Conform datelor din arhive, colaboratorii NKVD îi executau pe deținuții din Sandarmokh prin împușcătură în gât din spate, chiar deasupra gropilor pentru înhumare, pe care le săpau, de multe ori, chiar acești deținuți. Profesorul Antti Kujala susține această interpretare a rezultatelor noii expediții: „În opinia mea, mâinile legate la spate ne arată exact despre faptul că acești oameni au fost uciși de NKVD”.
Și totuși, într-o problemă Alexei este solidar cu autoritățile ruse, și anume în ceea ce privește responsabilitatea lui Stalin pentru tragedia din Carelia. „Stalin nu este de vină pentru represiuni”, așa Alexei a răspuns la întrebarea noastră despre cine a condus masacrul în masă de la Sandarmokh și nu numai.
Timpul e prieten cu regimul lui Putin. Memoria populară despre purificările sovieticilor scade cu an ce trece. Un recent sondaj de opinie al ВЦИОМ a arătat că rușii în vârstă de 18-24 de ani nu știu aproape nimic despre execuțiile din epoca represiunilor staliniste. Cu toate acestea, respondenții recunosc că ar dori să cunoască mai multe.
Maria Georgieva / Coda Story Foto: Arthur Bondar
