Principală  —  Ştiri  —  Diverse   —   Andrei MUDREA: Ion Ungureanu –…

Andrei MUDREA: Ion Ungureanu – ultima dramă

Eu nu ştiu de ce boală a suferit Marele nostru – Ion Ungureanu, dar una eu ştiu cu siguranţă: El nu a murit de boală, El a murit de scărbă şi de ruşine pentru noi… pentru ceea ce am devenit şi cu ce ne-am pomenit… El, sărmanul, nu a mai putut suporta degradarea şi trădarea noastră… El, Marele Om de Cultură, de Omenie, de Demnitate şi Verticalitate, el, care a luptat toată viaţa lui pentru acest Neam şi această Ţară – a fost trădat definitiv şi pentru totdeauna… Ultimul firişor de aţă de care Ion Ungureanu se mai ţinea în viaţa aceasta – era speranţa că El va vedea UNIREA. Iată, că a văzut-o… Noi ne-am unit cu Dodon! Chiar şi aşa un Uriaş, venit din neamul Guliverilor, ca Marele Ion Ungureanu – nu a mai putut rezista, dar ce să mai zicem de sărmana lui inimă, care l-a durut toată viaţa – pentru noi şi pentru Ţară… eu cred, că nici în cele mai straşnice vise Ion Ungureanu – nu putea să-şi închipuie că după 25 de ani de Independenţă – noi vom dărui Ţara lui Dodon… Da! Da! Fraţilor! – Anume noi!!! Nu Moscova şi nu Tiraspolul, dar anume Noi – cu toată muţenia şi laşitatea noastră! Cu marea sete de bani, de fotolii şi de putere… ne-am cuibărit toţi ca guzganii la călduţ prin cabinete şi birouri şi am făcut-o pe muţii şi pe surzii…, aşteptând ca cineva să facă – o minune. Iată că minunea – a venit! Iar Ion Ungureanu – a plecat… a plecat de la noi pe veci! A plecat supărat, îndurerat şi trădat… Da, El era supărat şi avea perfectă dreaptate. Ţara arde, iar noi – cântăm! Ţara arde, iar noi – dansăm! Ţara arde, iar noi – tăcem!… Unde am fost noi? – Marea Elită a Ţării, atunci când Ţara ardea!!! Unde au fost scriitorii? Unde au fost actorii? Unde au fost Marii Artişti ai Poporului ? Unde au fost Marii politicieni şi Marii academcieni atunci când în Piaţa Marii Adunări Naţionale au venit – sute de mii de oameni – ca să salveze Ţara??? Unde au fost „Marii Cavaleri” ai Ţării atunci când Ţara ardea??? Răspunsul e simplu – în tufari! Acolo ei îşi ascundeau – esenţa lor, ca mai apoi cocoţaţi pe scenă, punându-şi tricolorul în gît să o facă pe „Marii Patrioţi”… iar în final avem ceea ce avem – adevăraţii patrioţi ajung – în morminte, iar Dodon ajunge – preşedinte! Şi toate acestea s-au întâmplat doar datorită nouă, acei care nu mai avem nimic sfânt, în afară de bani şi de fotolii… Cum oare ar mai fi putut trăi Ion Ungureanu între noi?, dacă noi ne vindem mai ceva decât prostituatele!!! – pentru bani facem totul!!! Vindem – Mama, Tata, Fratele, Prietenii, Neamul şi Ţara… Din „Urmaşii Romei” noi ne-am transformat în „Urmaşii lui Iuda”! Nu vă umflaţi în pene, fraţilor, acesta este Adevărul! şi aveţi curaj să-l ascultaţi măcar pe marginea gropii lui Ion Ungureanu! După ce unii „de ai noştri” la alegerile prezidenţiale au băgat cuţitul în spatele Maiei Sandu astăzi deja vor să-l demită pe – Dodon! Bravo! – „patrioţilor”, Bravo!!! ar spune sărmanul Ion Ungureanu, dar din păcate el nu mai poate spune nimic – prin moartea sa El – ne-a spus totul!!! „Marele Guliver” – ne-a părăsit. Noi eram prea mici şi prea mărunţi la suflet – pentru El. Noi nu ne-am putut ridica la înălţimea lui. Noi am rămas nişte pitici – fricoşi şi ticăloşi… Noi nu ne gândim la Ţară, noi ne gândim doar la Buzunar… Anume de aici vine toată muţenia şi ticăloşenia noastră… anume de aceea – noi cu o mâină scriem „Basarabia necunoscută”, iar cu altă mână votăm pentru – Dodon! Anume de aceea noi cu o mână ţinem Tricolorul, iar cu alta – jefuim Poporul! Iată cine suntem noi! Iată unde am ajuns noi… „Bravo!” – ar fi spus Ion Ungureanu, „Bravo, fraţilor! – veţi ajunge departe… Deja aţi ajuns”! Eu nu ştiu, care au fost ultimele cuvinte ale lui Ion Ungureanu, dar ştiu cu siguranţă – versurile pe care maestrul le-ar fi rostit ultima dată în faţa acestui Popor – trădat, prostit şi jefuit… Şi dacă Domnul i-ar mai fi dat o şansă, sunt sigur, El ar fi rostit versurile de mai jos aşa ca să se cutremure toate clopotele din Moldova – tot aşa cum se cutremurau clopotele din Chişinău, atunci când maestrul Ion Ungureanu a citit Declaraţia de Independenţă în Piaţa Marii Adunări Naţionale: … Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii/N-o să aflu între-ai noştri vreun falnic juvaer?/ Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?/ Au de patrie, virtute, nu vorbeşte Liberalul,/De a-i crede că viaţa-i e curată ca cristalul?/ Vezi colo pe urâciunea fără suflet, fără cuget,/ Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,/Toţi pe buze-având virtute, iar în ei moneda calpă,/ Quintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă,/Dintre-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!/Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filozofie./Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri./Toate mutrele acestea sunt pretinse de român,/Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi/Să ajungă-a fi stăpâna şi pe ţară şi pe noi!/Voi sunteţi urmaşii Romei ? Nişte răi şi nişte fameni!/I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!/Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă …Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,/Azi, când fraza lustruita nu ne poate înşela,/Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?/Prea v-aţi arătat arama, sfâiind această ţară,/Prea făcură-ţi neamul nostru de ruşine şi ocară,/Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,/Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei !/ Cum nu vii tu Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,/ Să-i imparţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,/ Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

EPILOG: În Ţară este – Linişte Mortală… – Unde eşti, Bădiţă Mihai? Astăzi am să vin la Tine … Haide, Doamne, haide, hai… Dumnezeu să-l odihnească în pace.