OPINIE: R. Moldova este cu siguranţă următoarea pe lista „ursului” cu ochi albaştri

În urmă cu câteva luni, vorbeam la NATO cu diverşi oficiali civili şi militari despre următorul summit şi despre viitorul Alianţei. Se discuta atunci – aproape jelindu-se teama unei lipse de scop în viaţă – viitorul Alianţei după Afganistan. Toată lumea perpetua doctrina unui NATO care luptă departe de graniţele sale, pentru că nu mai vedea de mult timp o ameninţare directă. Pe urmă, au avut loc evenimentele din Crimeea – ce trezire la realitate! NATO stă acum ca o piţipoancă despuiată şi demachiată – îi vezi slăbiciunile, defectele şi te sperii. În cealaltă parte a Bruxelles-ului, se pregăteşte masa pentru „cina Europei”.

Crimeea e pierdută de mult timp şi nu mai poate fi recuperată fără a face mai mult rău decât bine. Problema acum este ce se întâmplă în restul regiunii şi, mai ales, în Republica Moldova, care este cu siguranţă următoarea pe lista „ursului” cu ochi albaştri. Acesta este un discurs pe care îl auzi des acum la Bruxelles. Oamenii de aici par convinşi că scenariul din Crimeea e irepetabil în R. Moldova, pentru că NATO e cu ochii pe ce se întâmplă în ţara „fraţilor” noştri.

Îngrijorător este, însă, că NATO tocmai a demonstrat că poate sta cu ochii pe ceva şi cu privirea pierdută în zare, către un viitor care nu mai are legătură cu realitatea.

În urmă cu câteva luni, vorbeam la NATO cu diverşi oficiali civili şi militari despre următorul summit (există o poezie pe care o spune toată lumea aici: „future – capabilities – partnerships”) şi despre viitorul Alianţei. Se discuta atunci – aproape jelindu-se teama unei lipse de scop în viaţă – viitorul Alianţei după Afganistan. Cum va deveni NATO o alianţă pregătită să acţioneze, şi nu în acţiune, de exemplu, ori care va fi următoarea idee măreaţă? Se vorbea cu emfază despre programele care trebuie să fie pregătite pentru Africa, dar şi despre marele sistem de culegere de informaţii Alliance Ground Surveillance şi AWACS (detalii, AICI). Toată lumea perpetua doctrina unui NATO care luptă departe de teritoriul său, pentru că nu mai vedea de mult timp o ameninţare directă la propriile-i graniţe.

Pe urmă, au avut loc evenimentele din Crimeea – ce trezire la realitate! NATO stă acum ca o piţipoancă despuiată şi demachiată – îi vezi slăbiciunile, defectele şi te sperii. Cum se poate ca această instituţie, cu hiperperformantul său sistem de intelligence, să nu fi văzut din timp manevrele militare ruseşti, să spună acum că tot ce am văzut în Ucraina s-a întâmplat prea repede şi că a fost luată prin surprindere de ruşi? Întrebări legitime, iar lipsa de răspuns şi colosul de greşeli din spatele ei au aruncat acum grupul transatlantic al celor 28 într-o revizuire a întregului plan de viitor.

Atmosfera este tensionată la Bruxelles, pe la toate instituţiile importante. Unii zic că nu a mai fost aşa de la Kosovo, alţii chiar de la încheierea Războiului Rece.

Miercuri, cartierul UE din inima oraşului era într-o fervoare maximă, pregătindu-se de reuniunea Consiliului European. În această seară, la cină, şefii de stat şi de guvern vor discuta despre posibilitatea impunerii unor noi sancţiuni (poate de această dată mai eficiente). Din câte se pare, s-ar putea ajunge la ultimul pas, numărul 3, de pe lista de răspunsuri, respectiv sancţiuni economice şi comerciale, embargo pe comerţul cu arme, anularea summitului G8 de la Soci. Problema va fi, însă, calibrarea acestor sancţiuni, pentru a nu face mai mult rău decât bine. După cum arată lucrurile, va fi una dintre cele mai grele mese din ultimele decenii. Sperăm să ne fie de bine.

AUTOR: Alina Matiş, pe Twitter – @alinamatis, SURSA: www.gandul.info