Moldova în lacrimi

Tragedia la care a fost supus poporul polonez săptămâna trecută înseamnă pentru cetăţenii de la noi un prilej de a-şi manifesta spiritul civic şi caracterul special pe care îl au. Începând de sâmbătă, 10 aprilie, sute de oameni , mulţi dintre ei cu ochii în lacrimi, aprind lumânări, lasă o floare şi transmit cuvinte de susţinere poporului polonez, care trăieşte în aceste zile cea mai mare tragedie din istoria postbelică a acestui stat.

Depunerea de flori şi aprinderea lumânărilor la poarta Ambasadei Poloniei în R. Moldova a început de sâmbătă, 10 aprilie, când premierul Vlad Filat a vizitat sediul Ambasadei, unde şi-a exprimat profundul regret în legătură cu tragedia din dimineaţa acelei zile. Ulterior, şi alţi oficiali au comemorat victimele durerosului accident aviatic.

Ambasada florilor şi lacrimilor

Totuşi, parcă gestul unui simplu om valorează mai mult decât cel al unui oficial, care, oricât de sincer ar fi, tot implică politică şi birocraţie. Iar moldovenii simpli nu au rămas impasibili la tragedia polonezilor, care, deşi se află la mii de kilometri distanţă, au nevoie de sprijin acum. În aceste zile, moldovenii demonstrează tuturor specificul caracterului pe care îl au. Sediul Ambasadei Poloniei în R. Moldova de pe str. Grenoble din Chişinău a devenit în aceste zile, fără dubii, un punct zero al ţării. Oricine trecea pe alături, nu uita să arunce cel puţin o privire tristă spre gardul de flori înălţat de semenii lor. Erau sute, mii de flori, de diverse culori. Peste tot, însă, predomina culoarea galbenă, considerată şi culoarea morţii.

Nu exagerez deloc când afirm că, la fiecare 10 minute, cineva se apropia de poarta Ambasadei, aprindea o lumânare şi lăsa o floare în memoria celor 96 de suflete nevinovate care şi-au pierdut viaţa sâmbătă, 10 aprilie, în urma teribilului accident aviatic din Rusia. Acum este una dintre puţinele perioade în care moldovenii uită de apartenenţa politică, de scandaluri şi au un punct de vedere comun. Poporul polonez are nevoie de sprijin!

„Rusia e de vină”

Mătuşa Alexandra a stat mai întâi nedumerită câteva minute la poarta Ambasadei. A privit cu atenţie şi admiraţie fotografia zâmbitoare a preşedintelui polonez, Lech Kaczynski. Pe faţă – tristeţe nemărginită. Cu greu îşi stăpânea lacrimile. Aveai impresia că este o rudă îndepărtată a preşedintelui sau că, în accidentul din apropierea aeroportului Smolensk, din vestul Rusiei, ar fi decedat cineva foarte drag sufletului său. Şi-a făcut cruce şi a spus o rugăciune. „Să le fie ţărâna uşoară”, a exclamat mai apoi în voce femeia.

„Aici este politică, nu e deloc întâmplare”, îşi spune părerea mătuşa Alexandra. „Eu cred că Putin, ca şi mulţi ruşi, mai are aceeaşi ură care a pornit războiul în 1939. Accidentul nu este, de fapt, accident”, îmi spune ea foarte sigură. „Ruşii au o ură imperială pe toată lumea, inclusiv pe Polonia”, continuă bătrâna. Se vedea clar că ruşii au făcut-o cândva să sufere… Am întrebat-o ce o leagă de Polonia, de suferă atât de mult. „Nu mă leagă nimic personal de Polonia, doar îmi pare bine că ei ne susţin, chiar şi financiar. Au hotărât să susţină democraţia noastră, care abia acum îşi croieşte drum pe la noi”, spune doamna Alexandra. „Mi-i jale, mă doare sufletul de catastrofa organizată de Rusia, nu mai pot vorbi”, conchide ea.

Moldova plânge

Peste puţin timp, privirea îmi este furată de un cuplu în vârstă. Atenţi, foarte grijulii, cu o tristeţe vizibilă pe chip şi cu un buchet de flori în mâini, se pregăteau să aprindă o lumânare lângă cele câteva zeci sau poate sute, care deja vegheau fotografiile preşedintelui polonez. Aveam aceeaşi impresie pe care o avusesem cu câteva minute în urmă. Mă gândeam că poate sunt cetăţeni ai Poloniei sau poate că copilul lor a ajuns victimă a accidentului.

„Nu avem rude în Polonia, nu am fost niciodată acolo”, îmi curmă curiozitatea Larisa Migali. „Ce li s-a întâmplat polonezilor este inimaginabil. Nu are cum să nu te marcheze o asemenea catastrofă”, o completează Nuţu, soţul acesteia. „Suntem catolici, iar preotul de la biserică este polonez. Aceasta e singura legătură pe care o avem cu Polonia. Ne uneşte însă omenia şi durerea. Cele întâmplate sâmbătă sunt o tragedie enormă pentru întreaga omenire. Mi-e greu să vorbesc”, spune, ducând mâna la ochi, Larisa Migali.

„Ar fi anormal dacă nu am reacţiona aşa”

„Bunelul meu a fost polonez”, îmi spune un tânăr venit şi el să aprindă o lumânare în memoria polonezilor decedaţi sâmbătă, 10 aprilie. „Fiecare stat, fiecare cetăţean ar trebui să fie alături de poporul polonez. După ştirile pe care le-am auzit, cred că de vină este partea rusă, pentru că s-a ştiut că limba internaţională pentru oamenii care lucrează în aeroport ar trebui să fie engleza, nu rusă sau alta”, menţionează Vitalie Lăpteanu.

Oricine trecea pe lângă Ambasadă nu ezita să privească lung spre gardul de flori, care eclipsează orice alt loc din Chişinău în aceste zile. „E normal să suferim. Suntem oameni, şi noi şi ei, iar asta ne uneşte. Ar fi anormal dacă nu am reacţiona aşa, dacă am fi indiferenţi”, îmi explică solidaritatea moldovenilor Liuba Barbălată. Aceasta recunoaşte că a plâns în hohote atunci când a auzit ştirea despre decesul a 96 de funcţionari polonezi, chiar dacă nu are nici o legătură cu Polonia. „Şi acum îmi dau ochii în lacrimi. Când am auzit ştirea am plâns, şi plâng de fiecare dată când îmi aduc aminte. Cred că a fost un accident. Nu cred, nu vreau să cred că Rusia ar fi în stare de aşa ceva. Cu toate că este un gând…E prea mare coincidenţa, dar nu, nu vreau să cred aşa ceva. Suntem alături de Polonia. Să fie puternici şi să meargă înainte”, a mai spus Liuba Barbălată.

Rusia, teritoriul tragediilor poloneze

Însărcinatul cu afaceri al Republicii Polone în Moldova, Marcin Nosal, nu a rămas impasibil la regretele şi suferinţa exprimată de cetăţenii Moldovei şi le-a adus acestora sincere mulţumiri, menţionând că „ceea ce faceţi e foarte important pentru noi, în aceste momente grele”.

Amintim că avionul Tupolev 154, la bordul căruia se afla preşedintele polonez Lech Kaczynski, soţia acestuia, dar şi alţi 94 de oficiali polonezi, s-a prăbuşit, sâmbătă, 10 aprilie, înainte de aterizare într-o pădure din apropiere de Smolensk, în vestul Rusiei. Aproape întreaga elită politică şi culturală poloneză a decedat.

Oficialităţile poloneze urmau să participe la comemorarea masacrului polonez de la Katyn, Rusia, provocat de ruşi. În primăvara lui 1940, autorităţile sovietice au ordonat uciderea în secret a elitei armatei poloneze. În consecinţă, aproximativ 22.000 de ofiţeri polonezi au fost asasinaţi şi aruncaţi în gropi comune. Urmele masacrului au fost descoperite de armata germană în timpul campaniei antisovietice din 1941.

Victor MOŞNEAG