Iurie Reniţă, ambasador al R. Moldova în România: „Fraţii trebuie să se ajute unul pe altul”

După mai bine de un an după ce Vladimir Voronin şi-a rechemat ambasadorul, Republica Moldova are din nou reprezentare în România la cel mai înalt nivel. Noul ambasador, Iurie Reniţă, fost jurnalist şi fost manager la Chişinău, a acordat, în exclusivitate, primul lui interviu în noua sa calitate, ziarului „Adevărul”.

Nu am avut ambasador al Republicii Moldova de mai bine de un an. Cred că sunt multe lucruri de recuperat. Care sunt priorităţile mandatului dumneavoastră?

Prezenţa unui nou ambasador al Republicii Moldova la Bucureşti constituie finalizarea procesului de normalizare a raporturilor bilaterale, demarat odată cu venirea la putere a „Alianţei Pentru Integrare Europeană” (AIE), care în mod radical a modificat atitudinea, abordările si actiunile Chişinăului faţă de România.

Procesul a durat, dar a fost unul firesc când avem la Chişinău o Alianţă la guvernare, în care deciziile se adoptă prin negociere şi consens. Dacă doriţi,este un semn clar de democraţie.

Obiectivele mele şi ale Ambasadei noastre la Bucureşti sunt cele care rezultă din programul de activitate AIE pe domeniul politicii externe. Aş evoca în context trei paliere primordiale: politică, economică şi cea culturală, de suflet.

Republica Moldova are două obiective majore: reintegrarea ţării, care înseamnă soluţionarea problemei transnistrene, şi integrarea în Uniunea Europeană. Dacă reuşim să avansăm pe calea reintegrării, cu certitudine, vom avea sucese şi pe cea a integrării europene. Ne-am dori mult o sincronizare a acestor două obiective fundamentale. În prezent, aspectul integrării europene a cunoscut progrese impresionante: diplomaţia AIE a reuşit să sensibilizeze factorii decizionali europeni prin mesajele politice coerente si clare, precum şi prin acţiunile concrete care au arătat că Republica Moldova este un partener credibil. Pe vremea regimului Voronin se vorbea excesiv de dorinţa de integrare în UE. Dar vorbele nu erau urmate de fapte, ci erau doar un paravan pentru satisfacerea unor nevoi (electorale) interne şi pentru imaginea externă.

AIE a întreprins acţiuni concrete şi mă voi reduce doar la două dintre ele, extrem de importante: iniţierea negocierilor acordului de asociere cu UE şi cea a liberalizării regimului de vize. În urmă cu două zile, premierul Vlad Filat şi Ministrul de Externe Iurie Leancă au fost la Bruxelles, unde au avut întrevederi cu importanţi factori decizionali, inclusiv cu comisarul pentru Extindere Stefan Fule. Şi de această dată s-a demonstrat că s-a trecut de la vorbe la fapte concrete. Diplomaţia moldovenească, impulsivă şi pragmatică, atrage după sine progrese şi în alte domenii. Recent, un ambasador a unei ţări UE aici, la Bucureşti, a făcut un compliment, spunându-mi că „domnul ministru de Externe Leancă e pe cal alb în Europa” (evident, nu culoarea calului contează, ci treaba bună pe care o face dl ministru!).

Ştim din experienţa României că integrarea în UE se face prin anticamera NATO. Republica Moldova are o Constituţie care nu-i permite accesul în această structură.

Neutralitatea stipulată în Constituţie nu este un impediment pentru integrarea efectivă a ţării noastre în structurile europene. Avem nevoie de multă chibzuinţă şi înţelepciune în luarea unor decizii importante în virtutea realităţilor specifice de la Chişinău.Clară şi ireversibilă, însă, este opţiunea europeană a statului şi cetăţenilor, cel mai clar mesaj fiind cele 80-85% din populaţie care au optat pentru acest parcurs european. În 1994, preşedintele de atunci, Mircea Snegur, a semnat „Parteneriatul pentru Pace” cu Alianţa Nord Atlantică. NATO este o structură cu care Republica Moldova are o colaborare excelentă. S-o menţinem aşa şi în continuare în cadrul diverselor programe bilaterale.

O aderare la NATO ar dezechilibra situaţia externă a Republicii Moldova, aflată ca România la răscruce de drumuri?

Vom consolida şi extinde colaborarea cu NATO în domenii pe care le considerăm prioritare pentru noi. NATO desfăşoară multiple acţiuni care nu au de a face cu aspectul militar, spre exemplu distrugerea chimicalelor rămase moştenire încă din perioada sovietică – aş zice că aceasta se înscrie perfect în ceea ce numim faţa umană a NATO. În Constituţia Republicii Moldova este stabilită foarte clar neutralitatea ţării, dar ca întotdeauna avem posibilitatea de a reflecta care ne sunt priorităţile de perspectivă şi care sunt acelea de moment. Prioritatea de moment a Republicii Moldova este integrarea europeană. Viitorul ne va spune cum e mai bine să procedăm. Va fi o generaţie europenizată care, la sigur, va şti să ia deciziile potrivite la momentul portivit.

Presa europeană a acuzat România că bagă Republica Moldova prin uşa din spate în UE, prin acordarea în masă a cetăţeniei române…

Republica Moldova este prin excelenţă o ţară europeană cu toate consecinţele care decurg din această calitate. Există o voinţă foarte clară a cetăţenilor noştri de integrare europeană, un aspect care nu este ceva ce Europa nu cunoaşte. Este o chestiune absolut firească să se găsească soluţii pentru urgentarea procesului de integrare. Liberalizarea regimului de vize cu UE ar mai elimina din suspiciunile, pe care, oricum, le consider neîntemeiate. În plus, România şi Republica Moldova au acelaşi fundament lingvistic, istoric şi cultural. Este un adevăr pe care toată lumea ar trebui să-l ia în considerare atunci când se pronunţă pe un aspect sau altul al raporturilor bilaterale. Preocupările celor cu „uşa din spate” sunt nejustificate de moment ce noi acasă avem o stare de spirit extrem de europeană. Sunt tentat să cred că ceea ce a scris presa la subiectul în cauză este o chestiune mai mult inventată.

De cine inventată?

De cei care nu s-au documentat suficient la subiectul în cauză sau care nu doresc să vadă Republica Moldova în marea familie europeană şi doresc să menţină starea conflictuală de altădată dintre Chişinău şi Bucureşti.

La acordul de parteneriat cu România am înţeles că au existat obiecţii în privinţa numelui limbii: moldovenească sau română.

Să nu ne cramponăm de unele cuvinte. Să încheiem parteneriatele, pe care le considerăm necesare si benefice pentru ambele părţi. Clar este că dezbaterea despre limbă a fost excesiv politizată în stil stalinist, bolşevic. În Republica Moldova se vorbeşte limba română. Evident că unele diferenţe între română şi „moldovenească” este cea dintre graiuri, dintre dialecte, este, dacă vreţi, diferenţa dintre germana vorbită la Berlin şi cea vorbită la Garmisch- Partenkirchen (Bavaria), unde am avut onoarea să absolv Centrul European de Securitate „G. Marshall”.

La Cahul şi Bălţi moldovenii nu merg la consulatul român ca să-şi ia viză, ci cetăţenie românească, să poată pleca la muncă în Spania şi Italia. Ajută aceasta la europenizare sau vă lasă ţara fără tineri?

Să ştiţi că aţi abordat o problemă delicată pentru realităţile Republicii Moldova, dar decizia de a redobândi cetăţenia română este o decizie strict personală, o opţiune şi un drept al fiecărui cetăţean moldovean, consfinţit de cadrul constituţional a celor două state. De asemenea, vă asigur că la cele două consulate recent deschise sunt solicitate şi perfectarea de vize, nu doar de cetăţenie. Evident că ne dorim ca cetăţenii noştri să poată lucra prioritar în Republica Moldova. Spre regretul nostru, nu avem încă toate condiţiile ce se impun. Situaţia economică este una dificilă, fiind moştenită de la regimul comunist. Când a venit AIE la guvernare a găsit în buget o gaură de 8 miliarde de lei moldoveneşti, o sumă imensă pentru dimensiunea şi realităţile ţării noastre.

Actualul guvern a reuşit să stopeze declinul, ba chiar sunt semnale de revigorare economică. În contextul recesiunii din regiune, la noi sunt majorate pensile şi salariile. Pentru cei plecaţi peste hotare, este un mesaj clar că ţara are o perspectivă. Dar există şi un aspect bun al migrării legale. Remitenţele sunt cele care contribuie considerabil la dezvoltarea economică a Republicii Moldova. Contribuţia financiară a moldovenilor care lucrează în străinătate este de peste 30% din PIB al ţării. Nu avem motive serioase de îngrijorare, ei fac banii în Italia, Spania, Portugalia, Germania sau Rusia şi-i investesc acasă. Migraţia legală este firească pentru orice ţară, ea fiind caracteristică şi pentru România.

România a acordat Chişinăului în baza unor angajamente europene 100 de milioane de euro. Ce le explicaţi românilor de rând cărora li se taie pensile şi salariile, care ştiu că ţara s-a împrumutat de la FMI ca să reziste, şi care se uită la capra vecinului?

Este o chestiune firească, de vreme ce aparţinem de aceeaşi comunitate lingvistică, istorică şi culturală. Este de datoria noastră comună să ne ajutăm. Suntem fraţi şi fraţii trebuie să se ajute în momentele dificile (iar cu capra aş crede că laptele tot frăţeste îl vom împărţi!).

Ce beneficii ar avea România de pe urma unei situaţii bune în Republica Moldova?

Exact aceleaşi beneficii pe care le-au avut alte ţări UE când au ajutat România să se integreze în Uniunea Europeană. Investiţia în Republica Moldova este una de perspectivă, ce consolidează raporturile bilaterale, dar şi opţiunea europeană a Chişinăului.

Revenind la reintegrare, care este soluţia pentru Transnistria, o temă pe agenda cancelarului german Angela Merkel?

Privim cu optimism memorandumul Merkel-Medvedev, pentru că Germania este UE. Un cuvânt al Berlinului este un cuvânt cu pondere al UE. Urmează ca toate înţelegerile din memorandumul acesta să treacă şi prin filtrul formatului 5+2, mecanismul de negociere. Sigur că ne dorim ca acest mecanism să fie mai activ, mai revigorat, mai implicat. Prezenţa recenta a viceministrului rus de Externe la Chişinău pare că dă semnale bune că reluarea negocierilor şi mecanismul în sine au şanse.

Vă aşteptaţi ca ruşii să-şi retragă trupele din Transnistria?

E o obligaţie mai veche a Moscovei, datând din 1999 şi reiterată de mai multe ori pe parcursul anilor în cadrul diverselor rezoluţii a structurilor internaţionale. Să disociem clar retragerea trupelor ruse de soluţionarea problemei transnistrene. Sincronizarea acestor două chestiuni este o abordare contraproductivă. Nu trebuie să le condiţionăm una de alta.

Adică mai întâi reintegrarea Transnistriei şi apoi retragerea trupelor ruse de acolo?

Retragerea este o obligaţie, prezenţa trupelor ruse contravine flagrant principiului neutralităţii din Constituţia noastra. Dar, repet, nu trebuie să condiţionăm avansarea în problema reglementării transnistrene de retragerea armamentului. Trebuie să găsim soluţia cea mai bună pentru ambele maluri ale Nistrului. Cetăţenii moldoveni sunt majoritari în Transnistria şi sunt pentru reintegrarea regiunii. Este altceva că forţele separatiste au reuşit să se stabilească acolo şi să dicteze situatia.

Cum rămâne atunci cu referendumurile organizate de Tiraspol, în care transnistrenii au optat pentru independenţă?

Bine, astfel de referendumuri pot fi organizate în fiecare săptămână. Importantă este voinţa adevărată a populaţiei şi ştim că autorităţile de la Tiraspol nu prezintă situaţia reală. Oamenii trebuie să fie mai întâi liberi pentru ca sa faca o alegere pe potrivă.

Tiraspolul a trimis zilele trecute o solicitare la ONU să-i fie recunoscută independenţa, invocând Kosovo, căruia CJI i-a dat câştig de cauză pentru decizia unilaterală. E un impediment în rezolvarea chestiunii transnistrene?

Categoric sunt situaţii absolute diferite. Mesajul nostru este foarte clar şi univoc: regiunea Transnistria este parte integrantă a teritoriului Republicii Moldova.

Aşa spune şi Serbia despre Kosovo…

În Transnistria a fost un conflict eminamente politic. Cazul Kosovo este diferit şi nu are similitudini cu cel la care v-aţi referit.

Adică etnic?

Am zis doar diferit.

Cum vedeţi poziţionarea Republicii Moldova în raport cu Rusia?

Rusia este şi rămâne un partener strategic pentru ţara mea. Ne dorim ca relaţiile bilaterale să fie ghidate exclusiv de respectul şi interesul reciproc, mai ales pe domeniul economic. Rusia este o piaţă enormă pe care vrem s-o valorificăm, aşa cum îşi doresc şi alte state, uitaţi-vă doar la Germania şi Italia. Este o abordare pragmatică.

Cât de pragmatic poate rămâne Chişinăul când Rusia îi opreşte exportul de vin?

Concluzia în problema recentă a vinurilor trebuie să aparţină în exclusivitate experţilor. De vreme ce se spune că este un vin necalitativ, să se pronunţe specialiştii oenologi internationali. Iar cei care au comis astfel de „crime vinicole” să fie pedepsiţi, să li se retragă chiar licenţa. Evident, consumatorul are nevoie de un vin de calitate, indiferent de aflarea lui geografică. Noi am livrat mereu vinuri bune. Nu exclud să fi livrat şi vinuri de o calitate dubioasă. Dar să se pronunţe experţii. Este extrem de periculos să „turmentăm” politicul în relatiile bilaterale.

De ce guvernul de la Chişinău şi-a luat un consilier român, mă refer la Dan Dungaciu, fost secretar de stat în MAE român?

Guvernul nostru are nevoie de expertiză şi experienţă europeană. Avem deja nouă consilieri din Ţările Baltice, Slovacia, Cehia, Germania, România etc. Şi consilierul român, la care v-aţi referit, este cetăţean european şi are o expertiză impresionantă în cele mai diverse domenii.

Aţi trecut de la jurnalism la diplomaţie, activând în puncte cheie?

Sunt tentat să consider că simbioza dintre jurnalism şi diplomaţie e posibilă. Uneori elementul jurnalistic e mai „rebel” şi tinde să-l domine pe cel diplomatic, prin esenţă unul mai echilibrat şi discret. Dar mă menţin în rigorile şi uzanţele diplomatice stabilite şi unanim recunoscute.

Aţi dat diplomaţia pe mediul de afaceri, aţi lucrat la o companie străină la Chişinău.

A fost o necesitate dictată de realităţi, trebuia să supravieţuiesc. Am fost exclus de regimul Voronin din activitatea diplomatica la revenirea mea din misiunea OSCE din Croaţia, în 2003, fără nicio explicaţie. Mă bucur foarte mult că am ocazia să mă „reconectez” la circuitul diplomatic al Republicii Moldova, alături de alţi colegi care au împărtăşit aceeaşi soartă.

adevarul.ro