Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Oamenii de lângă noi: „Încercăm…

Oamenii de lângă noi: „Încercăm să ieşim din situaţiile cele mai grele pentru a supravieţui”

Sărăcia, viaţa grea şi plină de nevoi nu este o piedică pentru cei care vor să ofere o mână de ajutor celor care au mare nevoie de aceasta. Familia Profir din Chişinău, care a decis să adopte un copil, deşi aveau deja cinci copii biologici, respectă cu dăruire acest principiu.

Cei opt membri ai familiei luptă, în fiecare zi, cu morile de vânt din cauza neajunsurilor, scumpirilor, dar şi cu statul, căruia puţin îi pasă de societate.

„Preţurile sunt mari, iar salariile mici”

Familia Profir trăieşte într-un apartament cu două camere şi încearcă să se descurce cu banii pe care-i câştigă capul familiei – Mihai Profir. Bărbatul lucrează şase zile pe săptămână, în calitate de şofer de troleibuz. „Mă bucur atunci când am posibilitatea să lucrez mai multe ore pe săptămână. Aşa câştig câţiva lei în plus şi familia îşi poate permite mai multe”, ne spune tatăl copiilor. El ne povesteşte că încearcă să împartă raţional fiecare leu: pentru mâncare, plata serviciilor sau pentru hăinuţele copiilor, când e nevoie. „Preţurile sunt mari, iar salariile mici”, oftează bărbatul. „Paturile nu ajung pentru toţi copiii, de aceea, toţi dorm pe un pat mare, băieţii într-o cameră, fetele în alta”, explică Mihai Profir.

534-familia-profirVârsta celor şase copii variază între 5 şi 23 de ani. Băiatul înfiat a împlinit 16 ani. „El trăia prin apropiere, împreună cu părinţii lui adoptivi. Băiatul s-a împrietenit cu copiii mei. Într-o zi, copiii mi-au spus că părinţii adoptivi ai băiatului au murit şi el va fi dus la orfelinat, până va împlini vârsta de 18 ani”, ne povesteşte Mihai Profir. Băiatul era posomorât şi plângea, nu voia să fie dus la casa de copii, de aceea, Mihai şi soţia sa, Ana, au luat o decizie deloc uşoară. „Am decis să-l luăm la noi şi să-l îngrijim în cei doi ani. Ne-am gândit că nu se va schimba prea tare siuaţia noastră, dacă vom hrăni încă o gură şi va trăi împreună cu noi”, explică bărbatul. Sfătuit de noii săi părinţi, băiatul s-a înscris la o şcoală profesională. „I-am spus că o să-i fie mai uşor în viaţă dacă va avea o profesie, iar noi îl vom ajuta cu ce putem”, adaugă tatăl copiilor.

„Lucrăm din greu, ca să supravieţuim de la o zi la alta”

Soţia bărbatului are gradul 3 de invaliditate, din cauza unor probleme cu vederea. „Cu un ochi nu mai vede aproape deloc, în urmă cu vreo doi ani a fost operată la Spitalul „Sfânta Treime” din Chişinău, şi după acea operaţie aproape că a orbit la acel ochi şi vede doar 20%. După asta nu a mai vrut să audă de niciun fel de operaţie. Mi-a zis: mai bine să văd puţin, decât deloc. Acum trăim doar cu picături, care costă şi ele foarte scump”, ne spune trist Mihai, arătându-ne raftul încărcat cu sticluţe cu tot felul de mixturi şi picături. „Dacă suntem mulţi, avem „farmacia” noastră mare”, zâmbeşte bărbatul.

În urmă cu câteva luni, Ana Profir s-a angajat să facă ordine prin oficii, „dar unii oameni de acolo spuneau că nu se descurcă bine şi se mişcă încet, pentru că vede rău. De aceea, a fost nevoită să renunţe”, suspină Mihai Profir. Femeia, însă, nu a lăsat mâinile în jos şi încearcă să câştige măcar câţiva lei. „Ba vinde nişte legume, ba nişte fructe, aşa mai face şi ea nişte bănuţi şi-i tot înainte. Legumele moi sau lovite, dacă merge cu căruciorul fără o roată, le aduce acasă şi facem tot felul de sosuri şi conserve pentru iarnă. Nimic nu se pierde”, explică bărbatul, care nu se lasă indispus de greutăţile cu care se confruntă zilnic.

Problemele nu vin singure. În urmă cu câteva luni, unul dintre băieţi, care lucrează ca taximetrist, a nimerit într-un accident, şi a fost nevoit să plătească despăgubiri. „Accidentul l-a costat 48 de mii de lei. Am luat eu şi soţia credit şi am plătit o parte din această sumă. E greu cu banii. Când primesc salariul, merg să plătesc creditul. Se mai angajează vara câte un copil şi mă mai ajută cu vreo 100 sau 200 de lei, ca să ieşim din încurcătură. Aşa-i viaţa noastră. Noi nu trăim ca să ne putem permite tot ce dorim, dar lucrăm din greu ca să supravieţuim de la o zi la alta. Supravieţuim ca să ieşim din situaţiile cele mai grele”, ne spune bărbatul, ştergându-şi fruntea, acoperită de borboanele de sudoare.

Micile succese obţinute de o familie mare

Membrii familiei îşi repară câte puţin „adăpostul”, unde se reunesc în fiecare seară. „Ba cade ceva, ba mucegăiesc pereţii, aşa că suntem mereu puşi pe treabă”, zâmbeşte posac Mihai. El ne spune că se bucură că a reuşit să-şi construiască măcar această căsuţă.

„Când am cumpărat apartamentul, la începutul anului 2000, era într-o stare jalnică, o adevărată ruină, dar am cumpărat ceea ce ne puteam permite, ca să avem măcar un acoperiş deasupra capului. Veceul era afară, iarna făceam focul ca să ne încălzim şi tot aşa… Mi-am zis că vom trece şi peste asta şi vom reuşi”, îşi aminteşte bărbatul.

Treptat, familia Profir a reuşit să se conecteze la termocentrală. „Am luptat ca să am căldură de stat. Am umblat pe la Termocom până am reuşit”, ne explică tatăl celor şase copii.

Nu voia să vadă cum copiii sunt nevoiţi să fugă, în timpul iernii, la veceul de afară. „Am adus apă şi în apartament. Am fost şi la un lider de partid şi i-am spus că am să-l aleg, dacă am să văd că ajută oamenii simpli care au nevoie de ajutor, dar nu cu promisiuni deşarte. Atunci mi-a zis că va vedea ce poate face, am aşteptat câteva luni, dar – nimic, aşa că am zis să încerc să fac singur. Am luat de la bancă un credit de 24 de mii de lei şi mi-am făcut canalizare. Am răbdare şi îmi spun mereu că trebuie să fac ceva pentru bunăstarea familiei mele. Cine altcineva va face asta în locul meu?”, se întreabă Mihai Profir.

R. Moldova este cea mai săracă ţară din Europa. Totodată, potrivit analizei „Criza economică – impact şi măsuri de răspuns”, economia R. Moldova trece printr-o criză dificilă marcată de reducerea consumului populaţiei, încetinirea creşterii volumului producţiei industriale, scăderea volumului producţiei agricole şi reducerea semnificativă a comerţului extern. Toate acestea au loc pe fundalul deprecierii valutei naţionale, creşterii semnificative a preţurilor şi imposibilităţii angajatorilor de a majora salariile. Ceea ce va face ca nivelul de trai al populaţiei să continue să scadă.