Guguţă, confecţionat la Tiraspol

Artizanatul este privit tot mai des ca o posibilă sursă de venituri şi de stabilitate economică în localităţile de pe ambele maluri ale Nistrului. În regiunea transnistreană, Agenţia de dezvoltare regională, cu finanţarea Ambasadelor României şi Olandei,  realizează în prezent un proiect intitulat „Femeia şi meştesugurile”, care susţine abilitarea femeilor şi independenţa lor economică.

Meşteşugurile şi artizanatul sunt o carte de vizită pentru orice regiune care vrea să atragă turiştii. În regiunea transnistreană există un singur olar şi nu există o organizaţie care ar întruni şi ar susţine sistematic meşterii populari, iar schimburile de experienţă şi participarea la târguri şi iarmaroace naţionale şi internaţionale sunt sporadice.

Tradiţia este îmbinată cu modernitatea

De curând, a fost lansat un proiect ce susţine persoanele care aleg să dezvolte meşteşugăritul şi artizanatul ca afacere. Se organizează ateliere, târguri şi schimburi profesionale, unde persoane pasionate vin să înveţe cum poţi face bani din artizanat. Tatiana Iaskova, preşedinta Agenţiei de Dezvoltare Regională de la Tiraspol, spune că decizia de a „dezvolta abilităţile femeilor în domeniul meşteşugurilor ar duce şi la dezvoltarea turismului”.

În cadrul acestor cursuri, tradiţia este îmbinată cu modernitatea, pentru a asigura o diversitate de posibilităţi de dezvoltare economică prin practicarea artizanatului. „Uneori, poate aceste meşteşuguri nu au profil popular, dar sunt tendinţe mai noi în domeniul artizanatului. Noi îi încurajăm pe cei care vor să îşi dezvolte aptitudinile în domeniul ceramicii, al împletitului în lozie sau din alte materiale locale”.

Natalia Ageeva este o asistentă medicală din oraşul Râbniţa, dar speră să înveţe o nouă meserie şi să obţină noi perspective în cadrul acestui proiect. „Demult îmi făcusem planul să lucrez în domeniul meşteşugurilor populare, să fie ceva naţional, moldovenesc, de-al nostru. Aici am aflat cum aş putea face asta”.

Irina Scripnic este din Dubăsari şi a decis, de asemena, să ia lecţii de artizanat. „Îmi place să învăţ arta artizanatului, în special confecţionarea păpuşilor stilizate. Le cos şi le ornamentez în stil popular. Am făcut şi Guguţă, şi moldovence. Mi-a plăcut la acest seminar”. Oxana Russu din Slobozia consideră că „Există exemple separate care ne arată că meşteşugăritul şi artizanatul au perspective. Vom vdeea cum se vor desfăşura asemenea afaceri în regiunea noastră”.

Artizanatul şi meşteşugurile sunt comune pentru meşterii populari de pe ambele maluri ale Nistrului, de aceea şi schimburile profesionale, dar şi instruirile se petrec uneori în comun. Confecţionarea pieselor artizanale e doar jumătate din munca care poate aduce beneficii, a doua parte a acestei munci ar fi identificarea clienţilor sau a pieţelor de desfacere.

Tatiana Iaskova consideră că e importantă cooperarea cu artizanii de pe malul drept al Nistrului, dar şi cu organizaţiile care întrunesc şi contribuie la dezvoltarea meşterilor populari. „Vom aduce experţi şi din Moldova, meşteşugari care locuiesc pe malul drept al Nistrului, pentru că ei, după părerea noastră, au reuşit mai devreme să facă din meşteşuguri o componentă a turismului. Ei au deja o experienţă vastă în domeniul expoziţiilor internaţionale, a iarmaroacelor, care atrag turişti. Ei ştiu cum ar trebui puse accentele la vânzarea obiectelor de artizanat. Ei sunt membri ai Uniunii Meşteilor Populari din Moldova. Ei cunosc lucrurile din interior, dar şi perspectivele.”

„În regiunea transnistreană există meşteri buni”

Dumitru Costandachi, preşedintele Uniunii Meşterilor Populari din Moldova, consideră că relaţiile dintre meşteşugarii de pe ambele maluri ale Nistrului trebuie consolidate. „În Regiunea transnistreană, din câte ştiu, există meşteri buni. Chiar am avut în trecut o colaborare strânsă cu meşterii cioplitori în lemn. Dar în ultima perioadă, nu ştiu de ce, s-au înstrăinat. Totuşi, parte din ei, în special meşteri cioplitori în lemn, sunt membri ai Uniunii şi ei au observat că, participând în cadrul târgurilor şi festivalurilor organizate pentru membrii Uniunii, au sucese, au găsit piaţa de desfacere, au gasit cumpărătorul, şi se menţin destul de bine, de aceea am vrea ca să-i încurajăm şi pe ceilalţi”.

Nici olăritul nu este prea dezvoltat în regiunea transnistreană, deşi există persoane interesate să integreze acest meşteşug în siturile turistice din regiune. Ivan Prividiuk e singurul olar din zonă, de aceea e interesat să transmită arta ucenicilor săi, care pot îmbina tradiţia cu elemente noi. „Cineva priveşte olăritul ca pe un hobbi, dar, de fapt, poate fi o afacere. Îmi face plăcere să fac vase din lut. E un lut ecologic curat, îl aducem dintr-o carieră de la Ungheni. Am o mare satisfacţie să beau apă din aceste căni de lut. Te uiţi la aceste obiecte şi te bucuri, că cunt ecologice, dar sunt şi opere de artă.”

Tatiana Belaia este din satul Krasnenkoe de lângă Râbniţa şi a venit la lecţiile de olărit ale lui Ivan Prividiuk anume ca să înveţe acest meşteşug. „Mi-a plăcut să învăţ olăritul. Nu aveam experienţă la început, dar am descopeit că lutul e interesant, e plăcut de lucrat. Prima lucrare mi-a ieşit mai stângace, dar următoarele deja – mult mai bine”.

Perspectiva economică a meşteşugarilor şi artizanilor este vizibilă, dar e nevoie de multă perseverenţă şi creativitate pentru a convinge lumea modernă să utilizeze obiectele aşa cum erau folosite cu sute de ani în urmă. Tatiana Isakova spune că urmează festivaluri, iarmaroace şi alte întruniri care ar reuni meşterii populari pentru schimburi de experienţă şi lecţii reale, care ar transforma meşteşugurile în afaceri.

Irina Şlaeva