Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   "Lupta e o stare firească…

„Lupta e o stare firească pentru mine”

292-bulgaruAre impresia că a luptat de când se ştie. Cu studii jurnalistice, filologice şi juridice, Ludmila Bulgar a ajuns de la Chişinău la Paris, iar de acolo – la Bruxelles. Se consideră o luptătoare. A dus şi continuă să ducă cu mare plăcere o luptă inteligentă pentru idealurile în care crede.

La început, pentru a combate clişeele din societatea sovietică: în şcoală, când, dacă nu erai copil de ministru, nu contai prea mult pentru nimeni, în magazinele sovietice dintr-un oraş rusificat, când îndrăznea să-şi formuleze dorinţa în limba română. Acum, deşi s-a stabilit la Bruxelles, continuă să lupte pentru schimbarea lucrurilor în bine aici, în Moldova. Chiar dacă o treime din viaţa ei şi-a petrecut-o în Belgia, unde a emigrat şi a început totul de la zero, reuşind să-şi facă o carieră de admirat, tânăra originară din Cahul continuă să fie legată de Moldova prin numeroasele acţiuni sociale şi culturale pe care le organizează. Este una dintre cele mai active persoane originare din Basarabia stabilite la Bruxelles. Ludmila este fondatoarea Institutului European pentru Moldova (IEMoldova), în care, începând cu sfârşitul anului trecut, este integrat Clubul/Comunitatea Basarabenilor din Belgia, asociaţie organizată în 2002. «IEMoldova se bazează pe acţiuni voluntare şi multă, multă bunăvoinţă. Tot ce am realizat s-a făcut pe bază de parteneriat şi cu puţinul pe care-l putem aduce fiecare. Nu avem fonduri, subvenţii etc. Chiar este de mirare că activităţile noastre sunt cunoscute de foarte multă lume”, spune revoluţionara basarabeancă.

„Telefonul schimbării” suna de la Bruxelles

Prima acţiune a comunităţii moldovenilor pe care a iniţiat-o Ludmila a fost în 2002, o manifestaţie de protest în faţa Consiliului Uniunii Europene şi a Ambasadei Republicii Moldova de la Bruxelles. Protestul a fost împotriva introducerii limbii ruse obligatorii în toate şcolile din Moldova. Anume atunci s-a format un nucleu al comunităţii basarabene, prezent în toate activităţile ulterioare.

„Din păcate sau din fericire”, admite tânăra, acţiunile pe care le-a organizat în inima Europei au fost doar de natură civică, cu excepţia „Refugiului în vers”, o masă rotundă găzduită de Akcent Gallery în noiembrie 2009, şi a „Horei schimbării” / „Telefonului Schimbării” dinaintea alegerilor din 2009, în faţa Bursei de la Bruxelles.

„Împreună cu profesorul Gheorghe Poştaru, de la Brânza (Cahul), şi cu ziarista Nina Şerban, am pornit de la ideea de a influenţa cumva rezultatele alegerilor din Republica Moldova, ştiind că o mare parte dintre basarabenii de peste hotare nu vor putea să voteze. Ni s-a părut firesc ca toţi cei peste 1 milion de moldoveni aflaţi în diferite colţuri ale Europei să transmită un mesaj familiilor lor, prin care să-i încurajeze să voteze, mai întâi de toate, şi apoi să voteze contra comuniştilor. Mesajul a fost transmis prin telefon, sms şi printr-o reţea socială care reuneşte spaţiul post-sovietic, „Odnoklassniki” . Ecoul a fost unul foarte puternic”, spune Ludmila despre ideea lansării „Telefonului Schimbării” în cadrul unui interviu acordat revistei comunităţii româneşti din Bruxelles, RomBel .

„Un click pentru limba română”

„Hora schimbării”, care s-a desfăşurat cu două săptămâni înaintea alegerilor din aprilie 2009, în faţa Bursei din Bruxelles, a fost o horă adevărată, cu un taraf românesc şi cu muzică românească.

Basarabeanca din Belgia nu este indiferentă nici faţă de problema limbii române. „Problema e că ceea ce e scris în Constituţie e luat drept adevăr de către toţi străinii, în categoria aceasta intrând şi funcţionarii europeni, universitarii etc…. O altă problemă care mă deranjează este faptul că la Tribunalul de la Bruxelles sunt acreditaţi cetăţeni din România ca traducători de limba „moldovenească””, îşi spune necazul Ludmila. Anume din aceste motive a lansat în toamna anului trecut Petiţia „Un clic pentru Limba Română în Constituţia Republicii Moldova”, care în prezent a fost transmisă de către preşedintele Ghimpu spre examinare Comisiei pentru reforma constituţională.

Ludmila recunoaşte, optimistă: „…lupta e o stare firească pentru mine, ca şi pentru toţi acei care au rezistat rusificării forţate, aşa că eu sunt sigură că foarte curând va veni şi această schimbare, care, deşi e doar o formalitate, are o importanţă majoră”.

T.E.