Raisa Roșca a plecat din R. Moldova și scrie povești în Italia

Cu toții avem un vis, ascuns bine undeva într-o lădiță fermecată, într-un colțișor al inimii. Vise frumoase care, deseori, sunt imposibil de realizat, mai ales într-o țară care nu prea îngăduie astfel de realizări. La fel ca și mulți alți moldoveni, acum 11 ani, Raisa și-a făcut valiza și a plecat. A ajuns în Italia, iar visul de a scrie și publica povești a urmărit-o mereu, până s-a împlinit, pe neașteptate, într-o bună zi.

Totul a început acum câțiva ani, pe când Raisa frecventa un curs care își propunea facilitarea integrării femeilor în câmpul muncii. Pe atunci, Raisa era o elevă, iar Clara Garofoli – profesoară. „Cu ocazia acelui curs, am cunoscut-o pe Raisa și, pe lângă a-i transmite competențe utile, am încercat să o cunosc mai bine și să o ajut atât pe ea, cât și pe celelalte colege ale sale în proiectele lor personale, pornind de la valorificarea fiecărui talent în parte. Așa, am descoperit capacitățile literare ale Raisei și am invitat-o să adere la inițiativele editurii „What”, spune Clara Garofoli.

— Dragă Raisa, cum s-a născut prima ta carte – „Microstorie a colori”?

— De fapt, să scriu povești pentru copii e o pasiune mai veche. Pentru prima oară am scris povești când eram studentă și frecventam cursul „Hermeneutica basmului”. Adevăratul imbold, curajul de a publica ceea ce deja făceam acasă și povesteam copiilor mei înainte de culcare, mi l-a dat fetița mea. Ea e forța și determinarea care m-a făcut să avansez. De fapt, prima poveste „La farfalla gialla col puntino blu” e creată pentru ea. Datorită poveștilor, am reușit să trecem prin mai multe situații deoarece copilul e protagonistul, el decide cum se termină povestea și, în acest fel, nivelul lui autorespect crește, iar tot ce este plictisitor, urât și trist, devine interesant, frumos, vesel și util. E fundamental pentru copil să i se explice într-un mod constructiv la nivel psiho-emoțional că toți suntem importanți și, în același timp, egali. Nimeni nu trebuie să se simtă inferior, trebuie să avem ca exemplu însăși natura. De la diversitatea ei, cu siguranță, avem multe de învățat.

— Cum e structurată cartea și ce subiecte tratează ea?

— Cartea este o culegere de povești în care atât copilul, cât și persoana adultă, se pot regăsi ca protagoniști în diverse situații. E plină de magie și mesaje ce pot ajuta copilul să crească conștiincios și capabil să înfrunte diferite greutăți în viață. Tocmai de aceasta nu lipsește povestea „Sky, il piccolo lupo addolorato” („Sky, micuțul lup îndurerat”, n.r.) , „La farfalla gialla col puntino blu” („Fluturele galben cu un punct albastru”) „L’arcobaleno dai mille due colori” („Curcubeul cu o mie două culori”) sau „Il Girasole con i petali blu” („Floarea- soarelui cu petale albastre”). Toate aceste povești ajută la dezvoltarea copilului, deoarece valorile și educația semănate de la o vârstă fragedă sunt foarte importante pentru viitorii adulți ai societății.

— Cum e să scrii într-o limbă străină, ce dificultăți ai întâlnit?

— Cu siguranță, e o provocare, deoarece am crezut că doar în limba maternă aș putea scrie. Ei bine, nu e așa. Odată ce am depășit bariera lingvistică, am mai simțit doar dorința de a scrie și de a relata trăiri și emoții. Totul a fost posibil pentru că am avut norocul să întâlnesc persoane extraordinare, care au crezut în mine și mi-au fost alături pe tot parcursul acestui mic proiect, precum e Clara Garofoli. Colaborarea cu „What Edizioni Etiche Digitali”, răbdarea de a redacta textele și sfaturile lor au fost de mare ajutor în publicarea cărții. Această experiență m-a convins că scriitorul și cititorul nu trebuie să aibă niciun fel de restricții. Vreau să mai spun că, împreună cu „What Edizioni Etiche Digitali”, suntem pe cale de a traduce „Microstorie a colori” în limba română.

— Lucrezi la cea de-a doua carte. Care-i subiectul ei?

— Lucrarea se află deja în faza de control. Durează ceva până se va putea numi pe deplin carte. Ceea ce pot anticipa e că aceasta e destinată tuturor copiilor, de la circa opt ani și până la… nouăzeci și nouă. Mesajul ei – o multitudine de valori și aspirații la care nu trebuie să renunți chiar dacă circumstanțele vieții te provoacă. Protagonista e o mică războinică a „dreptății”. Sigur, nu lipsesc dezamăgirile, tristețea, întrebările retorice, momentele de bucurie și liniște până la ceruri și înapoi, dar din toate acestea ea își face un „scut” pentru a merge mai departe.

— Mulțumim.

Ana Covrig, Italia