Sentinţe: Inculpat pentru corupţie într-un dosar de rezonanţă, deci condamnat

În ultimii ani, doar unul din 10 inculpaţi judecaţi pentru corupţie a reuşit să-şi demonstreze nevinovăţia în cadrul unui proces de judecată. În dosarele penale de rezonanţă deschise pe fapte de corupţie, numărul persoanelor care au reuşit să obţină statut de „achitat” este şi mai mic, în majoritatea cazurilor, funcţionarii sus-puşi fiind condamnaţi, deşi adesea la pedepse simbolice, non-privative de libertate. „Ce era pe vremea sovietică nu poate fi comparat cu ce se întâmplă acum, iar asta duce la condamnări abuzive”, crede avocatul Gheorghe Malic, fiind sigur că, din frică, judecătorii nu pronunţă sentinţe de achitare. „Avocaţii se victimizează”, replică Mircea Roşioru, adjunctul procurorului general.

Din raportul Centrului Naţional Anticorupţie (CNA) pentru anul 2017, aflăm că instanţele de fond au examinat 318 cazuri de corupţie în sectorul public şi de dare/luare de mită în sectorul privat. În 90% din cazurile în care au fost pronunţate sentinţe, instanţele au stabilit vinovăţia inculpaţilor, pronunţând sentinţe de condamnare sau de încetare, dar cu tragere la răspundere administrativă. În alte 10%, instanţele au pronunţat sentinţe de achitare şi încetare a procesului penal, cu reabilitarea persoanelor, se menţionează în raportul anual al CNA. Conform informaţiilor statistice, rata de condamnare în dosarele CNA pentru 2017 este cea mai ridicată din ultimii cinci ani.

Raportul Procuraturii: Rata de achitare, mai mică de 10%

Şi din raportul similar al Procuraturii Generale (PG) aflăm că, în 2017, instanţele de judecată de fond au pronunţat cu participarea procurorilor din Procuratura Anticorupţie (PA) 270 de sentinţe, dintre care 219 au fost de condamnare a 258 de persoane, 33 de încetare în privinţa a 42 persoane şi 18 de achitare în privinţa a 27 persoane. În acelaşi raport se spune că a crescut ponderea sentinţelor de condamnare şi numărul persoanelor condamnate, respectiv de la 78,5% şi 75,5% în 2016 la 81,1% şi 78,9% în 2017. În acelaşi timp, procurorii precizau că s-a redus ponderea sentinţelor de achitare şi numărul persoanelor achitate, de la 9,2% şi 11,7% în 2016 la 6,7% şi 8,3% în 2017. Practic, doar un singur inculpat din 10, învinuit pentru corupţie, poate spera că va fi achitat.

Conform aceloraşi informaţii prezentate de PG, dintre persoanele condamnate pentru corupţie, mai mult de jumătate (52%) au fost pedepsite doar cu amendă penală, iar alte 34,5% au fost pedepsite cu închisoare, amendă şi aplicarea prevederilor art. 90 din Codul Penal (suspendarea condiţionată a executării pedepsei). 9,3% din totalul celor 258 de condamnaţi au primit, în 2017, pedeapsă cu închisoarea, iar 4,3% au fost pedepsiţi cu închisoare şi amendă. Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate a fost aplicată în 94 de sentinţe în privinţa a 108 persoane, anunţau procurorii.

Potrivit raportului despre activitatea primei instanţe privind judecarea cauzelor în ceea ce priveşte lupta cu corupţia în 2017, cele mai multe sentinţe au fost emise la sediul Buiucani al Judecătoriei Chişinău. Din 50 de dosare examinate în 2017, magistraţii de acolo au emis 49 de sentinţe privind condamnarea a 50 de persoane.

Filat şi Platon, după gratii

Rata condamnărilor este însă mult mai mare în dosarele de rezonanţă, acolo unde, deşi nu există statistici oficiale, exemplele arată că, aproape nu există inculpat care, după ce ajunge în instanţă, să nu primească statut de condamnat.

În ultimii ani, rând pe rând, în dosare de rezonanţă au fost anchetaţi, judecaţi şi condamnaţi fostul premier al R. Moldova, Vladimir Filat, controversatul om de afaceri Veaceslav Platon sau Ilan Şor, primar de Orhei, fost preşedinte al Consiliului de Administraţie al Băncii de Economii a Moldovei. Primii doi sunt deja după gratii, în timp ce dosarul lui Şor este examinat la Curtea de Apel (CA) Cahul, după ce prima instanţă a dispus condamnarea acestuia la 7 ani şi jumătate de închisoare cu executare, pedeapsă care va fi pusă în aplicare după ce sentinţa ar intra în vigoare.

În ultimii doi ani şi jumătate, însă, aşa cum ZdG constata în articolul „Corupţia mare, „anihilată” cu pedepse mici”, în contact cu justiţia din R. Moldova au intrat şi alţi înalţi demnitari. Toţi ei, rând pe rând, s-au transformat, din inculpaţi – în condamnaţi. Excepţiile sunt extrem de rare.

Alţi funcţionari sus-puşi condamnaţi pentru corupţie

Valeriu Triboi, fost viceministru al Economiei, Iurie Chirinciuc, ex-ministrul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, Igor Gamreţki, fostul şef al Direcţiei Transport Public şi Căi de Comunicaţie sau Valeriu Didencu, secretarul Consiliului Municipal Chişinău sunt doar patru dintre funcţionarii de rang înalt care, în câteva luni au fost reţinuţi, anchetaţi, judecaţi şi condamnaţi. Aceştia au cerut ca dosarele lor să fie examinate în procedură specială, recunoscând veridicitatea probelor acumulate în cadrul urmăririi penale. În cazurile lui Triboi, Chirinciuc şi Didencu, dosarele s-au încheiat după sentinţele primei instanţe, care nu au fost contestate nici de procurori, nici de inculpaţi. Toţi patru au fost condamnaţi la închisoare cu suspendare şi/sau amendă penală.

În situaţii similare se regăsesc şi foştii consilieri municipali Ghenadie Dumanschi şi Oleg Onişcenco, fostul deputat Chiril Lucinschi, fostul şef al Fiscului, Nicolae Vicol, dar şi Veaceslav Ceban, fost viceministru de Interne.

De fapt, un studiu privind hotărârile judecătoreşti pe infracţiunile de corupţie, adoptate în 2013-2017, elaborat de fosta judecătoare Raisa Botezatu la comanda Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) în cadrul Proiectului „Consolidarea funcţiei de prevenire a corupţiei şi a funcţiei analitice ale Centrului Naţional Anticorupţie (CNA)”, dezvăluie că, în 2016-2017, a crescut considerabil numărul persoanelor anchetate pentru corupţie care au solicitat examinarea dosarelor în procedură specială.

În 2017, numărul acestora s-a dublat. Dacă în 2016, din 177 de persoane, 97 au fost judecate în procedură specială, în 2017, din 251 de persoane judecate pentru corupţie, 174 au apelat la procedura specială (69%). Studiul a mai demonstrat că, în ultimii ani, a crescut nivelul de aplicare a art. 90, Cod Penal, care se referă la suspendarea condiţionată a executării pedepsei. „În mai multe cazuri, instanţele nu indică în sentinţă motivele condamnării cu suspendare condiţionată”, constata Raisa Botezatu.

Explicaţiile unei achitări: „Nu, acolo au fost erori. Erori din partea procurorilor”

Excepţii în cazul funcţionarilor sus-puşi achitaţi pe dosare de corupţie sunt rare, aproape inexistente. Pe lângă câţiva judecători şi procurori, achitaţi după ce au fost învinuiţi de corupere pasivă sau de pronunţarea cu bună ştiinţă a unei hotărâri contrare legii, în unul din aceste dosare a fost vizat Constantin Becciev, fostul director al SA „Apă Canal” care a fost învinuit de abuz de putere după ce firma familiei sale a câştigat mai multe licitaţii cu întreprinderea pe care acesta o conducea. Sentinţa de achitare pe numele lui Becciev a fost pronunţată de judecătorul Ion Morozan pe 11 mai 2018.

Examinarea dosarului lui Constantin Becciev a început însă în martie 2017. Întâmplător sau nu, tot în martie 2017, deputatul PLDM, Angel Agache, care este ginerele lui Becciev (e căsătorit cu fiica acestuia), împreună cu alţi cinci colegi, au fost excluşi din PLDM şi au anunţat că aderă la PDM, condus de Vladimir Plahotniuc.

Astăzi, dosarul lui Becciev se examinează la CA Chişinău.

Constantin Becciev, unul din puținii dintre actualii sau foștii funcționari care au reușit să-și demonstreze nevinovăția într-un dosar de corupție în ultimii ani.

L-am întrebat pe Vladislav Roşca, avocatul lui Constantin Becciev, cum a reuşit să obţină achitarea clientului său şi dacă crede sau nu că astăzi este mai greu să obţină o sentinţă de achitare pe numele inculpaţilor acuzaţi în dosare de corupţie. „În primul rând, despre dosarul Becciev nu pot să vă povestesc nimic până nu discut cu clientul. Dar, în general, nu există că azi e mai greu sau că a fost mai greu înainte. Depinde cum e lucrat dosarul de acuzatori, cum sunt acumulate probele”, zice Roşca.

ZdG: Mulţi avocaţi se plâng că astăzi ei nu au nicio şansă şi că, în multe dosare, totul este deja prestabilit. Dvs nu aveţi o astfel de impresie?

V.Roşca: Nu este adevărat. Eu, de exemplu, nu sunt de acord. Tot timpul există şanse.

ZdG: Am vrut să întreb dacă la dl Becciev nu au fost alţi factori care au influenţat achitarea. Mă refer la factori politici, ţinând cont că ginerele dlui este deputat.

V. Roşca: Nu, acolo au fost erori. Erori din partea procurorilor.

Avocat: Judecătorii se tem să nu condamne pentru că sunt şantajabili, vulnerabili

Avocatul Gh. Malic: Chiar aşa mi-a spus, recent, un judecător. Dacă eu îl achit pe cutare, pe mine, a doua zi, mă arestează.

Gheorghe Malic, fost procuror şi fost şef al Direcţiei Urmărire Penală a Inspectoratului General al Poliţiei, care activează în ultimii ani în calitate de avocat, are, însă, o altă opinie. „Astăzi avem de-a face cu abuzul absolut al procurorilor. Judecătorul se „pierde” când vede dosare venite la el de la Procuratura Anticorupţie sau de la Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale sau când e un aşa zis dosar de rezonanţă. În aceste cazuri, şi judecătorului, şi procurorului le este frică şi emit tot ce vrei, sentinţe, încheieri, orice vrei. După ce s-a reformat Procuratura, de la 1 august 2016, s-a dezechilibrat sistemul. Anterior, era o balanţă în sistem, dar acum toate forţele s-au concentrat într-o singură entitate. Asta e straşnic. Ce era pe vremea sovietică nu poate fi comparat cu ce se întâmplă acum, iar asta duce la condamnări abuzive. Ce se întâmplă acum în R. Moldova seamănă cu ce a fost, o perioadă, în România. Să nu credeţi că la DNA totul a fost foarte frumos. Şi acolo au fost interese”, crede Malic.

„Practic, şansele mele ca avocat sunt zero (atunci când apără un client învinuit de corupţie), pentru că eu, efectiv, nu am cui mă plânge şi nu am un mecanism de apărare a drepturilor clientului meu. Da, judecătorii se tem să nu condamne pentru că sunt şantajabili, vulnerarabili. Chiar aşa mi-a spus, recent, un judecător. Dacă eu îl achit pe cutare, pe mine, a doua zi, mă arestează. Şi gata. Deci, aşa este, cu părere de rău”, povesteşte avocatul, care nu crede că numărul mare de condamnări în dosarele de corupţie este rezultatul unui nivel mai înalt de pregătire a procurorilor. „Din contra, în ultimii ani, nu a crescut calitatea procurorilor, a specialiştilor sau calitatea legii. În toate aspectele a degradat. Cu certitudine, rata mare de condamnări nu reprezintă rezultatul ridicării calităţii actului de justiţie sau a profesionismului procurorilor. Pur şi simplu, şi judecătorii, şi procurorii se tem să achite o persoană. Nu ştiu cine nu se teme. Problema ţine de nivelul politicii de stat”, opinează Gheorghe Malic.

Preşedintele Uniunii Avocaţilor: Judecătorul are o părere preconcepută că omul e vinovat

Mai moderat în declaraţii este Emanoil Ploşniţă, preşedintele Uniunii Avocaţilor din R. Moldova. „Trebuie să recunoaştem că nivelul profesionist al procurorilor, şi nu vorbesc doar despre cazurile de corupţie, a crescut niţel. De ce? Fiindcă structurile internaţionale au investit foarte mulţi bani în instruirea procurorilor. Sub aspectul ăsta, trebuie să recunosc, puţin, nu semnificativ, nivelul procurorilor a crescut. Dacă, însă, vorbim sub aspectul actelor de corupţie, cred că rata mare de condamnări nu reprezintă rezultatul profesionismului procurorilor. Nu, categoric. Statistica e un rezultat al simplificării procedurilor de colectare a probelor. Anterior, erau nişte proceduri mai stricte, mai complicate… Astăzi, e un proces simplificat, pentru că, începând cu 2017, procurorii implementează insistent ideea simplificării procesului penal. Sunt de acord cu asta, dar trebuie să avem şi o garanţie a respectării drepturilor omului. Atât timp cât procesul penal se simplifică, dar nu avem garanţii de respectare a drepturilor omului, nu putem admite simplificarea procesului”, precizează apărătorul, care admite că, pentru un avocat, e din ce în ce mai greu să obţină achitarea unui inculpat într-un dosar de corupţie.

Emanoil Ploșniță

„Este complicat să demonstrezi nevinovăţia unui inculpat acuzat de corupţie. De ce? Pentru că, practic, judecătorul are o părere preconcepută că omul e vinovat. Percepţia judecătorului se ia din societate, ea relevă situaţia din societate. Astăzi, societatea cere condamnaţi, judecaţi, corupţi. Asta e cerinţa societăţii, iar organele de drept asta furnizează. Mâine, percepţia se va schimba, poate se va schimba şi cea a organelor de drept. Îmi amintesc de un caz de-al meu, când aveam ferma convingere că clientul meu este nevinovat. Chiar şi aşa, în final, am ieşit cu o sentinţă de condamnare. S-a constatat depăşirea termenului, că trebuie pedepsit contravenţional, dar, categoric, judecătorii n-au vrut să pronunţe o sentinţă de achitare. Sigur că, există şi cazuri de corupţie în care totul e demonstrat foarte bine, dar încă avem probleme”, a concluzionat preşedintele Uniunii Avocaţilor.

Roşioru: „Noi nu putem fi niciodată pe aceeaşi undă cu avocaţii”

Mircea Roşioru, adjunctul procurorului general, are însă altă opinie. „În primul rând, infracţiunile de corupţie au un specific în partea de investigare. În majoritatea cazurilor, discutăm despre situaţii în care făptaşul e prins în flagrant, fiind filmat, înregistrat. Din perspectiva probatoriului, faptul că persoana a solicitat, a primit, şi mita a ajuns la el, nu este o problemă. Singurul lucru care se pune în discuţie în aceste cazuri este aspectul de provocare, dacă persoana a fost sau nu provocată să ia bani… Dacă totul se face corect, nici nu ai ce să judeci, pentru că judecătorul audiază părţile, dar el se uită şi pe imagini. Poţi să aduci tu o sută de martori care să spună că el nu a luat banii, dar dacă pe imagini îl vezi cum pune mâna şi ia banii…. Ce mai este aici de demonstrat?”, remarcă acuzatorul de stat, care crede că rata condamnărilor a crescut şi pentru că procurorii au devenit mai buni.

Mircea Roșioru, adjunctul procurorului general

„De la 1 august 2016, avem o procuratură specializată pe crimele de corupţie. Procurorii din această procuratură au participat la numeroase instruiri, inclusiv peste hotare. Aceşti procurori, bineînţeles, au deja un alt nivel şi pregătesc toate cazurile altfel. Din perspectiva asta, cred că instruirile de care ei au beneficiat în raport cu procentajul la care faceţi referire, eu, ca procuror, aş putea să vă zic că am dori ca rata de achitare să fie şi mai mică. Pe infracţiunile de drept comun, de exemplu, rata de achitare este de aproximativ 2%”, spune Mircea Roşioru. „Avocaţii se victimizează. Tot timpul am spus că, pentru procurori, rezultatul unui dosar este rodul muncii sale, dar pentru un avocat, persoana achitată echivalează cu un onorariu gras pe care el îl pune în buzunar. O persoană eliberată din arest, înseamnă bani pentru avocaţi, iar pentru noi – muncă suplimentară. De aceea, nu putem fi niciodată pe aceeaşi undă cu avocaţii”, explică adjunctul procurorului general.

Reprezentanţii CNA se arată nedumeriţi de acuzaţiile privind rata mare de condamnare în dosarele de corupţie. „În această situaţie chiar suntem faţă în faţă cu un paradox. Pe de o parte, suntem acuzaţi că dosarele instrumentate de CNA nu au o finalitate şi crapă în instanţe fără soluţii de condamnare. Pe de alta, avocaţii şi experţii ar sugera că numărul mare de condamnări nu dă bine şi că ar fi vorba de multiple încălcări ale drepturilor omului. Deci, cum ar trebui să fie ca să avem toată lumea împăcată? Pentru noi e important ca deciziile instanţelor să fie bine motivate, iar la baza deciziilor să stea argumente bine fundamentate cu probe. CNA nu face comentarii pe marginea hotărârilor date de magistraţi pentru că nu avem nici dreptul, nici competenţa. Trebuie să le respectăm şi să ne conformăm. Sunt căi legale prin care poţi să-ţi manifeşti dezacordul şi asta o fac procurorii prin intermediul instanţelor ierarhic superioare”, punctează Angela Starinschi, purtătoarea de cuvânt a CNA.

Rata condamnărilor/achitărilor în dosare de corupţie, cazul României

Subiectul cotei de condamnări vs achitări pe dosarele de corupţie este unul dezbătut pe larg şi în presa din Uniunea Europeană. Acesta a fost unul aprig discutat şi în România, pe când cifrele Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) arătau că rata de condamnare era de peste 90%. „În momentul în care intră în sala de judecată, judecătorul e convins că toţi ăia din sală sunt vinovaţi, pentru că altfel nu erau trimişi în judecată. Se va spune că exagerez, dar statistica îmi dă dreptate. Procentul de achitări în Europa este undeva la 15%, la noi e sub 5%. Permiteţi-mi să nu cred că procurorii români sunt atât de buni, încât nu ratează nimic, în timp ce omologii lor germani, spanioli sau norvegieni sunt atât de proşti, încât trimit în judecată atât de mulţi nevinovaţi. În Marea Britanie, procentul (de achitări, n.r.) sare de 20%. Chiar să fie ai noştri procurori ca brazii, să gafeze deloc? Mira-m-aş… Mai degrabă judecătorii sunt convinşi de la început că prostul e vinovat şi, în consecinţă, îl execută pe inculpat, indiferent de probe şi de orice se întâmplă în proces”, scria anterior pe site-ul juridice.ro avocatul român Radu Chiriţă. Părerile au fost tot timpul împărţite.

De fapt, în raportul ministrului Justiţiei al României, Tudorel Toader, elaborat pentru a servi la demiterea Laurei Kodruţa Kovesi de la şefia DNA, s-a făcut referire la faptul că rata condamnărilor în dosarele de corupţie din România ar fi una prea mare. Ulterior, însă, presa de peste Prut a demontat acest argument. „Ponderea achitărilor, indiferent de temei, din totalul trimiterilor în judecată, a fost de 12,24%, mult peste media naţională, dar sub media europeană”, constatau jurnaliştii de la cursdeguvernare.ro, exemplificând cazul Rusiei, criticată adesea pentru rata ridicată a condamnărilor (99%). Celebru a devenit cazul judecătoarei Yekaterina Shoponyak, care a condamnat la închisoare toţi inculpaţii pe care i-a judecat în cei aproape 20 de ani de activitate.

Banca Mondială: „Procurorii ar trebui să îşi asume mai multe riscuri şi să recunoască că orice depăşeşte 75% este acceptabil”

Cât priveşte situaţia României, o analiză din 2013, realizată de Banca Mondială (BM), critică faptul că procurorii erau foarte „concentraţi pe o rată de condamnare aproape perfectă, încât nu iau în considerare cazurile pe care, după părerea lor, nu le pot câştiga sau aleg condamnarea mai mică pe care o pot aplica”. „Această politică (a renunţării la dosare cu şanse mici de a fi câştigate, n. red.) ridică întrebări şi considerăm că, în linie cu alte practici, procurorii ar trebui să îşi asume mai multe riscuri şi să recunoască că orice depăşeşte 75% este acceptabil. Trebuie să punem în discutie şi rata de condamnare extrem de mare din partea procurorilor (între 90-95%). O asemenea rată poate fi constatată rareori în alte părţi ale lumii şi, când acest lucru se întâmplă, ridică suspiciuni cu privire la una din cele două explicaţii negative — corupţie semnificativă sau o politică de evitare a riscurilor din partea procurorilor. Unele ţări latino-americane au rate de condamnare similare pentru simplul motiv că oricine îşi poate plăti ieşirea din acţiunea penală face acest lucru cu mult înainte ca respectivul caz să ajungă în faţa instanţei, oferind mită poliţiei şi procurorilor. Astfel, instanţele rămân cu cei care sunt prea săraci pentru a oferi mită sau, probabil, pentru a-şi permite o reprezentare legală bună”, se menţiona în studiul BM.

Laura Ștefan, expertă anticorupție din partea organizației „Expert Forum”

„O rată mică a achitărilor poate să indice şi faptul că procurorii merg în instanţă doar cu acele dosare considerate „sigure”, unde probatoriul susţine puternic acuzarea. Până la urmă, acest lucru nu este rău, dimpotrivă, procurorii ar trebui să trimită în judecată doar dosarele unde consideră că ar putea obţine o condamnare. În acelaşi timp, conduitele infracţionale se rafinează şi se diversifică în fiecare zi, iar o cantonare a activităţii de urmărire penală doar în zona „sigură”, unde există jurisprudenţă constantă înseamnă că aceste noi fapte nu vor fi supuse analizei judecătorilor”, constată Laura Ştefan, expertă anticorupţie din România în cadrul organizaţiei „Expert Forum”. „Statisticile trebuie interpretate în contextul concret al fiecărei ţări, însă cred că procentele foarte mari sau foarte mici de achitări ar trebui să genereze o analiză serioasă în cadrul sistemului judiciar”, susţine aceasta.

Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Consolidarea societăţii civile din Moldova pentru a cere justiţie”, implementat de Centrul de Resurse Juridice din Moldova cu sprijinul financiar al Departamentului de Stat al SUA prin intermediul Biroului Internaţional pentru Justiţie Penală şi Aplicarea Legii al Ambasadei SUA în Republica Moldova.

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *