Locuitorii regiunii transnistrene din R. Moldova călătoresc liber în UE cu paşapoarte biometrice

Sunt 25 de ani de când această regiune s-a declarat separată de R. Moldova, nefiind însă recunoscută pe plan internaţional. Chiar dacă locuitorii regiunii transnistrene a R. Moldova au paşapoarte locale, aceste acte de identitate nu le permit să călătorească peste hotare. Astfel, timp de 25 de ani, localnicii au încercat să beneficieze de cetăţenii străine, ca să poată vizita alte state. Mulţi dintre locuitorii regiunii deţin paşapoarte ale Federaţiei Ruse, ale Ucrainei sau chiar ale României şi Bulgariei. Din aprilie 2014, cetăţenii R. Moldova pot circula în statele UE fără vize, un avantaj pe care nu li-l acorda nici paşaportul Federaţiei Ruse, nici cel al Ucrainei. Zeci de mii de locuitori ai regiunii şi-au perfectat din acel moment paşapoarte biometrice ale R. Moldova, beneficiind de călătorii turistice, vizite de studiu sau reîntâlniri cu rudele în diverse oraşe europene.

Alina Ghirea locuieşte în Dubăsari, un mic orăşel şi centru raiona, situat la o distanţă de jumătate de oră (de mers cu maşina) de Chişinău. Atunci când autorităţile R. Moldova au anunţat că deţinătorii paşapoartelor naţionale biometrice pot călători liber în UE, Alina a decis să se folosească de această oportunitate. „Mi-am făcut paşaportul atunci, în 2014. Pentru noi, locuitorii din regiunea transnistreană, au fost oferite posibilităţi de a face actele cât mai aproape de casă. Am depus actele în satul Ustia, cea mai apropiată localitate de Dubăsari. Peste o lună, paşaportul a fost gata şi am fost liberă să călătoresc. Am fost deja în Belgia şi în Franţa”, povesteşte Alina.

Ea mai spune că majoritatea locuitorilor din zonă aveau de mult paşaport ucrainean sau rusesc. „Până a apărea paşapoartele biometrice puteam circula doar în Ucraina şi în Federaţia Rusă. Odată cu apariţia biometricului, putem merge în Europa, ceea ce până acum era posibil doar cu viză, dar vizele în UE erau greu de obţinut, chiar imposibil uneori”, adaugă tânăra.

Şi mama Alinei, Svetlana Ghirea, şi-a făcut paşaport biometric. „Am vrut să mergem la mare, am fost în Ucraina deocamdată. Poate pe viitor vom călători mai departe”, mărturiseşte femeia.

„Mi-am făcut paşaport biometric ca să mă simt liberă”

Olesea Usataia este din Tighina. Ea şi-a făcut paşaportul biometric la Varniţa, un sat din imediata vecinătate a oraşului Tighina, unde autorităţile R. Moldova au deschis un birou de perfectare a paşapoartelor. Olesea consideră că procedura de perfectare a noului paşaport a fost simplă. „Nu am stat mult în rând, am trecut repede, înaintea mea erau vreo 15-20 de persoane. Am achitat 700 de lei (30 de euro sau 35 de dolari SUA). Cu paşaportul biometric am mers să vizitez România, iar acum urmează să plec în Grecia”, încheie tânăra.

Nicolae şi Liubov Radu sunt un cuplu din Tighina. Ei călătoriseră anterior în UE, cu paşapoarte moldoveneşti, în baza vizelor, dar era o problemă să adune actele necesare pentru obţinerea vizei. „Era destul de greu să primeşti viză – erau o mulţime de documente şi verificări. Cu paşaportul biometric e foarte simplu. Am călătorit în Grecia doar cu paşaportul”, spune Nicolae.

Marina Bolocan, şi ea din Tighina, este studentă şi a decis să-şi facă paşaport biometric pentru a explora posibilităţile unor schimburi studenţeşti. „Mi-am făcut paşaport biometric pentru a pleca în Franţa în cadrul unui program pentru studenţi. Am călătorit ulterior şi în Italia şi în Grecia”, spune Marina.

„Mi-am făcut acest paşaport pentru a călători, a descoperi alte ţări, alţi oameni şi pentru a mă simţi liberă şi nu izolată într-un sistem impus. Anterior, nu puteam călători nicăieri, şi asta e groaznic. Cu acest paşaport biometric am fost deja pe insula Creta din Grecia, dar şi în Italia, în Germania şi am încă multe planuri pentru viitor”, ne-a spus Daniela Bajurea, o altă tânără din oraşul Tighina.

Zeci de mii de paşapoarte anual

Cetăţenii R. Moldova domiciliaţi în stânga Nistrului au beneficiat de înlesniri la eliberarea paşapoartelor biometrice până în iulie 2015, având posibilitatea să se adreseze la orice birou de documentare a populaţiei, unele categorii primind acte în mod gratuit. Totodată, localităţile din proxima apropiere de râul Nistru în care erau deschise birouri de documentare a populaţiei au fost obligate să extindă birourile sau să asigure facilităţi extinse, pentru un număr mai mare de cetăţeni. Această hotărâre de guvern se referă la raioanele Anenii Noi (inclusiv Varniţa), Floreşti (Sănătăuca), Rezina, Dubăsari (Ustia), Criuleni, Ştefan-Vodă, Căuşeni (inclusiv Căinari).

În primele 6 luni ale anului 2015 locuitorilor din regiunea transnistreană le-au fost eliberate 12300 de paşapoarte, iar în anul curent se atestă o creştere a numărului de solicitanţi, informează Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru”.

După 2015, facilităţile au fost anulate, cetăţenii de pe ambele maluri ale Nistrului beneficiind de drepturi egale la solicitarea paşapoartelor biometrice.

Alexandru Zubco este jurist în cadrul organizaţiei Promo-Lex, care militează pentru drepturile cetăţenilor din stânga Nistrului. „E vorba de aceiaşi cetăţeni ai R. Moldova, care au aceste paşapoarte biometrice pentru acces peste hotare. Faptul că au existat facilităţi la acordarea paşapoartelor biometrice pentru locuitori din Transnistria a fost ca un motiv de încurajare”, susţine Zubco, menţionând că, de cealaltă parte, autorităţile locale din regiunea transnistreană nu au oferit nicio informaţie populaţiei privind posibilitatea de a obţine şi de a călători cu paşaportul biometric al R. Moldova în urma semnării Acordului de Asociere Moldova-UE. „Depinde de fiecare cetăţean şi de efortul său de a se informa. Tinerii sunt mai mobili, ei sunt cei care caută să facă studii în UE, să călătorească, astfel, obţin acest paşaport ca să călătorească simplu şi eficient în spaţiul european”, mai spune Zubco.

Mulţi localnici consideră că numărul doritorilor din regiune de a obţine paşaportul biometric al R. Moldova ar spori şi mai mult, dacă acest paşaport ar oferi şi dreptul la muncă în UE. „Acest paşaport nu oferă posibilitatea de a lucra în Europa, ci doar de a călători trei luni, iar lumea la noi e atât de săracă, încât nu are bani să călătorească. Cei care aveau bani de călătorii, mergeau şi cu viză”, spune Alina Ghirea, de la Dubăsari.