Zbor frânt

Deşi era o fire pesimistă, în ultima sa zi era plin de viaţă. La careu, fusese menţionat pentru rezultate excepţionale la învăţătură, după care a sărbătorit cu colegii. Peste câteva ore, însă, Petru Belovidov, de 18 ani, a decis să se arunce în gol.

Cu toate că aceasta este versiunea oficială, apropiaţii băiatului îşi pun mai multe întrebări legate de acest deces subit. Nimeni nu cunoaşte adevăratul motiv care l-ar fi determinat pe Petru să se arunce în gol de pe viaductul de la Botanica. Adolescentul nu a lăsat vreo scrisoare de adio, dar, spun apropiaţii, tânărul păstra o agendă în care se destăinuia. Prietenii şi rudele băiatului ştiau că este îndrăgostit de o colegă de clasă, căreia i-a scris răvaşe de dragoste, multe dintre ele, însă, au rămas printre caietele sale de elev, fără să ajungă la ea.

Oamenii legii au constatat “dragostea unilaterală”

Colegii săi spun că era o fire închisă, dar prietenoasă. Unii îşi amintesc că, la 14 februarie, de Ziua îndrăgostiţilor, Petru a scris “vreau să mor” pe o inimă mare care atârna în clasă. Cu toţii au crezut că e o glumă. Diriginta, Vera Ciuxin, păstrează în clasă ultima diplomă şi cupa cu care a fost premiat băiatul pentru locul de frunte de la olimpiada la chimie. “Era ultima zi de şcoală. Petru a fost menţionat la careu pentru succesele sale”, îşi aminteşte Vera Ciuxin. “Nu m-aş fi gândit vreodată că avea să se arunce în gol. Îmi amintesc bine că, în acea zi, era vesel, chiar plin de viaţă”, spune profesoara despre unul dintre cei mai buni elevi ai săi, care a terminat anul şcolar cu media 9,5 la toate obiectele. Cât despre simpatia pe care o avea el pentru colega sa, diriginta spune că erau prieteni şi comunicau adesea.

Ştefan Certan, 17 ani, îl cunoştea de aproape cinci ani şi îşi aminteşte că, cu două săptămâni înainte de deces, jucau fotbal împreună şi nu părea deloc indispus. Olga Străinu, 17 ani, spune că în ultima zi de şcoală era mândru de reuşitele sale la olimpiada republicană la chimie, unde ocupase locul şapte. “Îmi amintesc bine că umbla cu diplomele şi cupa şi era atât de bine dispus pentru că reuşise să se afirme”, spune ea. Totuşi, spune colega lui Petru, el era un baiat diferit şi avea “teoriile sale despre lume”. Aceste “teorii” le împărtăşea cu Constantin M., 18 ani, care învăţa într-o clasă paralelă. În acea seară urma să se întâlnească cu el. “L-am aşteptat mai bine de o oră, dar nu a mai venit”, spune Constantin. “Am aflat despre tragica întâmplare abia a doua zi dimineaţă. Noi ne cunoşteam de trei săptămâni şi am reuşit să aflăm multe unul despre celălalt”, mai spune băiatul, care aflase despre sentimentele lui Petru pentru o colegă de clasă.

Deşi cei care l-au văzut în ultima zi spun că Petru nu părea să aibă motive pentru suicid, procurorul care investighează cazul afirmă că toate probele argumentează că adolescentul s-a aruncat în gol din proprie voinţă. “Medicii legişti nu au depistat semne de violenţă pe corpul tânărului. Au fost luate mostre de sânge pentru a se stabili dacă a fost sub influenţa alcoolului. Nu au dispărut obiecte de la faţa locului”, spune procurorul Victor Sanduleac. “în acea seară scria mesaje de pe telefonul mobil. Acum telefonul băiatului este la reparaţie, pentru a descifra mesajele pe care le trimitea şi le recepţiona. Nu a fost descoperită nicio scrisoare de adio”, mai spune Victor Sanduleac. Potrivit acestuia, Petru Belovidov nu avea relaţii cu persoane din cercuri suspecte şi nici conflicte. Cât despre dragostea sa pentru colega de clasă, procurorul spune că era o “dragoste unilaterală”.

“Înveţi să trăieşti pentru alţii”

Psihologul Angela Nicolau spune că, în problema suicidului, multe încă sunt neclare, iar mulţi adolescenţi recurg la aceasta ca să atragă atenţia asupra lor.

“Perioada de adolescenţă este similară unei boli care trebuie tratată. Deseori, această boală trece de la sine, iar în alte cazuri lasă amprente grave, cum ar fi tentativa de suicid”, spune Nicolau. “E destul de dificil să enumeri toate motivele care îi determină pe adolescenţi să recurgă la acest pas. Cele mai tipice, totuşi, sunt relaţiile precare din familie sau conştientizarea de către adolescent că suferă de o boală incurabilă. Totuşi, de cele mai multe ori, un adolescent profită de situaţie ca să atragă atenţia în cazul unei dragoste neîmpărtăşite sau atunci când părinţii refuză să îi satisfacă vreo dorinţă”, mai spune psihologul.

Potrivit Angelei Nicolau, o soluţie ar fi ca tânărul să îşi găsească o ocupaţie interesantă şi să înveţe să trăiască pentru alţii. “Mai mult decât atât, părinţii trebuie să îi fie prieteni şi să dea dovadă de înţelegere. Să îi vorbească de la egal la egal, ca să afle ce se întâmplă”, mai spune ea.

Din 8—10 tentative de suicid în rândul adolescenţilor, una se termină cu moartea. Aproape 40% dintre cazurile de suicid au loc fără vreo pregătire prealabilă. A patra parte dintre cei care au încercat să îşi pună capăt zilelor o dată, au declarat că o vor face, în mod repetat.

Preotul Vasile Negru spune că suicidul este o dezertare.

— De ce unii indivizi ajung să-şi pună capăt zilelor?

— Unii spun că din motive materiale, sociale sau sentimentale, însă motivele reale ale tentativelor de suicid sunt de natură duhovnicească: vidul spiritual, lipsa legăturii cu Dumnezeu (necredinţa sau credinţa superficială). Ca dovadă avem statisticile: 90% dintre cei care au încercat să se sinucidă au făcut-o sub influenţa duhurilor rele.

— Care-i poziţia Bisericii faţă de sinucigaşi?

— Sinucigaşilor, în afară de cazul demenţilor, nu li se face slujbă de înmormântare. De asemenea, nu se fac pomeni şi rugăciuni pentru ei. De ce? Fiindcă suicidul este “hulă împotriva Duhului Sfânt” (alături de necredinţă, nepăsare şi ură faţă de Dumnezeu), păcat de neiertat. Pentru că atentează la două lucruri capitale: creaţia persoanelor umane după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi viaţa ca dar de la Dumnezeu. Suicidul este fuga de responsabilitate, este un act nespus de grav, căci este ireversibil.

— Sinuciderea scurtează sau prelungeşte suferinţa?

— O prelungeşte, desigur. Această autodistrugere are consecinţe pentru eternitate. Episcopul Nicolae Velimirovici spune: “Sinuciderea nu este scurtarea suferinţelor, ci prelungirea lor (…) sinuciderea înseamnă dispreţul final şi deplin al vieţii”.

— Cum poate fi salvat cineva care a avut tentativă de sinucidere?

— În primul rând, părinţii, rudele şi cât mai mulţi oameni să se roage pentru acesta;  apoi, cel în cauză să-şi schimbe anturajul, adică să se îndepărteze de “prietenii” care îl înfluenţează negativ şi să se împrietenească cu persoane senine, receptive, credincioase. De asemenea, trebuie să meargă în pelerinaje la biserici şi mănăstiri, să asiste la sfintele slujbe, să-şi găsească un duhovnic bun, să ajute pe cei nevoiaşi, să se roage, să facă milostenii şi cât mai multe fapte bune, să citească Biblia şi cărţi duhovniceşti.

Anastasia NANI

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. Corina

    a fost un baiat deosebit, am vorbit cu el cateva zile inainte de accident… si cu mama lui, el, foarte bucuros, ea, foarte mandra de el…ce-a mai ramas?…

  2. (17 June 2009)

    asta inseamna sa nu ti se raspunda la sentiment,cu atat mai mult cu cat ai speranta ca tu,”cruce intreaga”,meriti ca sa fii urmat de jumatatea ta,cea care a ascuns vinurile in pivnita…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *