Visul lui Mihai Eladi – oferit în dar de jurnalista Diana Lungu

Dragă redacție, sunt satisfăcut de generozitatea Dianei Lungu, pe care o posedă pur omenește la nivelul cel mai înalt. Sunt mulțumit și recunoscător colectivului ZdG pentru atenția oferită nouă, cititorilor fideli ai ziarului, pentru campania „Oferim visuri în dar”, care a fost organizată cu ocazia celor 15 ani. Ar fi binevenită propunerea de a continua corespondența cu cititorii d-voastră, cu scopul de a publica unele impresii sau chiar unele versuri, povestioare într-o pagină special literară. Cu mare plăcere aș coresponda cu dvs cu intenția de a-mi publica însăilările mele literare. Mulțumesc din suflet tuturor pentru realizarea visului meu frumos, dorindu-vă Sănătate, Succese în activitatea jurnalistică prin măiestrie în creația dvs. Cu respect, Mihai Eladi

La 77 de ani, cu școală rusească și muncă de aproape patru decenii în calitate de medic igienist în Anenii Noi, Mihai Eladi își duce acasă, fericit, visul. Are câteva kilograme și o să-i dea bătăi de cap ca să ajungă până la stația de autobuz, dar acestea sunt doar detalii, la fel cum e și cârja care îi sprijină pasul, atunci când are un Dicționar Explicativ al Limbii Române propriu.

„Am dicționare acasă. Am dicționar rus-român și român-rus. Mai am o cărticică de sinonime. Mai am dicționare micuțe. Pe unul l-am cumpărat de la Moscova, în `85, când am fost la perfecționare. Dar, într-o vreme, studiind, văd că apare un dicționar bun, dar era scump. Nu-mi ajungeau parale și nu l-am mai procurat. Mă mai folosesc de cele vechi. Ele sunt bune, dar multe cuvinte frumoase, sinonime, nu le găsesc. Și mă gândeam: poate cândva, cumva o să-l cumpăr. Și când am văzut campania Ziarului de Gardă, mi-am zis să-mi scriu și eu visul”, povestește Mihai Eladi despre cum a așteptat momentul în care să aibă și el un Dicționar Explicativ al Limbii Române.

Visul lui Mihai Eladi, pe care Ziarul de Gardă l-a făcut public în cadrul campaniei „Oferim visuri în dar!”, a fost împlinit de jurnalista Diana Lungu. Gestul i-a fost răsplătit de Mihai Eladi cu cele două cărți pe care le-a publicat: una de versuri, „Torentul inimii”, și una de proză, de amintiri, „În vâltoarea vieții”. 

„Într-o bună zi, fratele mi-a adus cartea lui Eminescu”

„Măi Mihai, sunt trei pedagogi, ce să te mai duci și tu? Ne trebuie medici în familie!”, a fost fraza pe care, întro zi, prin 1958, i-a spus-o lui Mihai fratele mai mare, Tudor, care era profesor, la fel ca alți doi frați ai lor.

Și avea dreptate fratele, recunoaște Mihai Eladi: „Era greu în anii ceia. Mama și tata erau colhoznici de rând. În familie eram șase copii și frații mai mici trebuiau ajutați”.

Cu pasiunea pentru versuri, copilărești și publicate în gazetele de perete ale școlii din sat, Mihai Eladi s-a dus să studieze la Școala de medicină din Bălți, după zece clase și un an în care fusese profesor de clasele primare în Urziceni. 

„Într-o bună zi, fratele mi-a adus cartea de versuri a lui Mihai Eminescu. În clasa a zecea eram. M-am înfruptat din versul cela. Atât de mult îmi plăcea. Era o cărțulie mică, în chirilică. Erau niște versuri atât de ușoare și aproape sufletului meu”, își amintește Mihai Eladi despre visul de a face literatură și a învăța la jurnalism.

A învățat însă în limba rusă, la Bălți, un oraș despre care spune că era profund „slavonizat”. S-a făcut felcer. În timpul anilor de studii, avea să descopere limba română, poezia marilor clasici, istoria Basarabiei din anii 1918-1940. A avut noroc, iarăși, de fratele mai mare, care, fiind student la Institutul de Pedagogie, l-a familiarizat cu viața cenaclurilor literare și a personalităților importante.

„Era un grup extraordinar. Vorbeau fluent limba română. În cercurile lor, am început să-mi șlefuiesc și eu limba. Ei m-au inițiat, mi-au dat cărți în limba română. Am început să semnez Mihai Eladi cu grafie latină. Știam că este limba română. Era așa un curent, un fel de actvism, evident, camuflat. Acest cenaclu, la care i-am cunoscut pe Iulian Filip, Ilarion Matcovschi, Ion Ștefăneț, Vasile Neagu, era o oază de șlefuire a limbii, de mândrie națională, pentru că orașul Bălți era slavonizat complet. Eu studiam în rusă, dar când mă duceam la cenaclu și vorbeam în limba mea natală, aveam o plăcere extraordinară”, povestește Mihai Eladi.

După școala de medicină a plecat în armată. Pe urmă a studiat igiena și sanităria la Universitatea de Medicină din Chișinău, iar paralel, timp de cinci ani, a fost felcer la Urgență. S-a căsătorit și a trecut cu traiul în Anenii Noi. Soția era farmacistă, el – medic-igienist.

„Am revenit la poziție când s-au mai liniștit vremurile”

Pe urmă au apărut greutățile vieții. S-au născut copii. Salariile erau mizere. La magazin trebuia să stai în rând.

„Versurile apăreau, inspirația era, dar unde să mă duc? Am revenit la poziție când s-au mai liniștit vremurile, au crescut copiii. Tocmai în 2011 am publicat prima carte… Eu trăiesc cu versurile. Dacă nu pot dormi, eu compun ceva. Și dacă compun, și somnul e mai ușor”, împarte medicul bucuria de a crea și de a avea un Dicționar al său, pentru a-și găsi cuvintele în limba română, cea pentru care a luptat întreaga viață.

L-am întrebat pe Mihai Eladi ce e acum cu limba română, pentru care a luptat generația sa, și cum se vede țara cu 28 de ani de independență în spate.

„Eu tot timpul am scris că este rău. Nu se face nimic în favoarea poporului băștinaș. Există această umilință în fața guvernării rusești, față de elementul slavon. Umilința aceasta a fost la toate guvernările. În primii ani a fost foarte frumos. Eram în acea perioadă președintele cenaclului literar din Anenii Noi, eram în fruntea mișcării. Copii mei învățau în școala rusească și eu am insistat să redeschidem școala în limba română. Veneam la Chișinău 89, 90, 91, 92… Am stat în Piața Marii Adunări Naționale. Am scandat, a stat alături de Nicolae Dabija, am cântat alături de Leonida Lari. Am fost la toate manifestările. După un timp, am înțeles că era o luptă în interiorul mișcării intelectuale și nu-mi plăcea. M-am dezamăgit, dar n-am pierdut speranța. Îmi plac tinerii de acum, dar, știți, s-au schimbat complet mentalitatea. Exodul. Cred că a fost făcut special. Să zicem că o parte s-a dus de nevoie. Dar s-a făcut intenționat. Mie și astăzi îmi pare că problema exodului este creată în cabinetele Ambasadei Ruse. (…) Acum, la noi, jumătate de Parlament, dacă nu chiar tot, este legat de FSB-ul rusesc și este plătit. Diacov, de exemplu, el a fost pe timpul sovieticilor atașat în București. El de atunci este implicat în agenția secretă rusească. Și uite, de 25 de ani, el este în Parlament. Sunt mai mulți implicați de pe atunci. Ei vor să existe republica moldovenească separată. Numai cu Unirea, dar noi numai cu Unirea cu România scăpăm. Dar au veni aceștia și gata! Eu n-am încredere în ACUM, absolut. Maia e bună, dar au s-o marginalizeze. Năstase nu-i om bun… Acolo ceva nu-i în regulă. Acum se fac schimbări, dar oricum Dodon câștigă”, vede Mihai Eladi drumul R. Moldova, dar nu pierde speranța și are de gând să caute sprijin pentru a scoate la tipar și a treia care, în limba română.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *