Violenţa în şcoli – contestată, dar „netratată”

Pe lângă „casa cunoştinţelor şi a înţelepciunii”, şcoala mai este şi un mediu în care mulţi copii sunt intimidaţi, ignoraţi, umiliţi, ofensaţi, agresaţi verbal sau fizic de către profesori şi colegi. Asta deoarece unii profesori aleg să-şi disciplineze discipolii aplicând asupra lor violenţa psihologică sau fizică, constată specialiştii în protecţia copilului din R. Moldova.

Un studiu realizat de UNICEF, pe categoria de vârstă 2—14 ani, arată că 7 din 10 copii sunt disciplinaţi violent, iar circa 60% dintre aceştia sunt supuşi agresiunii psihologice. Asta denotă că agresiunea psihologică este mai des întâlnită decât cea fizică. În ţara noastră deseori violenţa psihologică este acceptată ca o metodă constructivă de educare, iar oamenii nici nu conştientizează formele de abuz emoţional şi consecinţele acestuia asupra dezvoltării psihologice, consideră Daniela Sâmboteanu, preşedinta Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CNPAC).

Cum recunoaştem violenţa psihologică

Cu ce forme de violenţă ne întâlnim şi care sunt urmările pe termen lung asupra copiilor sunt două întrebări la care ne-a răspuns Daniela Sâmboteanu: „Abuzul emoţional se manifestă prin umilirea publică a copilului, prin ignorare, izolare etc. Aceste forme de violenţă psihologică sunt mai puţin scoase la iveală. Lumea nici nu le conştientizează ca abuz asupra copilului, percepându-le ca metode constructive. Altă formă de violenţă psihologică este expunerea copilului la comportamente antisociale, cum ar fi adulţii care consumă alcool, droguri etc. Faptul că copilul este martor la astfel de situaţii îi dăunează dezvoltării psihologice. Orice formă de abuz are consecinţe pe termen lung. În primul rând este afectată imaginea de sine. Dacă copilul este umilit, înjosit şi numit cu cuvinte jignitoare – asta are efect direct asupra felului în care el se percepe, ce valoare îşi atribuie. Aceşti copii deseori vor avea o imagine negativă despre ei şi se vor subaprecia”.

Violenţa emoţională – contestată la Telefonul Încrederii

Numărul copiilor şi părinţilor care au curajul să facă cunoscute cazurile de agresiune verbală şi fizică, din partea dascălilor din şcoli şi grădiniţe, devine tot mai semnificativ, constată asociaţiile „Părinţi Solidari”, „Credo” şi „Vitae”. Asociaţiile susţin că rădăcina violenţei din partea cadrelor didactice sunt nu doar taxele neoficiale, dar şi legile bune care funcţionează prost în ţara noastră. În preajma Zilei Internaţionale a Copilului, acestea au publicat o scrisoare deschisă în care le cer autorităţilor să dea dovadă de profesionalism atunci când spun că rezolvă problemele din şcoli şi grădiniţe. Mai mult, semnatarii dezvăluie cazuri concrete de violenţă în care părinţii sau elevii au încercat să aducă în atenţia publică şi a autorităţilor cazuri de încălcare a drepturilor lor, dar situaţia li s-a înrăutăţit şi mai mult. Aceştia acuză statul că ar fi eliberat din funcţii de „ochii lumii”.

Anul trecut, Centrul Internaţional „La Strada” a identificat 15 cazuri de abuz psihologic şi fizic asupra elevilor din partea pedagogilor şi 7 cazuri de violenţă din partea educatorilor de la grădiniţe. Centrul „La Strada” a constatat că metodele educative cu ajutorul forţei fizice sunt aplicate faţă de copii. „Profesoara de istorie mi-a pălmuit copilul în vârstă de 10 ani peste faţă. Este a treia oară când îşi permite să-l lovească. Am sunat la poliţie şi cei de acolo mi-au spus că nu pot să mă asculte. Primarul mi-a spus că nu-i necesar să implic poliţia, că vor rezolva situaţia fără poliţie. Copilul meu nu mai vrea să meargă la şcoală, după ce a fost lovit, de spaimă şi ruşine s-a pornit pe jos acasă în satul vecin”, a povestit mama unui copil, sunând la numărul de telefon 116-111, gratuit şi de încredere pentru copii, pus la dispoziţie de Centrul Internaţional „La Strada”.

Cazuri de violenţă la Hânceşti

Recent, a venit la redacţie Natalia Câşlaru, mama unei eleve de la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din Hânceşti, care s-a plâns că profesoara de matematică ar fi aplicat violenţa psihologică asupra copilului său. Natalia Câşlaru susţine că profesoara a strigat la elevi şi i-a umilit. Mama a ajuns la ZdG după ce a scris demersuri în acest sens la Direcţia Educaţie Hânceşti, la liceul în care îşi face studiile copilul şi la adresa Mariei Bănărescu, avocată a poporului pentru protecţia dreptului copilului. În demersurile prezentate scrie că a existat şi o nemulţumire legată de neacordarea unei diplome de merit din partea liceului, iar fiica sa a fost înjosită de unii dintre colegii de clasă. ZdG nu a reuşit să vorbească cu profesoara acuzată de Natalia Câşlaru, dar Ana Plăcintă, directoarea Liceului Teoretic „Mihai Eminescu”, ne-a confirmat că „este o nemulţumire veche a părintelui Natalia Câşlaru. Profesoara nu mai predă la clasa respectivă. Nu mai are nicio tangenţă cu elevii din clasa a VII-a. Fetiţa s-a simţit neconfortabil din cauză că profesoara a ridicat vocea. Anul trecut, au fost nemulţumiri că fetiţei nu i s-a acordat o diplomă de merit. Au fost nişte criterii şi un număr de puncte acumulate de copii, iar fata ei nu a acumulat punctajul respectiv. Profesoara are o tonalitate a vocii mai sonoră. Sunt situaţii când, mă rog, poţi să te faci auzit”.

În urma demersurilor, profesoara de matematică a fost suspendată din funcţie, dar ulterior aceasta a fost reangajată, deoarece în liceu nu sunt suficienţi profesori de matematică, menţionează Valentina Tonu, şefa Direcţiei Educaţie din Hânceşti. Valentina Tonu ne-a spus că, în raionul Hânceşti, au avut un caz de violenţă fizică. „Un profesor a aplicat violenţa fizică, după care a şi recunoscut acest fapt. Instanţa de judecată, însă, l-a repus în funcţie. Uneori profesorii sunt provocaţi de elevi. Asta nu înseamnă însă că trebuie să-şi manifeste violenţa”, conchide Valentina Tonu.

Cine-i apără pe copii şi unde să se adreseze

De ce unii profesori aplică violenţa asupra elevilor? Am solicitat opinia Adrianei Bolon, psihologă. „Toţi ştim ce înseamnă violenţa şi că nu avem voie să strigăm la copil, dar uneori ne scapă lucrurile de sub control, suntem afectaţi de emoţii şi reacţionăm astfel. Nu ne dăm seama de consecinţele asupra copilului, deşi el este nevinovat”, explică Adriana Bolon, precizând că violenţa psihologică este una dintre cele mai grave forme de violenţă, care poate cauza depresii, idei de suicid, reducerea respectului faţă de sine, neîncredere în oameni etc.

Ce prevede legislaţia R. Moldova pentru cazurile de violenţă psihologică şi fizică? „Conform Codului Muncii, dacă un profesor a comis abuz emoţional, atunci acesta poate fi eliberat din funcţie. Pentru vătămări corporale se aplică Codul Penal. În funcţie de situaţie, poate fi aplicat şi Codul Contravenţional”, afirmă Daniela Sâmboteanu, preşedinta CNPAC.

Unde trebuie să se adreseze un copil supus unei forme de violenţă? „Copilul supus violenţei se adresează unui profesor de încredere, psiholog, medic, asistent social, poliţist. Aceştia sunt obligaţi prin lege să se autosesizeze şi să înţeleagă care-i situaţia reală”, răspunde Daniela Sâmboteanu.

ZdG a întrebat autorităţile statului dacă în cadrul instituţiilor de învăţământ din R. Moldova există violenţă fizică şi psihologică asupra copiilor. „Din păcate, da. Copiii din întreaga lume se confruntă cu violenţa în familie, în comunitate şi în instituţiile de învăţământ – atât din partea altor elevi, cât şi din partea celor maturi. Potrivit raportului ONU privind violenţa asupra copiilor, în lume, fiecare al zecelea elev este supus violenţei în şcoală şi acest indicator creşte în fiecare an”, confirmă Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării din R. Moldova.

În primul semestru de studii al anului 2017-2018, angajaţii din sistemul educaţional au identificat peste 4 mii de cazuri de violenţă asupra copilului, inclusiv violenţă fizică – 2316 copii; violenţă psihologică – 1141; abuz sexual – 17; neglijare – 1260 şi exploatare prin muncă – 60 de sesizări, indică datele raportate de Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării din R. Moldova.