Violenţa fără vârstă
Violenţa rămâne un fenomen frecvent întâlnit în R. Moldova. Mai mult, persoanele supuse violenţei tac ani în şir, pentru că le este frică sau le este ruşine să recunoască. În mare parte, acestea sunt agresate de unul dintre membrii familiei.
Violenţa nu are vârstă. Aceasta atacă atât copii, cât şi vârstnici, adică pe cei care sunt mai vulnerabili şi nu se pot apăra. Fără ajutor din partea autorităţilor, a organelor legii, a rudelor, violenţa continuă ani în şir. Victimele învaţă să tacă, iar agresorii învaţă să lovească tot mai dureros.
Îşi bate mama, pentru că nu-l îngrijeşte
Vera, 52 de ani, este văduvă. Are trei copii, dintre care unul este minor (15 ani). Fiul cel mai mare (33 de ani), în loc să-şi ajute mama, care are vedere slabă şi abia de se descurcă, o agresează. La început, consuma alcool, după care îşi descărca furia asupra mamei şi surorii mai mici. Apoi a devenit abstinent, însă oricum nu s-a angajat la serviciu. Apărându-se de loviturile fiului, femeia şi-a fracturat mâna. A apelat de câteva ori la poliţie, fără a scrie o cerere. I-a rugat doar să-l sperie, pentru că, spunea ea: „Cum să-mi dau fiul la poliţie?”. Fiica minoră este şi ea supusă violenţei din partea fratelui. Este deseori lovită, insultată. Deseori, fratele nu-i permite să-şi pregătească temele.
Până la urmă, Vera a fost plasată la un azil şi nu avea intenţie să revină acasă, motivul principal fiind frica. A fost nevoită însă să revină pentru fetiţa sa, care nu se poate afla singură în casă cu un frate violent. A fost nevoită iarăşi să se adreseze după ajutor la organele legii. Fiul, la insistenţa poliţistului, a semnat că nu-şi va mai lovi mama şi nu va aplica nici-un fel de violenţă asupra ei. Acesteia însă oricum îi este frică. Mai mult, tânărul se dezvinovăţea în faţa poliţistului, găsind-o vinovată tot pe mama sa, care, potrivit lui, nu-l îngrijeşte şi nu-i face de mâncare. Recent, fiul a început iarăşi să bea. La furie, a distrus mobila din casă. Stările de violenţă s-au accentuat. Fiecare zi este trăită cu frică, însă femeia nu se poate decide să scrie plângere.
Violenţa – partener al familiei?
Elena, 60 de ani, se teme să apeleze după ajutor. N-a alertat niciodată poliţia, deşi fiecare zi din viaţa sa este un nesfârşit coşmar. Soţul a fost violent dintotdeauna. E alcoolic şi are deficienţe mentale. Femeia, însă, nu a putut decide să divorţeze. Nici nopţile nu-i sunt liniştite. Nu-şi mai aminteşte când a dormit ultima oară fără frică, pentru că soţul se furişează în odaia sa, încercând să o stranguleze. Recent, femeia a suferit două intervenţii chirurgicale. Fiica a venit să o îngrijească, dar a fost şi ea agresată de tatăl său. Acesta a încercat de câteva ori să dea foc la casă. Elena, deşi înţelege că lucrurile nu pot continua astfel, nu-şi denunţă soţul, pentru că-i este frică de urmări. Acum, fiica este cea care caută soluţii să-şi ajute mama.
Sunt doar două din numeroasele cazuri despre care victimele sesizează Centrul Internaţional „La Strada”. Reprezentantul centrului remarcă faptul că „numărul apelurilor cu implicarea victimelor cu vârsta cuprinsă între 51—60 de ani sau mai mult a crescut semnificativ, procentual acestea reprezentând 20% din totalul cazurilor de violenţă de familie, înregistrate la Telefonul de Încredere”. Dintre acestea, 14% sunt victime cu vârsta de 51—60 de ani şi 6% sunt cei care au atins vârsta de 60 de ani. „De regulă, acestea sunt victimele pentru care violenţa a devenit un partener al familiei”, spune reprezentantul „La Strada”. Mai mult, dacă la alte categorii de vârstă, predomina violenţa între partenerii de viaţă, pentru vârsta de 51—60 de ani, identificăm cazuri în care agresorii sunt propriii copii.
Suportă violenţa, pentru că le este ruşine
Valentina Bodrug-Lungu, preşedinta Gender-Centru, susţine că, deseori, persoanele în etate sunt supuse agresivităţii din partea rudelor apropiate. „E tristă situaţia când, printre rudele apropiate, se găsesc persoane care abuzează vârstnicii. Le iau bani din pensii, aplică violenţa psihică, violenţa fizică, numai din perspectiva că pot manipula şi domina aceste persoane, care necesită grijă specială, protecţie specială şi atitudine specială. Multe persoane în etate suferă de neglijare emoţională, vestimentară, relaţională”, relatează Valentina Bodrug-Lungu.
Autorităţile locale recunosc faptul că violenţa asupra persoanelor în etate este un fenomen frecvent, care, deseori, rămâne în tăcere. „În toate localităţile este prezent acest fenomen. Ori copiii sunt alcoolici, ori îi presează pentru a le lua averea. Violenţa există, doar că noi nu recunoaştem sau nu vrem să o vedem. Vârstnicii tac, deoarece le este ruşine. Au trăit atâţia ani împreună… Le e frică să nu-şi facă de ruşine copiii sau, şi mai rău, se tem că va urma o formă mai dură de violenţă”, consideră consiliera raională, Mariana Usaţa.
Divorţ după o viaţă de violenţă
Totuşi, există cazuri când soţii, deja în etate, decid să divorţeze, după ce au dus o viaţă plină de violenţă. „Cuplul a ajuns la divorţ şi la partajarea averii, fiindcă nu era posibilă înţelegerea comună a soţilor. Acum, cei doi locuiesc separat”, spune Ludmila Ceaglâc, primara de Anenii Noi. Problema n-a început recent. Anterior, însă, nici oamenii legii nu erau interesaţi să intervină cu un sfat sau un ajutor real. „Până în 2009-2010, nu aveau cui să se plângă. Să vină în instanţă, era o cale prea lungă, comisariatele de poliţie se uitau la acest caz superficial, nici n-au dorit să-l examineze”, afirmă primara.
Totuşi, Ludmila Ceaglâc recunoaşte că şi-ar fi dorit să găsească o soluţie paşnică pentru această problemă, încercând să evite divorţul celor doi. „Am încercat să sensibilizăm rudele: nepoţii, copiii, să elucidăm acest caz şi să-l aplanăm într-un final, dar n-a fost posibil, fiindcă relaţia lor a avut de suferit încă din tinereţe”, explică primara. „Sărăcia, alcoolismul, indiferenţa, abuzul, lipsa de înţelegere – aceştia şi alţi factori provoacă violenţa. Acest fenomen nu are vârstă, atacând pe oricine”, declară Valentina Buliga, ministra Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei.
Bărbaţii lovesc, pentru că nu au încredere în sine
Dorin Recean, ministrul Afacerilor Interne, consideră că motivul violenţei agresorului, dar şi a victimei este acelaşi. „Femeile acceptă violenţa, iar bărbaţii aplică violenţa din acelaşi motiv – lipsa încrederii în sine. Aici avem nevoie de foarte mult lucru participativ, să le redăm încredere bărbaţilor că ei pot fi altfel, să le redăm încredere femeilor că ele pot respinge violenţa”, spune ministrul. Fenomenul violenţei, însă, e specific nu doar pentru R. Moldova. „Persoanele în etate sunt expuse acestei atitudini într-o măsură foarte mare, pentru că ele, fiind foarte vulnerabile, se confruntă cu violenţă psihologică şi chiar fizică din partea persoanelor care ar trebui să le ofere îngrijirea”, punctează Nicola Harrington-Buhay, Coordonator Rezident ONU în R. Moldova.
Pe 24 noiembrie, în ajunul Zilei Internaţionale pentru Eliminarea Violenţei împotriva Femeilor, marcată anual la 25 noiembrie, a fost lansată Campania „16 zile de acţiuni împotriva violenţei în bază de gen”, organizată pentru al XIII-lea an consecutiv în R. Moldova, în scopul mobilizării autorităţilor publice centrale şi locale, societăţii civile şi oamenilor să participe activ la prevenirea şi combaterea violenţei în bază de gen şi a violenţei în familie. „Acţiunea e foarte importantă pentru societate, deoarece acest fenomen este prezent pretutindeni, iar autorităţile publice locale sunt puse în situaţia să soluţioneze astfel de probleme”, susţine Tatiana Badan, preşedinta Congresului Autorităţilor Locale din R. Moldova.
