Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Violenţa domestică: ultima picătură

Violenţa domestică: ultima picătură

430-violentaViolenţa domestică rămâne un fenomen frecvent întâlnit în R. Moldova. Victimele, în mare parte, păstrează tăcerea, fiindu-le frică de reacţia societăţii. Tăcerea care nu este întreruptă la timp, însă, se poate sfârşi tragic.

Svetlana Secu, din Logăneşti, Hânceşti, la cei 38 de ani ai săi, nu îşi mai aminteşte când, ultima oară, nu a fost insultată sau lovită de soţ.

De mici, copiii săi au aflat ce înseamnă cruzimea. Ani la rând, femeia nu s-a adresat după ajutor nici la poliţie, nici altor instituţii, în speranţa că lucrurile s-ar putea schimba de la sine. Doar după tentativa soţului de a da foc la casă, a decis să pună punct acestei terori.

„Ce bătăi mânca, săracul…”

Ani la rând, Svetlana a suportat insultele, dar şi loviturile soţului. Mărturiseşte că-i era milă de el, îi este milă şi acum, dar nu mai rezistă acestor presiuni, care-i afectează mult sănătatea. În 2006, femeia a suportat o intervenţie chirurgicală la inimă. I s-a spus că trebuie să-şi păstreze calmul, mai ales că are şi probleme cu tensiunea arterială, care ba scade, ba se ridică. Svetlana, însă, nu ştie de linişte. Durerile de inimă au revenit şi ea este iarăşi nevoită să bată pe la uşile medicilor. Spune că n-a fost mereu la fel. Soţul, Sergiu Secu, era agresiv şi anterior, dar se abţinea şi nu consuma atât de mult alcool. Soţia tăcea, pentru că aveau împreună doi copii de crescut şi prezenţa tatălui era importantă în educarea acestora.

Acum câţiva ani, bărbatul a plecat la muncă în Israel, unde a cunoscut o altă femeie. Atitudinea lui, şi până atunci negativă faţă de cei de-acasă, s-a înrăutăţit şi mai mult. Deşi fiica lor este deja majoră, îşi aminteşte şi acum cruzimea tatălui său, care se acutiza când acesta era în stare de ebrietate. În una din zile, în timpul unui conflict de familie, bărbatul, înfuriat, şi-a lovit cu pumnul fiica în partea stângă a tâmplei. În timpul căderii, fata şi-a lovit capul de uşor. A fost nevoie de intervenţia medicului, ca să acorde ajutor tinerei. Nici atunci însă nu s-au adresat la poliţie, pentru că se gândeau ce ar spune oamenii din sat.

N-a fost scutit de bătăi nici fiul, care mai este minor (15 ani). “Ce bătăi mânca, săracul… Eu lucram şi nu eram mereu acasă, el însă găsea motive să se lege de copil. L-a bătut chiar şi cu sârma împletită în opt. Numai băiatul ştie ce-a simţit şi câte a suferit. Mereu îl lovea în cap. Odată l-a lovit la ureche. După asta, bietul, o săptămână nu putea să audă cu urechea ceea”, îşi aminteşte Svetlana. În momente de tensiune maximă, mama copiilor mărturiseşte că s-a gândit chiar şi la sinucidere. De fiecare dată însă o oprea gândul la copii.

„Eu te-am operat, eu te bag în pământ”

Tot ce-şi doreşte acum femeia este să divorţeze. A depus deja cerere de divorţ. Spune că nu mai suportă să trăiască alături de un astfel de bărbat. “Mi-e ruşine să repet cuvintele pe care le rostea la adresa mea şi a copiilor. Poate să te numească cu cele mai urâte cuvinte. Aceasta durează ore în şir, până pe la 02.00-03.00 noaptea. Imediat ce primea salariul, se ducea să bea, iar când e în stare de ebrietate, nu se poate controla”, afirmă Svetlana. Femeia spune că este la limită deja şi nu mai ştie cât timp va putea suporta presiunea psihologică la care este supusă. “Îmi spune că n-o să mă lase în pace. Mi-a spus în faţă, până nu te fac de 20 kg, nu mă las. Eu te-am operat, eu te bag în pământ”, mărturiseşte Svetlana.

Pe 30 mai, a fost emisă ordonanţa de protecţie. Astfel, Sergiu nu are dreptul să se apropie de soţie la o distanţă mai mică de 500 m. Termenul însă expiră pe data de 28 august. “Nu ştiu ce se va întâmpla atunci. Ce atitudine va avea şi ce-o să fie cu noi”, se îngrijorează Svetlana. În prezent, bărbatul locuieşte la una dintre cunoştinţele sale. Totuşi, cu toate că nu se apropie de casă, îşi urmăreşte soţia, când aceasta se duce la magazin sau la serviciu, agresând-o verbal. Femeia s-a văzut nevoită să se adreseze la poliţistul de sector. După ce acesta a încercat să-i explice în mai multe rânduri bărbatului că legea este de partea soţiei, soţul tot nu s-a liniştit. Astfel, poliţistul i-a aplicat amendă.

Svetlana l-a iertat o perioadă îndelungată, pentru că-i era milă de el. Sergiu Secu avusese un accident la locul de muncă, pe când era la Moscova. O perioadă a fost paralizat şi soţia a fost cea care l-a îngrijit. După ce şi-a revenit un pic, a început să întrebuinţeze alcool. Astfel, ultimii cinci ani au devenit aproape insuportabili pentru familie, care rareori a avut posibilitatea să-l vadă pe bărbat treaz. La începutul discuţiei cu Svetlana, aceasta n-a menţionat despre violenţa fizică. Era bucuroasă că soţul n-a lovit-o cel puţin în piept (din moment ce a fost operată), iar “vânătăile de pe urma loviturilor, cu timpul, trec”, spune femeia. Ceea ce o deranjează cel mai mult însă este faptul că bărbatul a ridicat mâna şi la copii.

Angela Nicolaou, psihologă:

Psihologa Angela Nicolaou susţine că victimele violenţei în familie reacţionează diferit atunci când se ciocnesc cu această problemă. Unele divorţează din start, altele însă rămân să sufere o viaţă, îndeosebi aceasta se întâmplă în cazul persoanelor din zonele rurale. „Acestea sunt nu doar victime ale agresivităţii fizice, dar şi victime ale stereotipurilor create de societate. Persoanele de la sate sunt mult mai rigide şi au nişte convingeri impuse încă de când erau mici, odată cu educaţia”, explică psihologa.

Pe de altă parte, Angela Nicolaou menţionează că adulţii care au fost victime ale violenţei în familie pe când erau mici vor rămâne marcaţi de această perioadă şi în viaţa lor de adult. „Când analizăm problema care stă la baza agresivităţii sau impulsivităţii, depistăm că au fost agresaţi de părinţi. Influenţa este foarte puternică, pentru că micuţii devin mai complexaţi, mai timizi. Nu au încredere nici în sine, nici în cei care-i înconjoară. Nu pot comunica cu alţi oameni şi devin mai retraşi. Se închid în propria lor lume şi nu de fiecare dată acest lucru trece cu timpul”, menţionează psihologa.

Îşi strangula propriul copil

În una din zile, femeia abia de a reuşit să fugă de furia bărbatului. Fiul, când a văzut că tatăl său nu-şi mai controla mânia şi o trăgea pe maică-sa cu sila în casă, a luat-o de mână şi a tras-o afară, ca să reuşească să se salveze. În schimb, a ajuns el în mâinile tatălui, care a început să-şi sugrume propriul copil. Svetlana striga după ajutor, însă vecinii, care au recunoscut apoi că au auzit strigătele femeii, s-au temut să iasă. Sătenii mărturisesc faptul că le este frică de bărbat şi nu vor să se implice. “E o problemă de familie. Nu ne amestecăm noi. Aşa se întâmplă în fiecare gospodărie”, susţine unul dintre consătenii Svetlanei. Din fericire, totuşi, una dintre vecine era, la acel moment, pe afară. Când a observat-o, bărbatul i-a dat drumul fiului şi a intrat în casă.

Apoi, a deschis aragazul, aşteptând până mirosul de gaz devenise ameţitor. Svetlana, speriată, a alergat în casă să vadă de ce miroase atât de puternic. Când a intrat în casă, l-a văzut pe Sergiu lângă aragaz, ţinând în mână cutia de chibrituri, gata să aprindă un chibrit. “Nici acum nu-mi dau seama de unde am luat putere, că l-am izbit şi i-am luat chibriturile. Dacă dădea foc, am fi sărit în aer nu doar noi, dar şi vecinii. Ţeava de la gaz e unită la mai mulţi vecini”, îşi aminteşte Svetlana, speriată de cele trăite. Atunci femeia n-a mai rezistat şi a acţionat în judecată. În declaraţiile sale, Sergiu nu regretă nimic din cele înfăptuite, susţinând că îi face plăcere să-şi bată soţia şi copiii. Nu neagă nici faptul că a vrut să-şi arunce casa în aer. Potrivit deciziei judecătoreşti, bărbatul urmează să fie supus unei expertize psihiatrice.

A ajuns-o cuţitul la os

Svetlana s-a adresat, în primul rând, Vioricăi Chirnicinîi, parajuristă, care a ajutat-o să scrie cererea de divorţ, dar şi o cerere pentru a beneficia de o ordonanţă de protecţie. “Cred că a ajuns-o cuţitul la os. Am făcut tot ce am putut pentru ea, am solicitat avocat de la Oficiul Teritorial Chişinău. Acum, beneficiază de serviciile lui”, relatează parajurista. Soţul, însă, nu s-a aşteptat că soţia sa va avea curajul să meargă până la capăt. “Când am văzut ce vrea să facă, era să înnebunesc. Atunci mi-am zis: gata, până aici… şi m-am adresat la poliţie”, relatează femeia. Ultima ispravă a soţului a fost picătura cea de pe urmă. “Ce-a vrut, să mai stau încă vreo cinci ani să-i fiu cârpă de şters picioarele? Să ajung în cimitir? Dar eu mai vreau să trăiesc”, spune Svetlana cu durere în glas.

Munca Vioricăi Chirnicinîi este să ofere gratis consultaţie/ajutor juridic cetăţenilor. Parajuristul susţine că acesta nu este singurul caz de violenţă domestică din practica sa. Astfel de cazuri se întâlnesc destul de frecvent. Însă victimele se adresează după ajutor deja când situaţia este gravă şi agresorul devine de nestăpânit. Viorica Chirnicinîi atenţionează că e foarte important ca oamenii să se adreseze la timp după ajutor, ca să poată duce un mod demn de viaţă. Cetăţenii însă, în mare parte, nu-şi cunosc drepturile, iar dacă le cunosc, oricum tărăgănează să se adreseze la organele competente, pentru că speră că totul va trece de la sine.