(VIDEO) REPORTAJ: „Dumnezeul creştinilor nu este un Dumnezeu pedepsitor, ci unul milostiv”
În ajunul sărbătorilor de Paşti am făcut o vizită tinerei familii Andronache. La uşa apartamentului scăldat în lumina adormită a apusului de soare am fost întâmpinaţi de Andrei (4 ani) şi Dumitru (3 ani) – doi copii veseli care ne zâmbeau distraţi stând în spatele mamei lor, Alina. Ion Andronache i-a chemat pe cei mici să-l ajute să ordoneze jucăriile împrăştiate prin cameră, înainte să aflăm cum trec sărbătorile sfinte în familia lor.
„Mă doare să văd că biserica este politizată”
Ion are studii muzicale – a absolvit Conservatorul din Viena, apoi a studiat dreptul, iar în urmă cu doi ani a început să studieze teologia. „M-am îndepărtat de biserică atunci când am văzut toate nelegiuirile pe care le face biserica. O perioadă îndelungată nici nu voiam să păşesc pragul bisericilor, dar, în urmă cu doi ani, l-am regăsit pe Hristos şi atunci am decis să revin în lăcaşul sfânt. A fost ca un vis pentru mine”, recunoaşte Ion, deşi spune că nu i-a fost uşor atunci, nu-i este deloc uşor nici acum.
„Sunt mai rebel. Optez pentru creştinismul autentic, dar nu pentru ceea ce avem acum. De obicei, îmi este greu să tac atunci când văd ce fac cei de la Mitropolie. Mă doare să văd că biserica este politizată, iar Mitropolitul este mereu de partea candidatului care are cele mai multe şanse să câştige. Acolo sunt multe interese. Sunt în joc bani mari… Totodată, sunt categoric împotriva oricărei taxe în biserică. Consider că este un mare păcat să comercializezi serviciile religioase. Nu este corect nici atunci când omul scrie pe o foiţă numele celor pentru care vrea ca preoţii să se roage, plăteşte şi pleacă. Mai bine să-şi ia un răgaz, să se retragă pentru câteva minute şi să se roage”, susţine Ion, care a fost în repetate rânduri criticat de unele feţe bisericeşti pentru faptul că spune lucrurilor pe nume.
„Sâmbătă ne odihnim, ca seara să ne bucurăm de Învierea Domnului”
În familia Andronache Paştele este învăluit de un aer spiritual, care le umple inimile cu linişte şi împăcare. „Învierea Domnului este cea mai importantă sărbătoare. Este începutul şi apogeul tuturor sărbătorilor creştine de peste an. Prin naşterea, răstignirea, moartea şi învierea sa, Hristos ne-a oferit şansa de a dobândi viaţa veşnică. Astfel, Învierea este un prilej de bucurie de nedescris pentru toţi creştinii. Pentru a simţi cu adevărat bucuria Învierii Domnului, trebuie să conştientizăm şi să trăim toate evenimentele din Săptămâna Patimilor. De aceea, în joia Patimilor mergem la biserică şi participăm la Denia celor 12 Evanghelii”, începe să descrie Ion. „Acest an va fi pentru noi unul mai deosebit, pentru că la biserica la care mergem a fost amenajată o încăpere unde pot sta mamele cu copii. Aşa că vom fi împreună”, adaugă cu entuziasm Alina, mângâindu-şi burtica, în care sălăşluieşte cel de-al treilea copilaş. „Vineri, mergem la biserică să facem prohodul Domnului. Sâmbătă ne odihnim, ca seara, spre duminică, să mergem la biserică şi să ne bucurăm de Învierea Domnului. Avem mare noroc de bunicuţele noastre care ne alintă şi vopsesc ouăle şi coc cozonacul de casă, cu care îşi bucură strănepoţii”, zâmbeşte Ion.
Potrivit lui, esenţa sărbătorilor de Paşti nu sunt bucatele cu care încearcă gospodinele să acopere mesele, ci pregătirea spirituală. „De asta noi nici nu pregătim o masă specială. Nu găsim rostul să irosim foarte mulţi bani pentru pregătirea unor bucate pe care nu le vom putea mânca şi pe care vom fi nevoiţi să le aruncăm. Preferăm să facem alte lucruri caritabile. Astfel, cina noastră va fi una ordinară, iar pentru că este weekend, vom găti toţi patru, împreună. Desigur, nu vom uita şi să ciocnim ouă, dar asta mai mult pentru că este o tradiţie a neamului nostru şi cu asta ne-am obişnuit de când eram copii. De fapt, tradiţiile nu sunt un lucru rău, asta ne defineşte, dar este important ca oamenii să diferenţieze aceste tradiţii de esenţa sărbătorii”, remarcă Alina, privind cum cei mici se întind după umbrelele cocoţate pe dulapul din hol.
Lipsa timpului pentru lucrurile care contează
Alina şi Ion mai spun că, în această săptămână, trebuie să ne concentrăm pe ceea ce simţim şi ceea ce păstrăm în noi. „În Săptămâna Patimilor trebuie să conştientizăm ce înseamnă ea cu adevărat. Paştele nu este doar aşezatul la masa cu bucate sfinţite… Să nu uităm să fim mai buni, şi nu doar acum, ci întotdeauna. Să avem timp pentru noi şi pentru familia noastră şi să nu uităm de cei flămânzi, pe care îi putem ajuta şi bucura cu un prânz cald. Haideţi să încetăm să credem în tot felul de sperietori, cum ar fi: să nu aprindem focul în Ziua Sf. Foca, pentru că Dumnezeul creştinilor nu este un Dumnezeu pedepsitor, ci unul milostiv. El ne învaţă să facem lucruri bune şi să-i ajutăm pe cei din jur, dar nu să credem în superstiţii, şi să nu aşteptăm minuni, pentru că minunea suntem noi şi ceea ce putem face bun în viaţă”, subliniază Ion.
„Oamenii se complac atât de mult în rutina din viaţă, încât uită să se bucure de fiecare clipă. Nu au timp să vorbească nici chiar cu cei din familie, cu copiii, preferând să stea în internet, tabletă, telefon. Nu au timp să le explice copiilor ceva. Nu au timp să-şi sune persoanele dragi. Sunt irascibili şi nerăbdători. Este timpul să ne luăm o pauză şi să privim în jur, ca să înţelegem ce şi cine ne face cu adevărat fericiţi”, îl completează Alina, strângându-şi cu drag soţul de mână.
