(VIDEO) REPORTAJ: „Dumnezeul creştinilor nu este un Dumnezeu pedepsitor, ci unul milostiv”

În aju­nul săr­bă­to­ri­lor de Paş­ti am făcut o vizi­tă tine­rei fami­lii Andro­na­che. La uşa apar­ta­men­tu­lui scăl­dat în lumi­na ador­mi­tă a apu­su­lui de soa­re am fost întâm­pi­na­ţi de Andrei (4 ani) şi Dumi­tru (3 ani) – doi copii vese­li care ne zâm­beau dis­tra­ţi stând în spa­te­le mamei lor, Ali­na. Ion Andro­na­che i-a che­mat pe cei mici să-l aju­te să ordo­ne­ze jucă­ri­i­le împră­ş­ti­a­te prin came­ră, îna­in­te să aflăm cum trec săr­bă­to­ri­le sfin­te în fami­lia lor.

„Mă doare să văd că biserica este politizată”

Ion are stu­dii muzi­ca­le – a absol­vit Con­ser­va­to­rul din Vie­na, apoi a stu­di­at drep­tul, iar în urmă cu doi ani a înce­put să stu­die­ze teo­lo­gia. „M-am înde­păr­tat de bise­ri­că atun­ci când am văzut toa­te nele­giu­i­ri­le pe care le face bise­ri­ca. O peri­oa­dă înde­lun­ga­tă nici nu voiam să păşesc pra­gul bise­ri­ci­lor, dar, în urmă cu doi ani, l-am regă­sit pe Hris­tos şi atun­ci am decis să revin în lăca­şul sfânt. A fost ca un vis pen­tru mine”, recu­noa­ş­te Ion, deşi spu­ne că nu i-a fost uşor atun­ci, nu-i este deloc uşor nici acum.

„Sunt mai rebel. Optez pen­tru cre­ş­ti­nis­mul auten­tic, dar nu pen­tru ceea ce avem acum. De obi­cei, îmi este greu să tac atun­ci când văd ce fac cei de la Mitro­po­lie. Mă doa­re să văd că bise­ri­ca este poli­ti­za­tă, iar Mitro­po­li­tul este mereu de par­tea can­di­da­tu­lui care are cele mai mul­te şanse să câş­ti­ge. Aco­lo sunt mul­te inte­re­se. Sunt în joc bani mari… Tot­o­da­tă, sunt cate­goric împo­tri­va ori­că­rei taxe în bise­ri­că. Con­si­der că este un mare păcat să comer­ci­a­li­ze­zi ser­vi­ci­i­le reli­gi­oa­se. Nu este corect nici atun­ci când omul scrie pe o foiţă nume­le celor pen­tru care vrea ca pre­o­ţii să se roa­ge, plă­teş­te şi plea­că. Mai bine să-şi ia un răgaz, să se retra­gă pen­tru câte­va minu­te şi să se roa­ge”, susţi­ne Ion, care a fost în repe­ta­te rân­du­ri cri­ti­cat de une­le feţe bise­ri­ceş­ti pen­tru fap­tul că spu­ne lucru­ri­lor pe nume.

„Sâmbătă ne odihnim, ca seara să ne bucurăm de Învierea Domnului”

Dumi­tru are trei ani şi este plin de ener­gie

În fami­lia Andro­na­che Paş­te­le este învă­lu­it de un aer spi­ri­tu­al, care le umple ini­mi­le cu lini­ş­te şi împă­ca­re. „Învi­e­rea Dom­nu­lui este cea mai impor­tan­tă săr­bă­toa­re. Este înce­pu­tul şi apo­ge­ul tutu­ror săr­bă­to­ri­lor cre­ş­ti­ne de pes­te an. Prin naş­te­rea, răs­tig­ni­rea, moar­tea şi învi­e­rea sa, Hris­tos ne-a ofe­rit şan­sa de a dobân­di via­ţa veş­ni­că. Ast­fel, Învi­e­rea este un pri­lej de bucu­rie de nedes­cris pen­tru toţi cre­ş­ti­nii. Pen­tru a simţi cu ade­vă­rat bucu­ria Învi­e­rii Dom­nu­lui, tre­bu­ie să conş­ti­en­ti­zăm şi să tră­im toa­te eve­ni­men­te­le din Săp­tămâ­na Pati­mi­lor. De ace­ea, în joia Pati­mi­lor mer­gem la bise­ri­că şi par­ti­ci­păm la Denia celor 12 Evan­ghe­lii”, înce­pe să des­crie Ion. „Acest an va fi pen­tru noi unul mai deo­se­bit, pen­tru că la bise­ri­ca la care mer­gem a fost ame­na­ja­tă o încă­pe­re unde pot sta mame­le cu copii. Aşa că vom fi împre­u­nă”, ada­u­gă cu entu­zi­asm Ali­na, mângâindu-şi bur­ti­ca, în care sălă­ş­lu­ieş­te cel de-al tre­i­lea copi­laş. „Vine­ri, mer­gem la bise­ri­că să facem proho­dul Dom­nu­lui. Sâm­bă­tă ne odih­nim, ca sea­ra, spre dumi­ni­că, să mer­gem la bise­ri­că şi să ne bucu­răm de Învi­e­rea Dom­nu­lui. Avem mare noroc de buni­cu­ţe­le noas­tre care ne alin­tă şi vop­sesc ouă­le şi coc cozo­na­cul de casă, cu care îşi bucu­ră stră­ne­poţii”, zâm­beş­te Ion.

Potri­vit lui, esenţa săr­bă­to­ri­lor de Paş­ti nu sunt buca­te­le cu care încear­că gos­po­di­ne­le să aco­pe­re mese­le, ci pre­gă­ti­rea spi­ri­tu­a­lă. „De asta noi nici nu pre­gă­tim o masă spe­cia­lă. Nu găsim ros­tul să iro­sim foar­te mulţi bani pen­tru pre­gă­ti­rea unor buca­te pe care nu le vom putea mân­ca şi pe care vom fi nevo­iţi să le arun­căm. Pre­fe­răm să facem alte lucru­ri cari­ta­bi­le. Ast­fel, cina noas­tră va fi una ordi­na­ră, iar pen­tru că este wee­kend, vom găti toţi patru, împre­u­nă. Desi­gur, nu vom uita şi să cioc­nim ouă, dar asta mai mult pen­tru că este o tra­di­ţie a nea­mu­lui nos­tru şi cu asta ne-am obi­ş­nu­it de când eram copii. De fapt, tra­di­ţi­i­le nu sunt un lucru rău, asta ne defi­neş­te, dar este impor­tant ca oame­nii să dife­renţie­ze aces­te tra­di­ţii de esenţa săr­bă­to­rii”, remar­că Ali­na, pri­vind cum cei mici se întind după umbre­le­le cocoţa­te pe dula­pul din hol.

Andrei (4 ani) aran­jea­ză masa împre­u­nă cu tatăl cu tatăl său

Lipsa timpului pentru lucrurile care contează

Ali­na şi Ion mai spun că, în aceas­tă săp­tămâ­nă, tre­bu­ie să ne con­cen­trăm pe ceea ce simţim şi ceea ce păs­trăm în noi. „În Săp­tămâ­na Pati­mi­lor tre­bu­ie să conş­ti­en­ti­zăm ce înseam­nă ea cu ade­vă­rat. Paş­te­le nu este doar aşe­za­tul la masa cu buca­te sfinţi­te… Să nu uităm să fim mai buni, şi nu doar acum, ci întot­dea­u­na. Să avem timp pen­tru noi şi pen­tru fami­lia noas­tră şi să nu uităm de cei flămân­zi, pe care îi putem aju­ta şi bucu­ra cu un prânz cald. Hai­deţi să înce­tăm să cre­dem în tot felul de spe­ri­e­to­ri, cum ar fi: să nu aprin­dem focul în Ziua Sf. Foca, pen­tru că Dum­ne­ze­ul cre­ş­ti­ni­lor nu este un Dum­ne­zeu pedep­si­tor, ci unul milos­tiv. El ne înva­ţă să facem lucru­ri bune şi să-i aju­tăm pe cei din jur, dar nu să cre­dem în super­sti­ţii, şi să nu aştep­tăm minu­ni, pen­tru că minu­nea sun­tem noi şi ceea ce putem face bun în via­ţă”, sub­li­ni­a­ză Ion.

„Oame­nii se com­plac atât de mult în ruti­na din via­ţă, încât uită să se bucu­re de fie­ca­re cli­pă. Nu au timp să vor­beas­că nici chiar cu cei din fami­lie, cu copi­ii, pre­fe­rând să stea în inter­net, table­tă, tele­fon. Nu au timp să le expli­ce copi­i­lor ceva. Nu au timp să-şi sune per­soa­ne­le dra­gi. Sunt iras­ci­bi­li şi nerăb­dă­to­ri. Este tim­pul să ne luăm o pau­ză şi să pri­vim în jur, ca să înţe­le­gem ce şi cine ne face cu ade­vă­rat feri­ci­ţi”, îl com­ple­tea­ză Ali­na, strângându-şi cu drag soţul de mână.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul sa nu publicam sau sa ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ura de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. ciubuc ion

    Ce tine­ri fru­mo­si si inte­li­gen­ti avem,biserica noas­tra ii fugareste,iar alte bise­ri­ci ii apre­cia­za si ii aju­ta si ceea ce este inte­re­sant este ca vor­bes­te de un Dum­ne­zeu milostiv,despre care vor­besc mai mult cul­te­le neo­pro­tes­tan­te care aju­ta mult atra­gand si asa credinciosii,dar dezvol­ta in noi dra­gos­tea pt,aproapele nostru,care la noi s-a cam uitat din pacate,ceea ce ar tre­bui sa ne dea de gan­dit mai mult,,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *