(VIDEO) Din leagăn la cimitir. Copilării cu violență în familie

• În locul leagănului sub forma brațelor părintești, fetița de doar șase luni a fost strivită de pumnii tatălui, enervat de plânsul ei…
• După doi ani de așteptare, revederea cu mama nu a durat decât câteva ore pentru Natalia și Viorica, de 12 și 5 ani. Tatăl lor le-a ucis pe toate trei, după care și-a pus capăt zilelor…
• Într-o clipă de neatenție, băiețelul, de doar doi ani, a dispărut pe malul râului, iar la o săptămână de căutări, corpul acestuia a fost găsit în Răut.

Sunt patru copilării care au dispărut doar în ultima lună a acestei primăveri. În fiecare zi a anului trecut, însă, au fost înregistrate cel puțin două cazuri de abuz asupra copiilor. Unsprezece dintre acestea s-au soldat cu omor intenționat sau din imprudență.

Datele oficiale, furnizate de Inspectoratul General de Poliție (IGP), atestă că 136 de copii au devenit în 2016 victime ale violenței în familie. Acestea sunt doar cazurile documentate de către polițiști. Neoficial, numărul minorilor care au fost sau continuă să fie supuși violenței emoționale, fizice sau sexuale de către părinți este mult mai mare.

Deși, la nivel legislativ, au fost adoptate mecanisme de prevenire a abuzurilor și de intervenție în cazul familiilor cu probleme, la modul practic, în multe cazuri autoritățile responsabile reacționează doar după ce este comisă crima.

Pumni în loc de leagăn

S-a întâmplat în Măcărești, Ungheni. Fetița de doar șase luni a fost lăsată mai bine de o lună în grija bunicii, în timp ce părinții ei au plecat la muncă la Chișinău. Pe 13 mai, seara, mama, în vârstă de 21 de ani și tatăl, de 25 de ani, s-au întors acasă să-și viziteze fiica. După ce au adormit copila în camera vecină, părinții ar fi stat la masă, consumând alcool. Într-un moment, fetița a început să plângă, iar tatăl, care ar fi fost în stare avansată de ebrietate, a încercat să o liniștească. În loc de leagăn, însă, copilul s-a ales cu lovituri în cap, decedând până la sosirea ambulanței și poliției. Bărbatul a fost plasat în arest preventiv, pe numele său fiind pornită o cauză penală pentru violență în familie soldată cu deces. Dacă va fi găsit vinovat, el ar putea rămâne după gratii în următorii 15 ani.

„A spus că nu-și putea controla emoțiile. Copilul plângea și îl deranja”, a declarat șeful Procuraturii Ungheni, Eduard Florea.

Tragedia putea fi evitată, deoarece autoritățile, atât din Ungheni, cât și din Fălești, de unde era originar tatăl micuței, cunoșteau că acesta avea tulburări psihice și că, anterior, ar mai fi aplicat violența. Încă la 9 februarie, copila a fost internată cu traumatism la picior, împreună cu mama sa, la Institutul Mamei și Copilului din Chișinău. Atunci, bărbatul a fost reținut pentru 72 de ore, ulterior fiind eliberat, mama invocând că el ar fi lovit prin somn copilul, din întâmplare. Cei doi concubini au fost invitați la Primăria Fălești, unde a fost convocată echipa multidisciplinară, ca să discute despre situația din familie, inclusiv problema consumului de alcool de către tată. Doar că cei doi concubini au părăsit raionul împreună cu micuța, iar autoritățile au decis să revină asupra problemei când aceștia se vor întoarce în localitate. Părinții n-au mai revenit. La 17 mai, micuța Loredana a fost înmormântată.

Minunea din tomberon

Acum unsprezece luni, într-un tomberon de la Buiucani, un trecător a auzit plâns de copil. Fetița, abia adusă pe lume, era într-o pungă de plastic, fiind aruncată la gunoi de propria mamă, o tânără de 18 ani, originară dintr-un sat din Florești. Aceasta, identificată ulterior de polițiști, le-a spus că s-a speriat, crezând că micuța e moartă. Pe numele mamei a fost deschis un dosar penal pentru pruncucidere. Totuși, după mai bine de o săptămână de monitorizare și testare psihologică, autoritățile au decis să permită mamei să plece împreună cu fetița la Florești. Purtătoarea de cuvânt a Spitalului Clinic Republican nr. 1 afirma că este „o minune” faptul că micuța a supraviețuit după ce, timp de două ore, a stat închisă în punga de plastic, fără ca cordonul ombilical să fie dezinfectat.

Stela Bruma, asistentă socială în sat, spunea atunci că familia nu este una social-vulnerabilă, dar că părinții mamei trăiesc în concubinaj, consumă alcool, iar fratele are probleme de sănătate, fiind agresiv. Asistenta socială preciza că echipa multidisciplinară a decis să plaseze pentru un timp cuplul mamă-copil într-un serviciu de asistență, pentru a stabili dacă există sau nu vreun risc pentru copil.

Astăzi, potrivit primarului Gheorghe Falcă, tânăra își crește fetița în localitate, iar probleme legate de consumul de alcool în familie nu mai există.

„E acasă, caută de copil. Regretă tot ce a făcut. Merg la biserică, fapt nemaivăzut anterior și asta mă bucură. Sunt gospodari, într-un cuvânt. Și buneii s-au mai dat, nu fac abuz… I-am mustrat și ei au înțeles. Săptămânal, îi vizităm la domiciliu. Merg eu și asistentul social”, explică primarul.

El spune că familia se întreține din salariul buneilor, care muncesc în câmp. Ajutor social tânără nu primește, dar Primăria a reparat din contul bugetului local o odaie pentru a crea condiții de trai fetiței.

Dosarul pentru pruncucidere a ajuns în judecată în noiembrie 2016, dar, după patru ședințe, procesul penal a fost încetat, după ce magistrații Judecătoriei Chișinău au admis cererea avocatului privind aplicarea Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25 de ani de la proclamarea Independenței R. Moldova.

„La 10.07.2016, în intervalul orelor 14:00-16:45, V. aflându-se la Chișinău, fiind într-o stare de tulburare fizică și psihică, cu diminuarea discernământului cauzată de procesul de naștere, având intenția imediat după naștere de a omoare copilul nou-născut,1-a învelit în haine și 1-a pus într-o pungă din polietilenă, după care s-a deplasat în preajma blocului de locuit din Chișinău, unde a aruncat copilul în tomberon”, se arată în sentința din 16 martie, semnată de judecătorul Ghenadie Plămădeală.

Două luni mai târziu, Curtea de Apel respingea demersul procurorului și menținea decizia instanței de fond privind aplicarea amnistiei.

Un sicriu pentru trei

Tatiana și-a îngropat într-o singură zi toți cei trei fii: Valeriu, de 5 ani, Oleg, de 3 ani, şi Ştefan, de numai 1 an şi câteva luni. După ce ani la rând a suportat umilință şi violență din partea soțului, care consuma alcool și o bătea din gelozie, Tatiana a decis să plece la muncă la Chișinău, cu gândul la un viitor mai bun pentru copiii săi. Femeia a informat asistenta socială din sat și primarul despre faptul că vrea să-și ia copiii, dar se teme de soț, care o amenință cu moartea. Asistenta socială i-a reproşat că trebuia să spună mai devreme că este bătută, așa, însă, copiii vor rămâne cu tatăl, care are casă şi condiţii de trai.

„El m-a sunat. L-am cunoscut după voce că era beat. I-am spus că dacă vrea să trăim împreună, atunci să ne mutăm la Chişinău, că eu nu mai am puteri să suport atâte bătăi. A început să mă insulte. După discuţie, nu mă lua somnul, mă durea inima”, povestestește femeia.

La câteva ore, o vecină i-a transmis vestea îngrozitoare. În noaptea de 15 spre 16 iulie, bărbatul, aflat în stare avansată de ebrietate, și-a tăiat, pe rând, cei trei feciori, ulterior încercând să se sinucidă. După acest caz, asistenta socială din sat a demisionat.

„De obicei, în astfel de cazuri, toţi spun că primarul, asistentul social şi poliţistul sunt de vină. Noi cu asistentul social am fost la ei. În casă era curăţel. Nu am ştiut de violenţă”, declara primarul comunei Toceni, Sergiu Beleuţă.

La 14 noiembrie, instanța de fond l-a condamnat la 30 de ani de închisoare pe tată, acesta însă a atacat sentința la Curtea de Apel Cahul, cerând o pedeapsă mai blândă pe motiv că „infracțiunea a comis-o reieșind din starea familială grea, fiind părăsit de soție cu trei copii minori”, dar și că „nu este de acord cu faptul că la răspundere nu au fost atraşi soţia sa şi amantul ei, care au provocat tragedia”. Instanța de apel a respins solicitările condamnatului, între timp, însă, Tatiana nu poate merge nici la mormântul copiilor. Rudele soțului o învinuiesc că și-ar fi abandonat feciorii. Mai mult, pentru a organiza o masă de pomenire la 40 de zile de la decesul copiilor, Tatiana a fost nevoită să solicite o ordonanță de protecție.

Legi bune care funcționează prost

Ca să nu ajungă la astfel de tragedii, autoritățile susțin că există toate mecanismele legale de intervenție.

Gheorghe Trofin, șeful Secției politici familiale și asistenţă socială pentru copii, Direcția politici de protecție a familiei și drepturilor copilului a Ministerului Muncii Protecției Sociale și Familiei, afirmă că orice copil asupra căruia a parvenit o informație că se află în situație de risc este luat la evidență de Direcția asistență socială și se află în vizorul autorităților până în momentul în care se rezolvă problema și se închide cazul.

„La nivel național, avem Legea 140 privind protecția specială a copiilor aflați în situații de risc și a copiilor separați de părinți care prevede situațiile în care copiii se află în condiții de risc. Acesta se referă și la mecanismul de intervenție a specialiștilor pentru a restabili siguranța și sănătatea copiilor. Mai avem și Hotărârea 270 privind mecanismul intersectorial de cooperare privind intervenția specialiștilor în cazurile de violență, abuz, neglijare sau trafic în cazul copiilor care prevede că toți specialiștii la nivel comunitar care formează echipa multidisciplinară intervin prompt pentru evitarea cazurilor de abuz, neglijare și violență asupra copiilor. Respectiv, chiar ieri a fost adoptat în a doua lectură un proiect de lege privind modificarea mai multor acte prin care a fost introdusă și pedeapsa penală pentru părinții care nu-și îndeplinesc obligațiile și drepturile părintești”, afirmă reprezentantul Ministerului.

De cealaltă parte, Daniela Sâmboteanu, psihologă și președinta Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii (CNPAC), crede că instrumentele legale sunt bune, doar că nu funcționează.

„Deși avem o legislație bună, nu suntem la fel de buni în implementarea ei, pentru că avem foarte multe cazuri când nu se identifică copiii sau nu se identifică familii în situații de risc, respectiv, nu se previne abuzul. Iar atunci când se întâmplă un abuz în familie sau în afara familiei, nu întotdeauna este calificat drept un abuz, drept o situație în care ar trebui să se intervină din partea autorităților. Se așteaptă să se întâmple ceva grav, pentru ca să fie justificată intervenția profesioniștilor”, precizează Daniela Sâmboteanu, care sesizează, totuși, că nu doar asistenții sociali sunt responsabili de prevenirea și intervenția în cazurile de violență asupra copiilor.

Din 2014, la nivelul fiecărei comunități activează echipe multidisciplinare, formate din asistentul social, polițist, medic, reprezentantul Direcției raionale asistență socială și primar, drept autoritate tutelară. În cazul identificării unor situații de risc pentru copii, echipa ar trebui să se întrunească și să discute problema, să elaboreze un plan individual de acțiune și să acorde suport atât copilului, cât și părinților pentru a depăși problemele. Problema, crede, Daniela Sâmboteanu, ține atât de resursele și instrumentele pe care le dețin actorii implicați în protecția copilului, cât și de capacitățile acestora.

Despre faptul că asistenții comunitari, „sunt cei care lucrează prin viscol, prin ger, prin ploaie, prin glod și sunt obligați să se deplaseze la casa beneficiarilor întru soluționarea problemelor cele mai stringente” a vorbit în plenul Parlamentului deputata Valentina Stratan când a propus majorarea salariilor acestora. Aceasta a recunoscut că la sfârșitul lui 2016 în țară nu activau decât 1142 de asistenți comunitari, că numărul lor este în scădere, iar reponsabilitățile, foarte mari. Majorările propuse de aceasta nu constituiau decât câteva sute de lei, respectiv, un specialist cu studii superioare are un salariu nu mai mare de 3 440 de lei.

„Foarte mult depinde de capacitatea asistentului, dar și de capacitatea primarului de a consolida aceste echipe multidisciplinare, de a le face funcționale”, subliniază Daniela Sâmboteanu, care mai crede că o problemă destul de majoră, care generează într-un final statistici tragice, este atitudinea profesioniștilor.

„Sunt și ei oameni, împărtășesc și ei niște valori și atitudini față de problemele sociale, inclusiv față de fenomenul violenței. Atunci când persoana, acel medic sau acel polițist consideră că bătaia este ruptă din rai sau când consideră că violența este o problemă privată și ea trebuie rezolvată doar în sânul familiei, fără a fi scoasă de după gard, atunci nici nu putem vorbi despre o identificare sau despre o intervenție timpurie. Acesta este impedimentul de intervenție promptă”, afirmă președinta CNPAC.

La rândul său, Gheorghe Trofin, șeful Secției politici familiale și asistenţă socială pentru copii, susține că o soluție bună ar fi să avem specialiști în protecția copilului în fiecare comunitate, care ar activa cot la cot cu asistenții sociali. De fapt, această unitate a fost prevăzută încă în 2014, iar responsabile de implementare au fost numite autoritățile publice locale. Realitatea este însă că pe teritoriul țării activează doar patru astfel de specialiști. Gheorghe Trofin precizează că primarii sunt obligați să angajeze un astfel de specialist, dar sancțiuni în vederea nerespectării legii nu există. Semne de întrebare generează și pregătirea profesională a acestora. Gheorghe Trofic susține că aceștia ar putea avea studii în domeniul asitenței sociale, drept, dar și alte domenii complementare.

Daniela Buzatu, șefa Secției prevenire, Direcția generală securitate publică a Inspectoratului General al Poliției (IGP) afirmă că echipele multidisciplinare își demonstrează eficiența, deoarece tot mai multe cazuri sunt sesizate și, respectiv, monitorizate, dar recunoaște că mai există probleme: „Nu avem acele resurse, pentru că nu toți reprezentanții din toate aceste structuri beneficiem de resurse financiare, resurse umane pentru a merge din casă în casă, de a desfășura acele activități de prevenire, dialog, familiarizarea, atât a copiilor, cât și a părinților cu instrumentele de prevenire”.

Potrivit statisticilor polițienești, pe parcursul a patru luni ale anului curent, au fost înregistrate 346 de infracțiuni penale, cu minori victime. Spre comparație, în perioada similară a anului trecut au fost înregistrate 368. Daniela Buzatu atestă o creștere a numărului cazurilor de omor și infracțiuni grave comise în raport cu minorii.

„În primul rând, părinții nu au acea pregătire parentală de care e nevoie în educarea unui copil. În al doilea rând, vorbim despre familii social-vulnerabile, familii cu un grad de educare mai redus, familii în care chiar părinții au un comportament amoral, consumă băuturi alcoolice”, precizează reprezentanta IGP, referindu-se și la percepția la nivelul comunității: „Avem indiferența comunității. Adesea, constatăm că vecinii cunosc, aud că copilul este agresat, văd cum copilul este forțat să efectueze munci grele, dar ei nu anunță, nu sesizează, gândindu-se că atâta timp cât nu le este afectat copilul, așa este mai bine”.

„Dacă copilul a devenit victimă a infracțiunii și se află în situații de risc, automat, autoritatea tutelară convocând echipa multidisciplinară venind la fața locului efectuează o evaluare inițială a cazului. Constatând că, de fapt, în această familie sunt și alte probleme ce se referă nu doar la copilul-victimă, care a constituit primul semnal, dar constatăm și faptul că sunt și anumite probleme de ordin social, spre exemplu, lipsa de resurse, doar un părinte lucrează sau au nevoie de anumite formări parentale, să zicem, atunci se deschide un management de caz, deci este un dosar în cadrul autorității tutelare, unde toți specialiștii au anumite sarcini specifice care vin într-un fel de a îmbunătăți situația din familie și gradul de protecție a copilului în această familie. Dacă vorbim despre situația când copilul a fost agresat de unul dintre părinți, atunci copilul este scos din familie cu părintele protector sau doar copilul, și plasat într-o formă de plasament, fie vorbim despre centru de plasament, fie despre plasarea în familia extinsă, rude, bunei, cine poate să-i ofere acea protecție temporară până la stabilirea tuturor circumstanțelor”, explică Daniela Buzatu procedura de intervenție.

Numai în 2016 la evidență au fost luați 4 448 de copii rămași fără ocrotire părintească pe motivul neglijenței, abandonului, relelor tratamente sau nerespectarea drepturilor față de copii.

Copii nu-și dau seama că pot trăi altfel

Consecințele mediului violent din familie asupra minorilor sunt vizibile pe termen lung și pot genera în infracționalitate sau sinucideri. Psihologa Daniela Sâmboteanu precizează că cu cât este mai mic copilul supus actelor de violență sau de neglijare, cu atât impactul asupra dezvoltării lui este mai mare.

„Consecințele depind de forma de violență la care-i supus copilul. Dacă vorbim despre violență fizică, evident, sunt sechele și plan fizic, somatic, dar sunt consecințe și în plan psihologic: copilul se dezvoltă mai prost în plan cognitiv, dar și la nivelul afectivității are de suferit, la nivelul imaginii de sine copilul are o subapreciere. La nivel emoțional, copilul care este bătut se simte mereu vinovat. De aceea, veți întâlni copii care vor spune că ei au fost vinovați, ei au meritat bătaia. Dacă vorbim despre abuz sub formă de neglijare, atunci identificăm sechele la nivel de sănătate, probleme de reținere în dezvoltarea psihică, pentru că copiilor nu lise oferă nu doar hrană sau îmbrăcăminte, dar și educație sau suport emoțional. Copii nici nu-și dau seama că se poate trăi altfel, ei practic, justifică acele comportamente care li se aplică din partea adulților și se autoînvinovățesc, deci trăiesc anxietate, depresie, ajung la gânduri suicidale, chiar și la tentative de suicid. Consecințele depind nu doar de forma abuzului, dar și de particularitățile copiilor”, explică Daniela Sâmboteanu.

Foto antet: simbol