Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Viaţa nevăzută a poliţiştilor

Viaţa nevăzută a poliţiştilor

Unii poliţişti sunt corupţi. Uneori au un comportament antisocial, şi nu fac cinste uniformei pe care o poartă. Sunt blamaţi de societate, presa îi terorizează, iar orice acţiune ilegală a unui colaborator de poliţie este pusă în cârca tuturor celor din sistem, deoarece acţiunile unui poliţist sunt considerate sinonime cu cele ale tuturor oamenilor legii. Puţini însă cunosc greutăţile cu care se confruntă un poliţist şi adevărata viaţă din spatele uniformei. Foarte puţini ştiu că salariul lor este unul mai mult decât modest, că le sunt încălcate drepturile şi că, anual, mii de oameni ai legii părăsesc rândurile Ministerului de Interne (MAI) în căutarea unui job care le-ar asigura existenţa.

Până în 2009, conform Legii cu privire la poliţie, colaboratorii MAI urmau ca, după un an de muncă, să primească apartamente de serviciu, beneficiind şi de alte facilităţi. Guvernul, însă, a anulat articolele care le ofereau acele înlesniri. Acum se află în dezbatere un nou proiect de lege privind poliţia, despre care oamenii legii nu au însă o părere foarte bună.

Poliţist cu drepturi încălcate

Radu (numele i-a fost schimbat, n.r.) activează în cadrul MAI de aproape 15 ani, timp în care a trecut prin mai multe subdiviziuni ale acestei structuri. Primul salariu a fost de 400 de lei, incluzând şi bonusurile. A fost inspector de sector, apoi inspector al poliţiei criminale. Acum deţine o funcţie de conducere într-o subdiviziune a MAI. Cu 15 ani de lucru la activ, Radu are un salariu lunar de 4000 de lei. „În primii ani de căsnicie a fost foarte complicat. Am avut noroc că o perioadă de timp am locuit la rude, o altă perioadă – pe la cunoscuţi, unde nu plăteam chiria. Acum situaţia s-a schimbat. Am noroc de părinţi”, spune Radu.

Din 2004, acesta încearcă să obţină apartamentul care i se cuvine conform legii. „Am obţinut câştig de cauză în judecată. Hotărârea a intrat în vigoare tot atunci. În 2007, am trimis dosarul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului(CEDO), iar în 2009, Curtea, inclusiv pe cazul meu, i-a oferit Guvernului o perioadă de un an (până în noiembrie 2010) ca să rezolve problema pe cale amiabilă”. Deşi au trecut aproape patru luni de la expirarea termenului rezonabil oferit de CEDO, Radu nu a primit niciun fel de informaţii pe cazul său, iar problema a rămas nesoluţionată.

În situaţia lui Radu se mai află alte sute sau poate mii de poliţişti. „Problema locului de trai este una dintre cele mai acute cu care se confruntă colaboratorii de poliţie”, susţine şi Mihail Laşcu, preşedintele sindicatului „Demnitate”, care apără drepturile poliţiştilor.

3233 de poliţişti au plecat din MAI

Cu salariile pe care le au, majoritatea poliţiştilor nu îşi pot permite să-şi procure o locuinţă nici dacă lucrează 100 de ani. „Salariul mediu al poliţiştilor atestaţi variază între 3200 şi 3500 de lei”, ne-a spus Chiril Moţpan, şeful Direcţiei Informare şi Relaţii cu Publicul din cadrul MAI. „Salariile începătorilor sunt de aproximativ 2 mii de lei”, susţine, la rândul său, Mihail Laşcu.

În ultimii trei ani, circa 3233 de poliţişti au scris cereri de plecare din MAI. Deşi cifra este una în descreştere, începând cu anul 2008, ea este una considerabilă, spun specialiştii în domeniu. În 2008, au scris cerere de demisie circa 1315 angajaţi, în 2009 – 1045, iar anul trecut – 873.

Problemele poliţiştilor

Salarizarea insuficientă, lipsa spaţiului locativ, activitatea într-un regim destul de drastic şi chiar atitudinea  societăţii faţă de poliţişti, care îi consideră corupţi, sunt cele mai mari probleme ale poliţiştilor de la noi, probleme care îi fac pe mulţi să renunţe la profesie. „Deşi, legal, angajaţilor MAI statul ar trebui să le plătească chiria pentru locuinţe, în realitate acest lucru nu se întâmplă”,  spune Mihail Laşcu.

„Majoritatea poliţiştilor care pleacă benevol o fac pentru că nu au unde trăi şi nu sunt asiguraţi cu cele necesare”, spune un alt poliţist. „Dacă ar avea spaţiu locativ, cu siguranţă nimeni nu ar pleca, iar dacă salariile ar permite să trăieşti decent, cazurile de corupţie ar fi cu mult mai puţine”, opinează poliţistul.

Trăieşte din pensia tatălui

Daniela Gherman activează în structurile MAI din anul 1998. În 2003, după absolvirea Academiei de Poliţie, a fost angajată în funcţie de anchetator la Comisariatul de Poliţie Buiucani. Primul salariu a fost de 1000 de lei. Peste câţiva ani, în urma unor  schimbări în legislaţie, salariul s-a mărit treptat, ajungând la 3800 de lei în 2010. În luna mai a aceluiaşi an, Daniela a ieşit în concediu de maternitate. Concediul de maternitate pentru angajaţii MAI diferă de cel al altor angajaţi. Daniela a fost oficial în concediu de maternitate 2 luni până la naştere şi 2 luni după naştere, perioadă în care a primit salariul integral de la MAI. Ulterior, aceasta a figurat ca şomeră, statul refuzând să-i plătească indemnizaţia pentru creşterea copilului, pe motiv că MAI nu achită contribuţii la fondul social.

Soţul Danielei este şi el poliţist, şi are un salariu de 3500 de lei. Cei doi cresc un copil, în timp ce plătesc 2500 de lei pentru chiria apartamentului şi peste 1000 de lei pentru servicii. „Tatăl meu are o pensie de 1500 de lei. Mi-o dă mie. L-am rugat să ne ajute să ne creştem copilul. Şi părinţii soţului ne ajută. Cu toată ruşinea faţă de ei, dar asta-i situaţia”, spune Daniela Gherman, care încă nu a decis dacă va reveni în MAI după ce va creşte copilul.

„Poliţiştii sunt cei mai neasiguraţi angajaţi”

Adrian Lebedinschi a rămas fără ambele picioare în 2008, când era comisar-adjunct la Comisariatul de Poliţie Buiucani. A observat un accident de circulaţie şi a oprit să vadă dacă şoferii au nevoie de ajutor. Ironia sorţii a făcut ca chiar în acel moment o altă maşină să dea peste el, poliţistului fiindu-i ulterior amputate picioarele.

Acum, Adrian deţine funcţia de secretar general al sindicatului „Demnitate”, unde luptă pentru drepturile poliţiştilor. „Colaboratorii de poliţie sunt, practic, cei mai neasiguraţi angajaţi”, spune Lebedinschi. Doar în caz de deces, rudele colaboratorului primesc indemnizaţia acestuia timp de 10 ani. Dacă este mutilat, primeşte o recompensă pentru timpul petrecut în spital, iar dacă i se stabileşte invaliditatea, nu este clar ce se întâmplă cu el”, subliniază fostul poliţist. „În acest context, mulţi colaboratori se întreabă de ce să-şi pună viaţa în pericol”, spune Lebedinschi. „Mulţi poliţişti folosesc maşina, computerele, benzina şi rechizitele proprii la serviciu. În raioane, situaţia e şi mai rea. Din aceste considerente apar şi „remunerările” neoficiale”, punctează fostul poliţist, care crede că poliţia este baza justiţiei, iar dacă angajaţii ei nu îşi pot asigura viaţa, atunci R. Moldova nu va avea niciodată o justiţie sănătoasă. „Ştiu că mulţi poliţişti vor să plece, dar se tem de criză şi de faptul că nu îşi vor putea găsi un alt loc de muncă”, a conchis Adrian Lebedinschi.

Victor MOŞNEAG