Viaţa de 2$ a unui erou

274-erouPentru combatantul Igor Butuc, războiul încă nu a luat sfârşit. Imobilizat la pat şi fără puteri, acesta continuă să lupte, de această dată cu sărăcia, boala şi ignorarea din partea autorităţilor. Încearcă, de foarte mulţi ani, să înţeleagă de ce conflictul din a cărui cauză au murit atâţia oameni nu poate fi soluţionat. El lucrează la o potenţială rezolvare, aşteaptă doar să se mai întremeze, pentru a se putea ridica din pat.

Acum, mai în glumă mai în serios, Igor spune că îşi creşte barbă a la Smirnov, care are acelaşi nume ca şi el. «Cu barbă, semăn cu dânsul, aşa-i? Mă gândesc să mă pun pi chişioare şi să merg la Smirnov, să-l dau jios de la putere. Toţi au să creadă că eu îs el şi s-o rezolvat problema», spune zâmbind combatantul. Ştie că este imposibil acest lucru, dar este şi mai conştient de faptul că, în situaţia în care se află, doar făcând glume poate merge înainte.

Igor Butuc a trecut cu traiul la Coşniţa în august 1991, când deja erau aprinse spiritele pe amble maluri ale Nistrului. A fugit din Dubăsari, unde trăia, din cauza ameninţărilor gardiştilor. Aceştia i-au tot spus că îl vor ucide, dacă va continua să se declare împotriva autoproclamatei rmn. Singura opţiune pentru bărbatul de 39 de ani a fost evadarea.

Cu “chirie” de 19 ani

Când a fugit din Dubăsari, s-a pomenit pe drumuri. De atunci, de 19 ani deja, Igor locuieşte la Nina Svetlicenco. Împreună au lucrat până la conflict, dar şi în timpul acestuia, la fabrica de conserve din localitate. Împreună şi-au tămăduit rănile războiului şi tot împreună supravieţuiesc astăzi. Ambii sunt singuri pe lume. «În Moldova nu mai am neamuri. Multe au fost ridicate de roşii. Unele ucise, altele duse în Siberia», spune Igor, care ştie doar de câteva rude emigrate în România. Nina, deşi are fraţi, i-a pierdut după conflictul din anii ‘90. I-au prins evenimentele pe maluri diferite ale Nistrului şi duşmănia a fost mai puternică decât relaţia de sânge.

«Poţi spune că stau la gazdă», zice zâmbind Igor. El nu-şi imaginează ce ar face dacă nu ar fi Nina, mai ales acum, când nu se mai poate mişca. Şi ea e un fel de erou. L-a primit în casa ei, îl spală, îl îngrijeşte, îi aduce de mâncare, îi ţine de urât. Cu excepţia sărbătorilor, când mai trec pe la el camarazii de arme, Nina este singurul om pe care îl vede şi cu care vorbeşte.

Radioul, pisica şi ţigările

Casa Ninei se află aproape de Nistru. E veche şi micuţă. Aici a trăit bunica şi apoi mama ei. Poarta este vopsită în albastru, ca şi casa. Unul dintre salcâmii bătrâni, înşiraţi de-a lungul gardului, a fost tăiat iarna trecută. Datorită lui, cei doi au scăpat de îngheţ. Cu toate acestea, regretă că au făcut focul cu el.

Uşile ambelor odăiţe sunt deschise. Combatantul priveşte înainte, în direcţia geamului micuţ, acoperit de o perdea şi de flori violete, din plastic. În poziţia în care este imobilizat, aceasta este singura imagine pe care o vede.

O bună parte din timp o petrece ascultând radioul. Îl conectează cu un baston, şi când îl deranzează bâzâitul acestuia, că este defect, îl opreşte. După o perioadă, iarăşi îl porneşte. Acesta este singura sa sursă de informare. Periodic, fumează, dacă are ţigări. Ştie că nu este sănătos, dar astfel îşi calmează nervii, spune el. Farfurioara din metal, pe care stau chibriturile şi pachetul de ţigări «Astra», este tot timpul în stânga sa, pe pat. În dreapta sa, pe o pernă învelită cu un ştergărel, este locul pisicăi, Maria Fiodorovna. De mică, aceasta s-a aciuat lângă Igor. Nina spune că o fi simţind că el este bolnav.

274-erou2Se gândeşte să-şi pună capăt zilelor

De la un timp, Igor Butuc nu s-a mai sculat din pat, i-au cedat picioarele. Nu ştie care este cauza şi nici de ce boală suferă. De mai mulţi ani, îl supărau nervii de la picioare, dar mai putea face câte un pas-doi pe lângă casă. Ultima lui ieşire afară a fost toamna trecută. A căzut în ogradă şi a stat lipit de pământ, cu faţa în jos, o bucată de zi, până l-a găsit Nina. De atunci, toată viaţa lui se limitează la pat.

Deşi are 58 de ani, combatantul pare cu cel puţin 10 ani mai bătrân. Este slab, cu părul cărunt. Spune că tot timpul îi sunt amorţite mâinile, iar picioarele nici nu le mai simte. Nu ştie dacă îl dor oasele sau muşchii. Simte nişte înţepături, de parcă i-ar fi amorţite. Nu ştie de ce suferă. Nici doctoriţa din sat, care i-a lăsat, recent, nişte medicamente, nu i-a spus ce ar putea avea. Este optimist, speră să depăşească această perioadă neagră, cum o numeşte el. Nina este mai sceptică, dar nu-şi manifestă starea în prezenţa lui. Ea spune că, de fapt, nici Igor nu-i atât de plin de curaj pe cât pare. Uneori, în momente de sinceritate, îi spune că se gândeşte să-şi pună capăt zilelor, dar că-l opreşte mila faţă de ea, care ar rămâne singură.

“Mama, spânzurată în locul meu”

Despre «lupte», cum numeşte el conflictul armat la care a participat, îşi aminteşte cu durere. El a trăit mult mai profund acea tragedie. A fost forţat să fugă de acasă şi să-şi lase mama în voia sorţii. Fratele mijlociu, spune, a fost asasinat tot de gardişti. În 1996, mama sa, Antonina, care era profesoară de limba franceză şi moldovenească în Dubăsari, a fost spânzurată. «În locul meu», este convins combatantul. I-au luat şi apartamentul «mafioţi care se ocupă cu astfel de chestii», spune Igor.

Despre aceste evenimente povesteşte printre lacrimi şi scrâşneli din puţinii dinţi pe care îi mai are. Vorbeşte câteva cuvinte, dă din cap în semn de negaţie, face o pauză, de parcă ar uita că nu este singur, după care revine la discuţie.

«Meritul militar» şi 27 de lei

Pentru participarea la luptele din ‘92 a fost decorat cu medalia «Meritul militar». O ţine în cutia în care a primit-o. Nu a purtat-o niciodată. I-a fost adusă ruptă. Mai are şi «Steaua aurie». O ţine în aceeaşi cutie, care este învelită în vreo trei sacoşe. Acestea sunt cele mai de preţ bunuri pe care le are.

Se mai mândreşte şi cu legitimaţia de participant la lupte. Pe ea scrie că titularul are dreptul la înlesnirile şi privilegiile prevăzute de legislaţie. Care sunt acestea, combatantul, care trăieşte de pe o zi pe alta, nu are idee. Singurul său venit lunar e de 27 de lei, care îi sunt transferaţi la banca din localitate. Cu aceşti bani, supravieţuiesc ambele suflete. De unde sunt aceşti lei şi pentru ce îi primeşte, nu ştie. Presupune că ar fi vreo indemnizaţie.

Când au bani de pâine, mănâncă

O dată pe an, primeşte o sumă de bani pentru lemne, şi când mai vin în vizită veteranii conflictului de la Nistru, îi mai aduc câte un ajutor, dar de cele mai multe ori, doar se fotografiază cu el şi îi spun cât de tare li-i milă de dânsul. Nina, care se ocupă de gospodărie, spune că mai lucrează cu ziua. Departe nu se duce, că nu-l poate lăsa mult timp singur. Când au bani de pâine, mănâncă, când nu au, nu mănâncă, recunosc resemnaţi cei doi.

Recent a fost la el un grup de combatanţi. Au auzit că stă la pat şi au venit să-l vadă. «Când am văzut cât de mulţi sunt şi cu câte maşini au venit, m-am speriat», îşi aminteşte Nina. Igor spune că foştii camarazi s-au fotografiat cu el şi i-au dat 700 de lei, pentru care a semnat. 400 dintre aceştia i-au fost luaţi, «pentru benzină şi doctori», ca să-l ducă într-o bună zi la Chişinău, la spital.

Tatiana Eţco



Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

10 comentarii

  1. florin

    Cred ca ar fi o ideee buna daca ZDG ar identifica o medalitate in care oameni ca Igor Butuc pot primi ajutor.

    Inteleg ca nu e neaparat o idee buna ca adresa lui sa fie afisata pe internet, de vreme ca poate avea inca dusmani, dar poate exista o asociatie de caritate onorabila care sa isi asume sarcina de a transfera destunatarului ajutorul financiar primit pe numele lui Igor Butuc.
    Astel de reportaje ne amintesc ca exita oameni care au facut ceva pentru tara si care acum nu se pot ajuta singuri, dar poate altcineva ii poate ajuta, macar in urma articolului.

    Deci intrebarea mea ar fi, daca vreau sa trimit un ajutor catre Igor Butuc cum procedez?
    Exista cred multe aaociatii umanitare internationale serioase care pot fi abordate.

  2. vit v

    JALE JALE recunosc ca mi-au iesit si lacrimi,asa nu se mai poate,cei ce lupta pentru tara sunt dati la gunoi cei care iau tradat pe combatanti stau destul de bine in fotolii comode si se rid cu implanturile dentare de calitate,pacat ca avem asa popor care isi alege asa conducere,ca de la 90 nu am avut nici un lider sau un partid care intradevar sa fi facut ceva pentru aceasta tara,sa fi fost o colonie a spaniei la sigur ca se faceau mai multe

  3. Victor

    Povestea e ca presedintele raionului Dubasari Grigorii Polcinschii si primarul Cosnitei Lesanu in loc sa organizeze adunari de blamare a consatenilor care participa la manifetari de protest contra regimului Voronin ar trebui sa aiba grija de oameni ca Igor Butuc. Iar asa, au o gasca raionala, care timp de opt ani cu tot inadinsul se tin la treuca, profita de aflarea la putere, se lauda cu priecte investitionale, pe cind de omul simplu, mai cu seama care a fost la pozitii in 1992 li-i in cot.

  4. nicu

    rusine sa-i fie miscarii combatantilor ca nu au nici o atitudine fata de veteranii razboiului de pe nistru,li sa-u dat fonduri diferite,rute de microbuze in chisinau ,spital special in chisinau in care nu se stie cine se lecueste,cazul lui igor din pacate nu este unicul mai sint multe si multe altele,de eczemplu in localitatea sanjerei,a decedat fostul combatant si veteran a razboiului din afganistan ion manea,nu aluat nimeni nici o atitudine,stiu ca avea o problema cu picioarele si era tintuit la pat,nu pot sa inteleg cum judeca presedintii combatantilor si a afghanezilor care au luptat si ei la rindul lor in aceleasi transee si in aceleasi conditii,acuma sa-u ajuns cu masini scumpe altii cu mandat de deputat in fostul parlament comunist,combatantii afganezi stiu de cine vorbesc…halal de asa oameni…vorba ceia ,cine poate oase roade…

  5. ion

    Un caz eşit din comun şi la Edineţ, dar care de fapt nu deranjază pe nimeni. În luna aprilie 1992 pe cîmpul de luptă în Coşniţa a decedat pămînteanul nostru Octavian Cirempei ce activa în cadrul MAI în mun. Chişinău. Mai tîrziu în memoria decedatului a fost numită o stradă din centrul or. Edineţ în nemijlocita apropiere cu Comisariatul de Poliţie şi Comisariatul Militar. Tot atunci temporar a fost instalat un obelisc şi o placă comemorativă pe peretele clîădirii Comisariatului Militar. În vara anului 2007 la iniţiativa conducerii Comisariatului de Poliţie , nemijlocit a fostului comisar Dorian Podlisnic, prin decizia Consiliului orăşenesc Edineţ a fost atribuit un lot de teren (aproximativ 3 ari de teren) pe strada Octavian Cirempei, vizavi de clădirea Comisariatului Militar unde a fost instalată placa comemorativă, pentru inaugurarea unui monument în memoria lui Octavian Cirempei şi concetăţenilor căzuţi în conflictul armat de pe Nistru, precum şi în memoria ostaşilor-afganeji şi a participanţilor la lichidarea consecinţelor catastrofei nucleare de la Cernobîl. Şi ce credeţi, DEMOCRAŢILOR veniţi la putere le este în cot de acea decizie CREŞTINEASCĂ şi la moment pe acel lot comunistul Gîdei Ghenadie, ce stă la funcţia de comisar al Comisariatului de Poliţie Edineţ, pe acel loc după destinaţie fiind ca SFÎNT î-şi construieşte… casă de locuit. I-ar acea plăcuţă comemorativă a rămas să zacă sub perete peste… drum de construcţie. Unde este MORALA, DEMNITATE, CREDINŢA ÎN BUNUL DUMNEZEI, STIMA ŞI RESPECTUL FAŢĂ DE FOŞTII ŞI ACTUALII COLEGI, FAŢĂ DE EFECTIVUL DIN SUBORDINE, ÎN SPECIAL TÎNĂRA GENERAŢIE????? Aşa trăsături sunt caracteristice epocii bolşevizmului. Dar Dumnezei cu acest antihrist, că singur nu conştiintizează ce face, dar de ce tace conducerea democrată a raionului, a oraşului??? Conducerea MAI în frunte cu marele Catan, sau poate nici ei nu conştiintizează ce se întîmplă. Cum se uită la acestă faptă acei participanţi la conflictul de pe Nistru, efectivul de astăzi al Comisariatului de Poliţie??? De fapt o bună parte din efectiv au fost siliţi de comunişti şi actuala conducere să plece în lumea mare. Posibil actuala conducere a MAI a apreciat “corect munca depusă” de acest PRODUS AL PCRM şi a celorlaţi indivizi nemijlocit din cadrul MINISTERULUI, şi i-au lăsat să activeze mai departe … sub acoperire, posibil cu bunul acord a lui Voronin şi Papuc. Cu aşa cadre nu vedem lumina zilei degrabă. Ce a fost sa distrus şi se distruge în continuare, numai că sub protecţia democraţilor. Mergeţi bine numai că pînă unde??? Departe nu o să ajungeţi, nu o să vă permită bunul DUMNEZEU.

  6. Mihai Românul

    Mă alătur demersului lui Florin!

    Cum poate cineva să ia legătura cu acest minunat om?

    Aş vrea să-l pot ajuta, dar nu ştiu cum să dau de dânsul.

    Vă rog publicaţi detalii sau trimiteţi vă rog prin email la mihai.romanul@yahoo.com

    Vă mulţumesc!

    Ar fi mare păcat ca acest om să întrerupă lupta cu viaţa, tocmai acum când lucrurile se îndreaptă în Basarabia Română.

  7. Mara

    pànà la dumnezeu te mànàncà sfintii.stiu ei foarte bine ce fac.de aia la un eventual conflict ii vom trimite pe filat si pe gàdei in frunte cu vor-onin si cu toatà banda,càruia vor-onin i-a acordat legitimatie de combatant,de àstia,care au “luptat” la cràsmà s-au inmultit in 8 ani ca ciupercile dupà ploaie,ei is cu privilegiile,iar bàietii schilozi mor de foame.filat trebuie sà-i ia cu el la moscova de 9 mai,sà vadà lumea cine i-a schilodit,dat cà asa se mai deranjeazà,cà parada ar putea sà nu aibà loc fàrà el.ipocrizie.in loc sà se ocupe de o evidentà ce-i cu nenorocitii,invalizii,schilozii,participantii la lupte,ce au,ce nu au,cum tràiesc,cum aninà tei de curmei de azi pe màine,el abia de asteaptà sà-si ia si el iapa si s-o steargà la moscova,ca si vor-onin,cu o armatà de ocupatie pe teritoriu,asta e un scuipat in combatanti din 1992 si in memoria celor morti.nu bàiatul lui filat era pe linia intài la nistru si nici “alejka”.lumea moare,se sacrificà,iar sarlatanii profità(atàt nistru,càt si aprilie),se pun in fotolii si acolo mor ghiftuiti si nesimtiti.

  8. Domnica

    Cred ca in Romania Mare istorica /cea de la 1918/ lucrurile ar fi nitel mai altfel.
    Concluzia ?

  9. Ziarul de Garda

    Pentru cititorii care doresc sa-l ajute pe Igor Butuc: cel mai sigur ar fi sa mergeti la el, daca sunteti din Moldova. Cosnita, satul unde locuieste, este la distanta relativ mica de Chisinau. 15 lei costa calatoria intro directie. Daca sunteti de mai departe si nu cunoasteti aici pe nimeni de incredere, puteti trimite la redactie ceea ce doriti si noi vom merge la el.

  10. costel

    ma doare sufletul si scriu cu lacrimi in ochi aceste rinduri ,ma inchin in fata ta domnule igor butuc sunteti un adevarat roman un adevarat patriot un erou al neamlui romanesc ,sunteti un exempul de urmat pt toti tineri si toti romanii din basarabia ,asi vrea sa va ajut cu toata inima ,cum s-a fac s-a am adresa duneavoastra

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *