Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Un trecut blurat şi un…

Un trecut blurat şi un viitor incert

La finele anului de învăţământ, absolvenţii susţin examenele de bacalaureat şi se gândesc ce profesie vor îmbrăţişa în viitor. Se pregătesc să păşească în lumea largă şi cred cu fermitate că vor reuşi în viaţă în pofida tuturor greutăţilor. Această încredere este consolidată, deseori, de faptul că au absolvit un liceu de prestigiu, iar părinţii au relaţii care, cu siguranţă, îi pot ajuta. Nu toţi copiii, însă, pot fi la fel de siguri de ziua de mâine.

Cât de greu este, fiind copil încă, să realizezi că viaţa este mult mai crudă decât îţi poţi imagina? Cât de greu este să continui să zâmbeşti chiar şi atunci când nu ai pe nimeni alături, când ai rămas de unul singur, rătăcit în lume printre străini? Doar copiii rămaşi în voia sorţii, fără îngrijire părintească, pot răspunde la aceste întrebări.

Şanse mici de reuşită, chiar şi cu privilegii

Autorităţile vorbesc cu emfază despre tinereţea care e în favoarea acestor copii, despre viitorul luminos şi strălucitor, despre ajutorul pe care sunt gata să-l ofere, dar nicidecum despre greutăţile cu care aceştia urmează să se confrunte sau despre oportunităţile limitate în alegerea viitorului. După BAC, fiecare dintre aceşti tineri va trebui să-şi continue studiile sau să-şi caute un loc de muncă, astfel încât să se poată  întreţine. Puţini, însă, acceptă să angajeze persoane fără studii şi fără experienţă, iar Ministerul Educaţiei (ME) nu deţine informaţii despre angajarea absolvenţilor în câmpul muncii, deoarece, după cum susţine responsabila de relaţii cu presa, Violina Lavric, acest lucru nu ţine de competenţa ME. În anul curent, a apărut „Îndrumarul Abiturientului”, un suport pentru absolvenţi, în care figurează toate instituţiile de învăţământ din R. Moldova, de la licee la universităţi, fiind specificate facultăţile şi specialităţile. De asemenea, sunt indicate numerele de telefon ale acestor instituţii.

În cadrul unei întrevederi la Primăria Chişinău, şefa Direcţiei municipale pentru protecţia drepturilor copiilor, Svetlana Chifa, a enumerat oportunităţile acestor copii de a-şi continua studiile: şcoală de meserii, şcoală profesională, liceu profesional, colegiu, instituţie de învăţământ superior. În continuare, însă, s-a vorbit foarte puţin despre posibilitatea acestor absolvenţi de a obţine studii superioare. S-a spus doar care este termenul de depunere a actelor, fiind amintite privilegiile de care aceştia pot beneficia, cum ar fi cele 15% din planul de admitere pentru înscriere la specialităţile cu finanţare bugetară. În rest, s-a pus accentul pe instituţiile de învăţământ secundar-profesional şi şcoli de meserii.

În R. Moldova sunt 70 de instituţii de învăţământ secundar-profesional, care oferă instruire în domeniul deservirii sociale, turismului, comerţului etc. În aceste instituţii sunt 13500 de locuri bugetare. În plus, s-a vorbit şi despre colegii, care, de asemenea, oferă un anumit număr de locuri bugetare. Asistenta socială de la şcoala de profesii „Insula Speranţelor”, Tatiana Purici, a povestit în culori vii despre meseriile pe care au şansa să le studieze copiii în această şcoală: frizer, secretară, contabil, operator, bucătar. În timp ce era difuzat un spot despre studiile şi elevii de la „Insula Speranţelor”, cei din sală reacţionau în mod diferit. Unii ascultau cu atenţie şi îşi făceau notiţe, alţii chicoteau sau priveau neîncrezător la cele demonstrate. Unul dintre elevi a zis în şoaptă: „Deci, tot ce putem face în această viaţă e pedichiura şi gătitul…”. Colega sa, însă, îl îmbrânci încet ca să nu-l audă nimeni, lucru care nu l-a împiedicat să mai facă unele comentarii referitoare la cele discutate. Este cert că orfanii sau cei rămaşi fără îngrijire părintească nu prea au şanse de a obţine studii superioare, deşi pot beneficia de unele privilegii.

Surorile continuă să viseze

Nina Balaban învaţă la şcoala-internat din Leova. Părinţii ei sunt în viaţă, dar nu au posibilitate să-i asigure tot ce are nevoie un tânăr. Mama Ninei este ţintuită la pat în urma unei intervenţii chirurgicale, iar tatăl său a fost şi el operat de curând. Starea sănătăţii i-a determinat să se despartă de fiicele lor. Nina este copilul mijlociu în familie. Ea are încă două surori, cea mică fiind de asemenea elevă la şcoala din Leova. Sora mai mare a absolvit-o cu ceva timp în urmă. Din cauza stării financiare precare, fetele nu reuşesc să plece prea des acasă. Ele spun că le este dor de părinţi. Chiar şi în aceste condiţii, Nina este o fată energică, deschisă pentru comunicare, cu simţul umorului. Este pasionată de muzică şi de dans. A participat la multe manifestări culturale şi concursuri atât în interiorul R. Moldova, cât şi în afară, obţinând locuri de frunte. În viitor, Nina speră să-şi perfecţioneze abilităţile în ale dansului şi să-şi facă studiile la Colegiul Naţional de Coregrafie. Tot aici şi-a făcut studiile şi sora mai mare, Aliona, care în prezent este profesoară de dans. Nina zice că „probabil tot de la sora mea am moştenit această dragoste pentru dans. Prin dans şi prin muzică pot să mă afirm, să-mi deschid sufletul lumii”.

Sora mai mică, Dorina, are altă pasiune. Ea îşi dedică timpul liber croşetatului. „Nu pierd nicio clipă. Chiar şi în timpul pauzelor croşetez”, spune ea. Cel mai important pentru Dorina este faptul că atunci când pleacă acasă poate să-i facă un cadou mamei. Totuşi, ea ştie că viaţa e crudă şi că e nevoie de multă muncă pentru a reuşi. Croşetatul e pasiunea sa, dar este o plăcere costisitoare, deoarece aţa este scumpă şi trebuie să găseşti anume ceea ce-ţi convine pentru un anumit model. Astfel, ea a decis ca, după şcoală, să frecventeze cursuri de frizeriţă pentru a avea mai multe opţiuni în viaţă.

Deşi surorilor le este dor de casă şi de părinţi, ele nu pot rămâne acasă nici măcar toată vacanţa, fiind nevoite să se întoarcă la internat, pentru că întreţinerea lor necesită mult mai mulţi bani decât părinţii pot să le ofere.

Colegii devin noua familie pentru copiii din internat

Ion Soltuz este şi el de la internat. Tatăl său este plecat de acasă, iar maică-sa a decedat. I-au rămas doar bunicii, pe care-i vede o dată la două săptămâni. Banii de drum îi primeşte de la bunica, iar el nu iroseşte niciun bănuţ, făcând economii pentru a avea posibilitate să-şi revadă bunicii. Deşi e doar în clasa a VIII-a, îşi face deja griji pentru viitor, conştientizând că trebuie să lucreze mult pentru o bucată de pâine. S-a gândit serios la meseria pe care ar trebui să şi-o aleagă, una care ar fi solicitată şi ar aduce folos oamenilor şi, respectiv, bani celui ce o prestează. În scurt timp, şi-a dat seama că, întotdeauna, indiferent de faptul dacă e soare, plouă sau ninge, oamenii au nevoie, în primul rând, de încălţăminte. Toţi vor să încalţe ceva comod şi frumos, ceva care să poată fi purtat şi la o sărbătoare, şi în zi de lucru, în funcţie de situaţie.

Astfel, Ion a început să frecventeze de două ori pe săptămână ore de cizmărie. „Întâi am venit din curiozitate. Vroiam să ştiu dacă mă descurc. Apoi am înţeles că asta mă poate ajuta să mă întreţin”, spune Ion. Băiatul va frecventa aceste ore până în clasa a IX-a, după care speră să se angajeze ca cizmar. Cel mai mult, însă, doreşte să nu piardă legătura cu prietenii săi de aici. Mai mult decât atât, crede că, în timp, îşi vor deschide propriul atelier, unde vor putea nu doar repara, dar şi confecţiona noi modele de încălţăminte. „Aici mi-am făcut prieteni, am învăţat să am încredere în oameni. Nu vreau să mă despart de ei, deşi nu voi avea de ales. Suntem de vârste diferite şi vom absolvi şcoala în ani diferiţi, dar vreau să cred că nu ne vom pierde. Dacă mai pierd o familie, ce mă fac?” spune Ion.

„Sper ca părinţii mei să fie mândri de mine”

Irina Şterbeţ este absolventă şi, într-adevăr, trebuie să se gândească serios la ziua de mâine. Ea nu are părinţi şi a rămas în grija mătuşii sale. Mama Irinei a decedat în lupta cu cancerul, iar recent tatăl ei a avut un atac de cord. „Durerea este prea mare ca s-o pot descrie. A fost o pierdere fatală”, spune Irina, adăugând că lucrurile pe care le face sunt în amintirea părinţilor săi. Totuşi, fata zice că a avut mare noroc de o mătuşă, care ţine la ea precum la propriii săi copii.

Deşi a suportat pierderi mari în viaţă, Irina a reuşit să treacă peste suferinţă, fiind o persoană comunicabilă şi binevoitoare. E şi o domnişoară romantică. Ea speră să studieze cinematografia, fotografia şi media. Cu toate acestea, Irina ştie din propria experienţă că nu întotdeauna obţii ceea ce îţi doreşti, de aceea mai are o opţiune – facultatea de drept, ca să poată face alegerea corectă.

Primăria municipiului Chişinău le acordă absolvenţilor aflaţi în dificultate un ajutor material în sumă de 4000 de lei. Irina zice că trebuie să se gândească bine cum să împartă banii astfel, încât să-i ajungă pentru tot ce îşi doreşte, deşi recunoaşte că e dificil. Iniţial, par bani grei, dar atunci când începi să-i repartizezi, nu-ţi rămâne nimic: „Aş vrea să am la balul de absolvire o rochie frumoasă, dar nu cred că am s-o cumpăr. Nu-mi permit şi nici nu sunt materialistă. Mai curând, voi frecventa nişte cursuri de fotograf, achitând costul acestor studii din aceşti bani”.

Majoritatea absolvenţilor internatelor au mari speranţe pentru viitor, dar nu au certitudinea că acesta va fi mai luminos decât trecutul. Ei sunt conştienţi că, în viaţă, vor trebui să muncească mult mai mult decât ceilalţi, deoarece sunt singuri şi nu au susţinerea familiei.

Conform datelor obţinute de la ME, absolvenţilor le este asigurat accesul la studii în licee, colegii, instituţii de învăţământ profesional, iar celor social vulnerabili instituţiile în care sunt înmatriculaţi le oferă bursă şi cămin. În anul curent, circa 300 de copii sunt absolvenţi ai gimnaziilor-internat pentru copiii orfani şi lipsiţi de îngrijire părintească.

Olga Bulat, ŞSAJ