Un secol la universitate

Cunoştinţe academice şi experienţă pedagogică acumulată timp de decenii poartă cu sine profesorii universitari care, trecuţi de 80 de ani, nu-şi pot imagina viaţa fără studenţi, fără cărţi şi fără aulele universitare. Au în CV deja zeci de generaţii de studenţi şi fac efort zilnic pentru a fi în pas cu modernitatea pedagogică, chiar dacă şi-au început cariera cu jumătate de secol în urmă.

Alexandru Mariţ este cel mai în vârstă profesor de la Universitatea de Educaţie Fizică şi Sport din Chişinău. Deşi în curând îşi va celebra cea de-a 90-a aniversare, el continuă să fie unul dintre cei mai activi profesori ai Catedrei de fiziologie. Cariera şi-a început-o cu 60 de ani în urmă la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chişinău.

Lapte şi carte

„Am vrut să fiu profesor, îmi place această profesie şi cu ea voi muri”, spune dl Mariţ. Merge la facultate în fiecare zi şi este foarte punctual, chiar dacă se deplasează cu dificultate din cauza unei fracturi la genunchi, pe care a suportat-o mai demult. Cu toate acestea, îi place mersul pe jos, face câte 20 de minute de gimnastică în fiecare dimineaţă şi a ales un mod sănătos de viaţă.

„Beau mult lapte şi nu folosesc medicamente nici chiar dacă răcesc. Nu consum alcool. Doar la ocazii, prefer să servesc un păhărel de vin roşu sec”, spune profesorul Mariţ. Timp liber nu prea are, căci dacă nu e la ore, atunci e printre cărţi. Profesorul Mariţ consideră că tinerii de azi sunt mai activi decât cei de altădată, şi vor să cunoască cât mai multe, de aceea tinde să fie pregătit pentru a face faţă provocărilor.

„Când venim la ore, profesorul Mariţ ne aşteaptă deja, vine primul şi pleacă ultimul din sală. De la el învăţăm să fim disciplinaţi, dar şi să avem grijă de sănătatea noastră”, spune Adrian Loboda, student în anul patru universitar. Colega lui de grupă, Elena Baertan, ne povesteşte că Alexandru Mariţ la cei 90 de ani munceşte foarte mult, dar are un simţ al umorului special şi o energie spirituală demnă de urmat.

Alexandru Mariţ a scris şi a editat trei monografii. Este autorul a 70 de lucrări ştiinţifice şi munceşte în continuare asupra unor noi titluri.

Istoria românilor ca o poveste

Boris Vizer are 83 de ani şi predă până în prezent istoria românilor la Universitatea „Ion Creangă” din Chişinău. Activează în acest domeniu de mai bine de 45 de ani, în prezent fiind doctor în istorie şi şef al Catedrei de Istoria Românilor.

În sălile de clasă vine cu metode mereu noi de predare a istoriei. A renunţat de mult la metoda „dictării conspectelor” şi le povesteşte studenţilor tema nouă de parcă le-ar istorisi o poveste. Studenţii sunt foarte mulţumiţi, ei spun că această metodă le oferă posibilitatea să memorizeze mult mai uşor anii şi evenimentele istorice. „Ne povesteşte istoria românilor de parcă ar fi Ion Creangă. Îmi place să-l ascult, nici nu observ cum trec orele”, spune Cristina Panfil, studentă în anul patru.

Profesorul Vizer a trăit un capitol important din istoria predată azi, venind dintr-o familie care a trecut calvarul deportărilor şi al deznaţionalizării.

În copilărie citea foarte mult, de aceea ştie pe de rost sute de poezii. „Mama m-a încurajat să învăţ poezii de la şase ani. Îmi plătea câte 20 de copeici pentru fiecare poezie nou-învăţată. Cu banii câştigaţi îmi cumpăram de la magazin bomboane din zahăr în formă de foarfecă. După ce rămăseserăm singuri cu mama, eu şi sora mea trebuia s-o ajutăm. Eu mă pomeneam citind când o auzeam pe mama plângând că nu o ajut cu lucrul în câmp”, istoriseşte zâmbind Boris Vizer.

Sora sa, Olga Vizer, îşi aminteşte că tot cărţile l-au responsabilizat pe fratele său, atunci când dificultăţile au fost prea mari. ”Mama era croitoreasă şi era mereu ocupată, iar Ion avea grijă în totalitate de gospodărie, administrând banii câştigaţi în aşa fel ca să ajungă pentru cele mai importante lucruri.”

În prezent, Boris Vizer se simte împlinit. Ţine mult la copii, nepoţi şi la primul strănepot. Dar are şi peste 300 de publicaţii, printre care 30 de monografii, participând de-a lungul anilor şi la scrierea manualelor de istorie. Este mulţumit de viaţă şi îi place nespus de mult să fie în preajma tinerilor. „Altceva nu ştiu să fac decât să predau studenţilor istorie”, spune profesorul.

Istoria muzeului şi a fondatorului său

Directorul Muzeului Academiei de Studii Economice, Nicolae Brînzilă, este chiar iniţiatorul acestei colecţii de istorie a ASEM. La cei 79 de ani ai săi, are grijă de colectarea, organizarea şi expunerea pieselor din muzeu, dar şi de îmbogăţirea colecţiilor. Este singura persoană responsabilă de muzeu, îi place mult liniştea de lângă arhivele şi albumele cu studenţii din cele mai vechi promoţii, dar şi larma studenţească. Participă la evenimentele universitare, făcând poze şi colectând în permanenţă noi documente, care vor deveni istorie în anii următori.

„Muzeul nu este niciodată pustiu. Vin studenţi, profesori, chiar şi foştii mei discipoli” , povesteşte muzeograful Nicolae Brînzilă. Timp de 10 ani a fost decanul Facultăţii de Bibliografie şi Biblioteconomie a Universităţii de Stat, anterior fiind profesor de istorie la aceeaşi instituţie. Se simte împlinit alături de soţie şi de cei doi feciori, care l-au îmbogăţit cu câte doi nepoţi.

„Îl cunosc din anii în care era decan la Universitatea de Stat. Aşa cum îi încuraja atunci pe studenţi să fie responsabili, o face şi acum, cu receptivitate şi corectitudine. Aceste calităţi nu şi le-a pierdut odată cu trecerea timpului”, spune Maria Vătămanu, şefa Serviciului bibliografie de la biblioteca ASEM.Acum, profesorul Brînzilă este coleg cu unii dintre foştii săi studenţi şi chiar cu studenţii studenţilor săi. La fel şi ceilalţi profesori care se apropie de un semicentenar de pedagogie şi care sunt ghizi în lumea universitară pentru zeci de promoţii de studenţi.

Irina Grosu, ŞSAJ