Un părinte cu două morminte (II)

A avut doi feciori, dar soarta a fost mult prea crudă, în ambele cazuri. Pe unul a ajuns să-l vadă întemeindu-şi o familie şi să fie bărbat la casa lui. Bucuria de părinte însă nu a durat prea mult. În urma unor circumstanţe cam neclare, băiatul său a fost găsit traumatizat la cap, iar ulterior, acesta a murit pe  patul de spital. Peste câţiva ani, şi celălalt fecior, aflat în floarea tinereţii, moare în urma unui accident bizar, aflându-se în propria-i maşină, cumpărată din banii făcuţi pe şantierele din Federaţia Rusă. De la pierderea primului copil şi până în prezent, Tudor Chintea nu are linişte sufletească. Umblă dintr-o instituţie în alta şi încearcă să demonstreze că fiii săi au fost omorâţi, iar vinovaţii sunt la libertate.

Trecuse deja opt ani de la decesul primului fiu, Sergiu, şi Tudor Chintea încă mai bătea pragurile instituţiilor de drept. Dar iată că o nouă tragedie i-a îndoit durerea de tată – Ion, cel de-al doilea fiu al lui Tudor Chintea, moare într-un accident rutier. Era 2007, noaptea zilei de 30 aprilie. Ion Chintea avea doar 24 de ani.

Maşina morţii

„A fost bietul băiat la Moscova, a lucrat vreo doi ani şi şi-a luat maşină”, povesteşte Tudor Chintea cum Ion şi-a cumpărat ceea ce ulterior l-a omorât. Bărbatul spune că, în acea seară nefericită, Ion cu încă cinci prieteni plecaseră să se distreze. Cum au stabilit, deja ulterior, organele de drept, pe la ora 3 noaptea, automobilul s-a tamponat într-un pilon de pe traseul Chişinău-Ungheni, direcţia Bucovăţ (km 29+400m). În urma impactului, proprietarul automobilului, Ion Chintea, şi pasagerul Gheorghe Luchian au decedat pe loc, ceilalţi patru având leziuni corporale uşoare sau chiar deloc. Straniu, însă, e faptul că, după explicaţiile lui Tudor Chintea, la locul accidentului, maşina a lovit iniţial un pilon de pe partea stângă a drumului (autovehiculul se deplasa dinspre Străşeni – n.r.), în timp ce, într-un răspuns de la Direcţia poliţiei criminale din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, se spune că, din cauza excesului de viteză, automobilul a lovit un pilon de pe partea dreaptă a traseului.

Peste o lună şi ceva de la acest accident (7 iunie 2007), Comisariatul de Poliţie Rutieră din or. Străşeni porneşte o cauză penală, pentru încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei (art. 264 din Codul Penal). Dar în procesul de depistare a vinovatului, cazul se îmoptmoleşte, nefiind încheiat până în prezent. Şi asta pentru că cei care au supravieţuit accidentului au declarat poliţiei că la volanul maşinii s-a aflat Ion Chintea, proprietarul ei, în timp ce Tudor Chintea e sigur de contrariu – autovehiculul a fost condus de o persoană care a rămas în viaţă după impact. Mai exact, bărbatul bănuieşte că şoferul ar fi fost Alexandru Gheaur s-au Grigore Chintea.

Ghicitoare: Cine-i şoferul?

În acest sens, expertiza auto-tehnică şi medico-legală sprijină, parţial, ipoteza lui Tudor Chintea. Aceasta a constatat „că locul şoferului a fost cel mai bine protejat la asemenea deteriorare”, din ceea ce rezultă că „automobilul posibil a fost condus de către persoana care în urma accidentului s-a soldat cu cele mai puţine vătămări corporale, astfel de persoane fiind Chintea Grigore şi Gheaur Alexandru”. Respectiv, expertiza în cauză exclude faptul că la volanul automobiliului s-ar fi aflat Ion Chintea sau Gheorghe Luchian.

Dar, în urma unei expertize biologice medico-legale suplimentare, cu ridicarea mostrelor din interiorul automobilului, efectuată după două luni de la raportul expertizei menţionate mai sus, „careva urme, care ar confirma […] faptul că Chintea Grigore sau Gheaur Alexandru s-au aflat la volanul automobilului, nu au fost stabilite”.

Acest lucru este susţinut şi de persoanele care au supravieţuit accidentului şi care spun că la volan s-a fost Ion Chinea. Una dintre ele, Igor Creţu, spune că, în acea seară, ei plecaseră să ia o fată dintr-un alt sat (Tătăreşti – n.r.), care, potrivit unor surse, de curând revenise din Italia. „Am ajuns acolo, relatează Igor Creţu, am luat fata şi ne-am dus la discotecă, la Străşeni. Acolo am stat vreo oră şi ne-am pornit să ducem fata acasă. La început era vorbă să stăm mai mult, dar Ion (Chintea – n.r) s-a răzgândit: „Hai mai repede, mai repede, că eu mâine sunt la lucru”. Pe trasă (drum – n.r.), la noi acolo sunt două coturi. La primul cot s-a simţit cum maşina oleacă s-a mişcat din loc. Poate că trasa era oleacă umedă, dar şi viteza era cam mare. Toţi au început a striga la el (şofer – n.r.) să meargă mai încet. La al doilea cot, tot ce am văzut au fost numai copaci în faţa mea şi lumină. După asta m-am trezit când a venit salvarea şi m-a luat”.

Un alt pasager, Grigore Chintea, ne-a spus că nu doreşte să vorbească pe această temă pe motiv că „m-am săturat de tot ce se întâmplă”. Acesta însă a menţionat că „ceea ce povesteşte (Tudor Chintea – n.r.) e una, iar ce a fost e alta”. „Nu are rost să scrii, că va fi o caşă (terci – n.r.)”, ne-a mai zis acesta, în legătură cu interesul nostru faţă de acest subiect.

Drum necurat

Iurie Cibotari, un bărbat care trăieşte la câteva sute de metri de locul unde a avut loc accidentul, spune că în acea noapte s-a trezit din cauza unui zgomot puternic. „De pe somn, nu am înţeles deodată ce s-a întâmplat. Apoi am luat lanterna şi m-am pornit într-acolo. Aveam emoţii pentru că trebuia să vină soţia acasă”, povesteşte bărbatul. „Această bucată de drum e necurată”, zice moş Ion, un vecin de-al lui Iurie Cibotari, care susţine că a lucrat 16 ani la Serviciul Medical de Urgenţă din or. Străşeni.

Cibotari mai zice că, în timp ce se îndrepta spre locul accidentului, auzea suduieli, dar şi că ar fi desluşit cum o voce de bărbat a strigat: „— Tania, pentru asta tu eşti vinovată!” „Îmi pare că Tania, dar nu sunt sigur. Poate că Nadia…”, spune bărbatul, după ce a aflat că tânăra care a fost în maşină se numeşte Nadejda Josan.

„Când m-am mai apropiat, unul din ei (pasageri – n.r.), şciopătând un pic, a trecut drumul, iar alţi doi au mers după el, numindu-l cu cuvinte urâte”, susţine Iurie Cibotari. „Apoi cei trei au început să se bată şi unul din ei a căzut jos, iar ceilalţi doi l-au bătut cu capul de pământ, în timp ce cel căzut striga: Sandu, nu da, că o să jeleşti”, mai spune aceeaşi sursă. Tot Cibotari susţine că ar fi observat un microbuz de culoare verde care ar fi staţionat vreo 10 minute în preajmă şi că el, personal, nu cunoştea pe niciunul dintre tinerii care erau în automobil.

Microbuzul fantomă

Anume acest indiciu îl face pe Tudor Chintea să creadă că maşina fiului său ar fi fost îmboldită din spate de un alt automobil. În opinia lui, lucrurile s-ar fi derulat cam astfel. Un microbuz de culoare verde, care, pe acea vreme, deservea cursa Pănăşeşti-Căpriana, a încercat să depăşească maşina în care se aflau tinerii, dar pentru că a calculat greşit distanţa dintre maşini, cu colţul drept al microbuzului a agăţat celălalt autovehicul în partea stângă. Ulterior, din inerţie, automobilul feciorului său a deraiat într-un pilon al unui podeţ, după care s-a lovit într-un copac de pe marginea drumului. Tudor Chintea spune că a lucrat în calitate de şofer 38 de ani şi că a văzut personal cum pe maşina feciorului său, în locul impactului, sunt urme de vopsea verde.

Bărbatul crede că, după ce ar fi făcut boroboaţa, şoferul microbuzului s-ar fi oprit şi ar fi întrebat a cui este maşina. Dar pentru că răspunsul ar fi venit nu de la cel care s-a aflat la volan, şoferul microbuzului l-ar fi atenţionat pe conducătorul celeilalte maşini că el se va face vinovat şi de faptul că a urcat la volanul unei maşini străine, şi de faptul că un pasager a decedat (Gheorghe Luchian a căzut din maşină în timpul accidentului şi a decedat pe loc – n.r.). Tudor Chintea crede că astfel şoferul microbuzului i-ar fi învrăjbit pe pasageri şi pe proprietarul maşinii, dându-le de înţeles că, în cazul în care ultimul va deceda, nimeni nu va fi tras la răspundere.

Straniu însă e faptul că, potrivit lui Tudor Chintea, trupul neînsufleţit al lui Ion se afla pe marginea carosabilului, la 35 de paşi depărtare de automobil, vizavi de locul accidentului. Acest lucru este confirmat şi de Petru Luchian, tatăl lui Grigore Luchian, care spune că a văzut personal o schemă grafică din dosar în care era indicat că distanţa dintre cadavrul lui Ion Chintea şi automobil era de 28 de metri. Straniu e şi faptul că bunelul lui Grigore Luchian, care l-a văzut pe Ion Chintea dezbrăcat la morgă, spune că acesta din urmă nu avea, în principiu, răni pe corp, dar că regiunea organelor genitale era toată vânătă.

Se cere de menţionat şi faptul că, potrivit Codului Penal, art. 264, al. 5 (în baza căruia a fost intentat dosarul penal – n.r.), încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport, soldate cu decesul a două sau mai multe persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 ani, cu privarea dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 5 ani.

Dosarul călător

Solicitat de ZdG, Sergiu Croitoru, procurorul mun. Chişinău, ne-a declarat că dosarul respectiv a fost preluat recent de către Procuratura municipală şi că, la moment, se află încă în faza de urmărire penală. „Urmează să analizăm şi să stabilim toate circumstanţele şi apoi vom lua o decizie”, spune Croitoru, menţionând că dosarul conţine un anume grad de complexitate. Procurorul, însă, a subliniat şi faptul că, în astfel de cazuri, sunt foarte importante acţiunile iniţiale, care s-au întreprins imediat după accident, din moment ce de la acea catastrofă au trecut deja doi ani. În acelaşi timp, Sergiu Croitoru spune că, la moment, nu sunt probe care ar demonstra ipoteza lui Tudor Chintea (că feciorul său Ion nu s-a aflat la volan – n.r.).

Subliniem aici faptul că dosarul intenat în urma accidentului din 30 aprilie 2007 a fost un adevărat pelerin în cei doi ani de la „naştere”. Iniţial, de el s-a ocupat Mihai Busuioc, ofiţer de urmărire penală din cadrul Comisariatului de Poliţie din or. Străşeni (care a şi intentat dosarul – n.r.), ca, peste exact o săptămână, prin ordonanţa procurorului r. Străşeni, Eduard Maşnic, dosarul să fie retransmis lui Dorin Modârcă, alt ofiţer de urmărire penală, de la acesta lui Ghenadie Malic, ca să ajungă la Veaceslav Manole.

Petru Luchian, tatăl celuilalt tânăr decedat în accident, spune că a fost în audienţă la Valeriu Botnari, adjunctul Procurorului General, exprimându-şi nedumerirea că patru anchetatori s-a ocupat de caz şi nu este niciun rezultat concret. La acea audienţă oficialul i-a promis că într-o lună dosarul va fi deja în judecată. „Sunt deja trei luni de când dosarul ca şi cum ar trebui să fie în judecată şi încă nimic”, spune dezamăgit Petru Luchian. „Totul e făcut, spune bărbatul, rămâne doar procuratura să se pronunţe”.

Acesta ne-a mai comunicat că, indirect, surse din cadrul Procuraturii Generale i-au confirmat faptul că perindarea dosarului pe la mai mulţi anchetatori nu este nimic altceva decât încercarea de a tergiversa rezolvarea cazului.

Singuri în faţa sorţii

Potrivit Tatianei Cioară, sora lui Ion Chintea, în acea noapte ea şi cu soţul ei se întorceau dinspre Chişinău de la o nuntă, când poliţia le-a făcut semn să oprească. „Mi-am văzut fratele la vreo 10 metri de maşina noastră, pe partea dreaptă, iar pe partea stângă mai era un băiat”, relatează Tatiana. Ea mai spune că, la un moment dat, a observat cum cei doi băieţi care mai erau la faţa locului (Igor Creţu şi Nadejda Josan fiind luaţi de salvare – n.r.) s-au apropiat de maşina accidentată şi au şters volanul. După cum i-ar fi povestit ulterior soţul Constantin, unul dintre fraţii săi, cu care se întorcea de la nuntă, i-ar fi pus la încercare pe cei doi şi le-ar fi spus că, în cazul în care se simt vinovaţi, să şteargă volanul. „Poliţia îşi făcea chestiile ei, nu cred să fi observat acest lucru”, crede sora lui Ion Chintea.

Tot ea spune că, deşi era cel mult ora 4.00, tatăl unuia dintre cei doi şi mătuşa celuilalt deja erau la faţa locului. Elena Luchian, însă, mama lui Grigore, spune că ea şi soţul său au fost anunţaţi despre nenorocire abia pe la ora 5.00. „Gicu (aşa îi spuneau părinţii, acest nume fiind inscripţionat şi pe piatra de mormânt – n.r.) a venit acasă la sfârşit de săptămână. S-a dus la o zi de naştere şi a venit târziu. După ce s-a trezit, a stat toată ziua acasă, iar spre seară a plecat şi n-a mai venit”, relatează, parcă sleită de puteri, Elena Luchian, despre ultimele zile din viaţa unicului său copil.

„Nimeni nu a vrut să spună nimic despre ce şi cum s-a întâmplat. Doar aşa, pe deasupra, fără a intra în detalii, spune femeia despre frânturile de discuţii pe care le-a avut cu unele persoane implicate în acel incident. Atâtea investiţii într-un un copil, atâtea speranţe… Eram deja mândră de el, a învăţat, a început a lucra şi… totul s-a ruinat într-o singură zi…”

„Nimeni din cei care au supravieţuit nu a venit măcar o dată ca să vorbească cu noi, să ne spună măcar vreo două vorbe, nimic”, spune, cu voce stinsă, Elena Luchian, în timp ce vântul leagănă mica panglică neagră agăţată de poartă cu un bold, deja ruginit.

Nicolae CUŞCHEVICI