Un părinte cu două morminte (I)
A avut doi feciori, dar soarta a fost mult prea crudă, în ambele cazuri. Pe unul a ajuns să-l vadă întemeindu-şi o familie, gospodar la casa lui. Bucuria de părinte, însă, nu a durat prea mult.
În urma unor circumstanţe neclare, băiatul său a fost găsit traumatizat la cap, ulterior, acesta stingându-se pe un pat de spital. Peste câţiva ani, şi celălalt fecior, aflat în floarea tinereţii, moare în urma unui accident bizar, aflându-se în propria-i maşină, cumpărată din banii făcuţi pe şantierele de construcţie din Federaţia Rusă. De la pierderea primului copil şi până în prezent, Tudor Chintea nu are linişte sufletească. Umblă dintr-o instituţie în alta şi încearcă să demonstreze că fiii săi au fost omorâţi, iar vinovaţii sunt la libertate.
Potrivit bărbatului, prima nenorocire a avut loc în toamna lui 1999. Pe atunci, Sergiu Chintea, feciorul mai mare, participant la războiul de pe Nistru, lucra în calitate de şofer la o bază auto din Cricova, asigurând „MoldItel” SA (organizaţie care nu mai activează de prin 2001 – n.r.) cu materiale pentru instalarea liniilor telefonice.
Un caz nefericit sau omor?
La 1 noiembrie 1999, Sergiu este depistat într-o baie nefinisată, de la periferiile or. Rezina, cu o rană la cap. „Am fost sunat. Mi s-a spus că el (Sergiu – n.r.) este la spital. Mai era viu. M-am dus, dar nu am putut vorbi cu el”, relatează Tudor Chintea. Peste patru zile, fără a ieşi din comă, Sergiu a murit. Potrivit certificatului de deces, cauza morţii a fost o traumă cranio-cerebrală deschisă. La 15 noiembrie 1999, Comisariatul de Poliţie Rezina îl anunţă pe Tudor Chintea că o anchetă penală în acest caz nu va fi iniţiată, deoarece lipseşte elementul infracţiunii.
Acest lucru l-a nemulţumit pe tatăl băiatului, acesta fiind convins că Sergiu a fost omorât intenţionat de nişte colegi de serviciu. Astfel a şi început şirul interminabil de petiţii, răspunsuri, înscrieri în audienţe etc. La scurt timp după aceste acţiuni, poliţia a deschis, totuşi, o anchetă penală, dar la 19 septembrie 2000, aceasta a fost clasată, deoarece nu au fost identificate persoanele care ar putea fi puse sub învinuire.
Înainte de a ajunge la momentul în care ancheta penală va fi reluată, amintim motivele din care Tudor Chintea ţine morţiş să demonstreze că băiatul său a fost omorât.
Mărul discordiei – o bobină
Potrivit lui Tudor Filip, coleg de serviciu şi consătean cu Sergiu, cu vreo trei luni înainte de decesul ultimului, ei efectuau lucrări de instalare a reţelelor telefonice din Floreşti spre Rezina. Pentru că aveau un serviciu mobil, lucrătorii înnoptau în vagoane, iar la sfârşitul săptămânii, când mulţi plecau acasă, câteva persoane rămâneau să păzească vehiculele, materialele etc. Aşa s-a întâmplat că, într-o zi de luni, revenind la serviciu, Sergiu a depistat că din remorca maşinii pe care lucra lipseşte o bobină de cablu telefonic, de circa 2 500 m lungime, preţul unui metru liniar fiind pe atunci de aproximativ 18 USD (≈45 000 USD).
Evident, Sergiu s-a adresat celor trei, care fuseseră de pază. «Ei (pazncii – n.r.) îi spuneau lui Sergiu că totul va fi bine, doar să nu zică la nimeni nimic», relatează Tudor Filip despre cum încercau să-l ogoiască paznicii pe colegul lor. «Atunci Sergiu le-a spus că, în cazul în care şeful află despre aceasta şi îl pune s-o plătească (bobina – n.r.), atunci el va spune totul cum a fost», îşi mai aminteşte Filip.
Tot Tudor Filip mai spune că, după acel incident, Sergiu şi cei trei colegi se certau deseori, iar odată unul dintre ei chiar l-ar fi atenţionat că, în cazul în care nu-şi ţine limba după dinţi, ar putea să nu mai ajungă acasă. Am încercat să-l contactăm pe Iurie A., bărbatul care l-ar fi ameninţat pe Sergiu. La telefonul de la domiciliul acestuia ne-a răspuns o doamnă. Ea s-a prezentat drept o rudă, spunându-ne că Iurie de mai mulţi ani a plecat din sat şi că nu ştie nimic despre el.
Cablu inutil
Istoria cu furtul bobinei de cablu îl face pe Tudor Chintea să fie sigur că băiatul său a fost omorât. Or, în acea perioadă de incertitudine, când «a dat sărăcia în buzunare la toţi», după cum zice părintele, costul în bani al bobinei constituia o adevărată avere. Tudor Chintea crede că, după ce au vândut cablul, cei trei au plătit «cui trebuia», scăpând basma curată din această daraveră.
«Care bobină? Prima oară aud de asta, a recţionat Nicolae Căpăţână, unul dintre cei trei colegi de serviciu ai lui Sergiu, pe care Tudor Chintea îi bănuieşte că i-ar fi omorât feciorul. – Ce să fac cu ea? Sunt minciuni gogonate…» Acesta ne-a mai povestit că, în seara de 31 noiembrie 1999, el şi alţi trei colegi, printre care şi Sergiu Chintea, au fost la un bar, unde au mâncat, au consumat alcool şi au jucat cărţi. «Am ieşit de acolo pe la 23.00, poate ceva mai devreme. Ştiu că se stinsese lumina. Ne-am pornit spre vagoane», îşi aminteşte Nicolae Căpăţână. Potrivit acestuia, la o bucată de drum, Sergiu s-a reţinut, ceilalţi crezând că îi va ajunge din urmă, după ce îşi va face nevoile. «Am venit şi ne-am culcat. Dimineaţă, poliţiştii ne-au spus unde l-au găsit pe Sergiu. Dar noi ce avem cu asta?», a conchis bărbatul.
Nicolae Şoiliţa, fostul prim-vicedirector general al «MoldItel», confirmă spusele lui Căpăţână cu privire la bobină. Acesta ne-a declarat că, în cazul în care ar fi avut loc un astfel de furt, el ar fi ştiut. «La noi, cablul se dă după proiect. În funcţie de distanţă, de la depozit se elibera lungimea necesară de cablu. Cablul respectiv nu poate fi folosit în alte scopuri. În plus, mecanicul-şef şi şeful de coloană făceau dări de seamă în fiecare lună», explică fostul prim-vicedirector general.
Acesta ne-a mai comunicat că accidentul lui Sergiu Chintea nu a fost calificat drept un accident de muncă, deoarece întâmplarea a avut loc în afara orelor de lucru. Cu toate acestea, Şoiliţa susţine că, personal, l-a ajutat financiar pe Tudor Chintea, gesturi similare făcând şi organizaţia, şi sindicatul, şi personalul.
Dragostea de tată vs. Justiţia
Unul dintre anchetatorii de la Rezina care s-a ocupat de cazul decesului lui Sergiu Chintea ne-a declarat că dosarul a fost cercetat profund, volumul de lucru fiind executat la maximum. «S-a discutat cu fiecare persoană în parte, iar la faţa locului s-a analizat până unde au mers împreună, unde s-au despărţit etc. În dosar este şi schema făcută color (cu traseele persoanelor – n.r.)», ne-a declarat fostul anchetator (între timp acesta s-a pensionat – n.r.). Cu toate acestea, sursa citată spune că nu a găsit vreun temei de a învinui pe cineva de omor.
Fostul anchetator ne-a mai spus că Sergiu Chintea a fost găsit de un pompier într-o baie nefinisată, după ce a auzit un sforăit. «Ştiţi, oamenii aflaţi în comă au un sforăit specific?», ne întreabă anchetatorul pensionat. Acesta mai spune că, din start, cazul a fost interpretat drept unul întâmplător, deoarece Sergiu era în stare de ebrietate la acel moment. S-a vehiculat că el ar fi căzut de la cei câţiva metri cât îi avea baia nefinisată. Totodată, potrivit aceleiaşi surse, medicii legişti au susţinut că Sergiu ar fi putut primi o astfel de traumă în urma căderii. Evident, această concluzie a fost una probabilă. «Când e folosit un instrument (pentru crimă – n.r.), medicii pot spune că e vorba de un obiect ascuţit, asemănător cu sapa, bunăoară. Într-un astfel de caz, ulterior poţi găsi dovezi directe – sapa. Dar aşa…», ne explică ex-anchetatorul.
Aceeaşi sursă spune că, în opinia sa, ar fi fost oportun ca oasele craniului să fie trimise la expertiză, pentru a fi analizată duritatea lor. «Ştiţi cum e – unul cade de la etajul întâi şi îşi fracturează ambele picioare, iar altul sare de la etajul 7 şi se alege tot cu vreo două fracturi», mai explică fostul anchetator. Întrebat de ce nu a fost făcută o astfel de expertiză, acesta ne-a spus că, iniţial, intentarea anchetei penale a fost respinsă, iar după ce a fost acceptată, Chintea era deja îngropat…
Clasare ilegală
Între timp, în urma unei audienţe la Vasile Rusu, procurorul general de atunci, Tudor Chintea primi o scrisoare prin care era înştiinţat «că ancheta pe dosarul penal a fost clasată ilegal, deoarece nu au fost elucidate complet şi obiectiv toate circumstanţele cazului». Astfel, la 24 aprilie 2002, ordonanţa de clasare a procesului penal a fost anulată, iar ancheta – reluată.
Crezând, însă, că ancheta se desfăşoară prea lent, Tudor Chintea a adresat mai multe plângeri, descriind cazul aşa cum îl vede el – cu motiv, vinovaţi, drepturi încălcate, anchetatori iresponsabili etc. În consecinţă, Tudor Banu, procurorul r. Rezina, îl anunţă, în scris, că ancheta se efectuează «complet şi obiectiv», dar după ce s-au îndeplinit «toate acţiunile necesare, n-a fost acumulată o bază de probe şi dovezi care ar fi făcut posibilă punerea sub învinuire a cărorva persoane indicate de Dvs.». În acelaşi răspuns al procurorului, bărbatul este anunţat şi despre faptul că «termenul anchetei expiră la 25.04.03, după care ancheta din nou va fi suspendată din cauza neidentificării persoanelor ce necesită a fi puse sub învinuire».
De la Rezina la Chişinău
În urma altor petiţii scrise de către Tudor Chintea, dosarul penal este transferat la Chişinău, unde trece, rând pe rând, pe masa mai multor procurori, fără careva schimbări radicale.
Dar iată că o scrisoare a Comisiei parlamentare pentru protecţia socială, sănătate şi familie pare să vrea ca lucrurile să se clarifice în cele din urmă. La 2 iulie 2009 prin aceasta se solicită Procuraturii Generale, MAI şi Centrului pentru Drepturile Omului examinarea obiectivă a petiţiei (lui Tudor Chintea – n.r.) cu luarea tuturor măsurilor în vederea apărării drepturilor personale (materiale) şi procedurale ale semnatarului, tragerii la răspundere severă a persoanelor vinovate, inclusiv a colaboratorilor organelor de drept (după caz) etc. Rămâne de văzut dacă această scrisoare va schimba ceva în acest caz.
Pentru a afla la ce etapă se află dosarul, am apelat la procurorul Valeriu Lupu de la Direcţia conducere a urmăririi penale din cadrul Procuraturii Generale, la care, potrivit lui Tudor Chintea, se află în prezent dosarul. Acesta însă ne-a comunicat că dosarul nu se află la el şi ne-a direcţionat la procurorul Vladimir Lupu de la Procuratura mun. Chişinău. Şi acesta, la rândul său, ne-a informat, în ultimă instanţă, cam despre acelaşi lucru.
Vom încerca totuşi să găsim dosarul şi vom reveni ulterior cu detalii, când vom relata şi despre celălalt caz tragic (în prezent cazurile celor doi fii ai lui Tudor Chintea sunt comasate – n.r.).
Nicolae CUŞCHEVICI
